MONITOR CULTURAL * on-line

O lacrimă pentru ADRIAN PĂUNESCU

Doamne, de ce luna noiembrie a devenit dintr-odata atat de hada?Acum doi ani a plecat ARTUR SILVESTRI.Azi, intr-o zi de noiembrie ce se anunta senina, dar rece in noi, il plangem pe „bardul de la Barca”.

Poetul, publicistul, politicianul si mai ales OMUL ADRIAN PAUNESCU, ne-a lasat mai singuri.Ma simt datoare de a scrie cateva cuvinte despre personalitatea covarsitoare a marelui poet.Un mare iubitor de tara, un formator de opinie, un om al faptelor bune ce a marcat constiinte si vieti.Asa se intampla cu cei care iubesc neconditionat Neamul Romanesc.Inimile bolnavilor de romanism s-au dovedit fragile, si neputincioase in fata timpului.

Ne-am intersectat in timp.In perioada cand a fost marginalizat, l-am sunat acasa, dar imi raspunsese altcineva din familie, fiind rugata sa revin telefonic.Am dorit sa-i multumesc atunci pentru un caz social pe care il rezolvase in urma unei scrisori.As fi dorit sa-i spun, ca noi, „generatia in blugi” il pretuim.Cu cenaclul „Flacara” si „Totusi iubirea”, aduna stadione neincapatoare in toate colturile tarii, unde tinerii invatau despre istoria acestei tari.Era acea perioada inainte de 1989, cand ADRIAN PAUNESCU, era speranta generatiei noastre.Oricand ar fi putut face o revolutie, fapt ce speriase conducerea vremii.Au incercat sa-l marginalizeze, dar dragostea pentru tara, pentru Basarabia si Bucovina l-au intarit.

Am pierdut un mare patriot.O voce puternica ce si-a pastrat demnitatea.Pe vremea regimului trecut, poeziile sale sociale, circulau din mana in mana, nefiind permise.Si-a pastrat verticalitatea, credinta, dragostea pentru oameni.S-a batut pentru fiecare idee romaneasca.Impovarat de grija tarii, iubitor si iertator in acelasi timp.Va ramane viu printre noi alaturi de Grigore Vieru, Artur Silvestri si alti iubitori de neam.Nu te vom uita niciodata MAESTRE! Nu va vom uita! Veti fii mereu prezenti in inimile noastre.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Putere familiei, condeleante.

 

Si parca ar fi stiut…prin rugaciunea sa implorand „minima dreptate” pentru poporul roman.

 

Poetul a scris ultimele sale versuri de pe patul de spital, publicate in ziarul Ring.

De la un cardiac, cordial

De-aicea, de pe patul de spital,

Pe care ma gasesc de vreme lunga,

Consider ca e-un gest profund moral

Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.

* * * *

Ma monitorizeaza paznici minimi,

Din maxima profesorului grija,

in jurul obositei mele inimi

Sa nu ma mai ajunga nicio schija.

* * * *

Aud o ambulanta revenind,

Cu cine stie ce bolnav aicea,

Alarma mi se pare un colind

Cu care se trateaza cicatricea.

* * * *

Purtati-va de grija, fratii mei,

Paziti-va si inima, si gandul,

De nu doriti sa vina anii grei,

Spitalul de urgenta implorandu-l.

* * * *

Eu va salut de-a dreptul cordial,

De-a dreptul cardiac, precum se stie,

Recunoscand ca patul de spital

Nu-i o alarma, ci o garantie.

* * * *

Va vad pe toti mai buni si mai umani,

Eu insumi sunt mai omenos in toate,

Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani

Si tarii mele minima dreptate.

(Adrian Paunescu, 31 octombrie 2010, Bucuresti, Spitalul de Urgenta.)

Anunțuri