MONITOR CULTURAL * on-line

~Moştenirea lui G. Bariţiu

Personalitatea şi activitatea culturală a lui G. Bariţiu(4 iulie 1812-2 mai 1893) îşi au rădăcinile în universul de idei şi valori ale  Şcolii Ardelene, căci ele rămân, peste timp, ca fundamente pe care se sprijină atâtea mari realizări ale culturii româneşti.

Şi azi (ieri – n.n.), ca şi de cele mai multe ori când marcăm momente de împliniri ale culturii noastre sau ne amintim de oamenii noştri mari, gândul se întoarce  spre vechiul oraş cărturăresc de pe Târnave, spre Blaj, unde „s-a plămădit pe lângă o activitate bisericească şi şcolară, şi o activitate social-culturală românească”.

La 2 mai a.c s-au împlinit 115 ani de la moartea lui G. Bariţiu, fiu al Blajului şi al Bisericii Greco-Catolice, istoric şi publicist, întemeietorul presei româneşti din Transilvania, figură importantă a Revoluţiei din 1848 în Ardeal, jucând un rol de frunte în Adunarea de la Blaj. Se cuvine, deci, o aducere aminte şi o cinstire a aceluia care, cum spune N. Iorga, a adus „foloase unităţii de cultură a românilor şi simţului de solidaritate al neamului”.

G. Bariţiu aparţine unei familii de preoţi greco-catolici, bunicul şi tatăl, Ioan Pop Bariţ, au fost preoţi, tatăl, la Jucu de Jos, în apropiere de Cluj. Învaţă să scrie şi să citească cu tatăl şi bunicul său. Primele clase le urmează la Şcoala Unitariană din Trascău, azi Remetea din judeţul Alba,  gimnaziul la Blaj şi Liceul Piarist din Cluj. Revine la Blaj unde urmează Facultatea de Teologie (1831-1835). La terminarea studiilor este numit profesor de fizică la renumitele şcoli confesionale din localitate.

Mediul Bisericii Române Unite cu Roma – Greco-Catolică – a avut un rol hotărâtor în formarea personalităţii sale. A preluat şi a continuat  exemplul înaintaşilor, al corifeilor Şcolii Ardelene: credinţa în Dumnezeu şi devotamentul pentru Biserica sa, măsura dreaptă în toate, puterea de muncă, conştiinţa de apostol şi jertfa de sine. Vârfurile negustorimii româneşti din Braşov îl cheamă ca dascăl la Liceul Comercial Românesc din „Cetate”. Tot la Braşov, în 1838, a întemeiat primul ziar românesc din Principatul Transilvaniei „Gazeta de Transilvania” care, din 1849, se va numi „Gazeta transilvană”. Ca supliment literar a început, la Blaj, publicarea ziarului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, prima gazetă literară românească din Ardeal. Aceste gazete se citeau de o parte şi de alta a Carpaţilor. A iniţiat şi  periodicele: „Calendarul pentru poporul român” şi „Observatorul”. Publicaţiile lui G. Bariţiu se situează pe poziţii democratice, patriotice şi iluministe. Au rol important în lupta politică a românilor din Transilvania şi sunt solidare cu cercurile progresiste din principate. Împreună cu Timotei Cipariu înfiinţează „Asociaţia Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român” (Astra), în 1861, fiind, la început, secretar, apoi preşedintele Astrei. A întemeiat şi a redactat revista Astrei, „Transilvania”, pe care a condus-o între 1868-1889. Aici a publicat numeroase studii şi articole.

G. Bariţiu a fost membru fondator al „Societăţii Literare Române” (1866), precursoarea Academiei Române, membru şi preşedinte al Societăţii Academice, preşedintele Secţiei istorice, iar la sfârşitul vieţii preşedintele Academiei.

Pe tot parcursul vieţii a manifestat interes pentru literatură. A scris poezii şi proză: povestiri, nuvele şi note de călătorie. În scrisul lui se simt cele două direcţii literare ale timpului: clasicismul şi romantismul. Se remarcă deosebit de valoroase articolele consacrate unor cărturari ardeleni proeminenţi: Ion Maiorescu,V. Popp, P. Vasici, Andrei Mureşanu, colaborator al gazetelor sale, şi alţii. Merită să fie relevate şi traducerile lui Bariţiu din clasicii literaturii universale: Schiller, Goethe, Shakespeare etc. Şi în această direcţie a fost un înaintaş în publicistica românească din Transilvania. Numele lui G. Bariţiu se înscrie şi printre primii autori de critică literară. Chiar dacă nu are prioritate în materie de folclor, în periodicile sale a oferit un spaţiu larg patrimoniului popular. Bogata activitate a lui G. Bariţiu include şi preocuparea pentru dezvoltarea limbii literare şi pentru ortografie; „a publicat singur sau împreună cu alţii trei dicţionare, colaborând şi la acela al lui Laurian şi Massim”. G. Bariţiu este şi „autorul celei mai importante lucrări de sinteză a istoriografiei române ardelene din secolul al XIX-lea „Părţi alese din istoria Transilvaniei pe ultimii două sute de ani” (trei volume, 1889-1891).

Cu studii teologice temeinice, cu un vast orizont de cultură europeană, cu entuziasm, seriozitate, modestie şi jertfă, G.Bariţiu a dăruit culturii române adevărate valori şi peste tot unde a fost prezent a purtat spiritul nepieritor al Blajului. Pentru toate acestea, la acest ceas comemorativ, îi aducem dreptul omagiu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s