MONITOR CULTURAL * on-line

~Theodor Parapiru: „Corneliu Stoica – Dicţionar al artiştilor plastici gălăţeni“

În splendida colecţie editorială dedicată artei româneşti contemporane, sub antetul Muzeului de Artă Vizuală Galaţi, a apărut o lucrare de referinţă: „Dicţionar al artiştilor plastici gălăţeni”, de Corneliu Stoica, Editura Terra, Focşani, 2007. Autorul încununează admirabil o muncă perseverentă, săvârşită cu dăruire timp de peste patru decenii. Dincolo de activitatea sa literară, interesantă şi generoasă, Corneliu Stoica a fost un martor înzestrat cu profesionalism critic şi sensibilitate profundă, pentru fenomenul plastic, consemnat în cărţile publicate pe această problematică: „Muzee şi monumente gălăţene”, în colaborare cu istoricii Ion T. Dragomir şi Mihalache Brudiu, Galaţi, 1974; „Artişti plastici de la Dunărea de Jos” (studii, articole, cronici, documente, interviuri), Editura Alma, Galaţi, 1999; „Munumente religioase din municipiul Galaţi”, Editura Alma, Galaţi, 2001; „Monumente de artă plastică din judeţul Galaţi”, Editura Şcoala gălăţeană, Galaţi, 2003; „Teodor Vişan”, album monografic de artă, Editura Alma, Galaţi, 2003; „Identităţi artistice”, Editura Alma, Galaţi, 2004; „Pictorul Nicolae Mantu” (monografie”, Editura Alma Print, Galaţi, 2005; „Întâlniri confortante, Editura Sinteze, Galaţi, 2007. Vocaţia de observator al universului plastic, de comentator al evenimentelor în domeniu şi de exeget al operelor de artă este validată de realitatea scrierilor sale. Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni este proba de incontestabilă maturitate a demersului (de cunoaştere şi sistematizare, de informare şi de consemnare, de stabilire a unor constante de creaţie) iniţiat şi slujit cu devotament de Corneliu Stoica de atâţia ani.

Accesul spre public (prin tipărire) al Dicţionarului a fost posibil prin înţelegerea rapidă şi concursul necondiţionat al Muzeului de Artă Vizuală Galaţi – instituţie dintre cele ce veghează cultural cu acte remarcabile, nu din rândul celor somnolente şi obediente. Directorul Muzeului, istoricul Dan Basarab Nanu, a înţeles rapid şi perfect propunerea de editare a cărţii şi a valorificat-o optim prin asistenţa profesioniştilor săi, respectiv, servicii de concepţie grafică, tehnoredactare, fotografiere a lucrărilor din patrimoniul muzeului, întocmire a copertelor. Eforturile comune au condus la forma finală a „Dicţionarului …”, numit, cu inspirată şi orgolioasă simplitate de Dan Basarab Nanu, „un instrument de lucru”. Este, în fond, legitimaţia unei bresle, cu prezentarea individualităţilor care o alcătuiesc, cu performanţe şi prestaţii de-a lungul mai multor generaţii, precum şi a celei actuale.

În „Dicţionar …” sunt prezentaţi 150 de artişti plastici (născuţi între 1864 şi 1980, în judeţul Galaţi, care şi-au desfăşurat sau îşi desfăşoară activitatea pe aceste meleaguri, în alte centre culturale ale ţării şi în străinătate; născuţi în alte localităţi şi stabiliţi în Galaţi, chiar şi numai temporar), intraţi în conştiinţa publică (sau în curs de afirmare) prin prestaţii de specialitate (expoziţii individuale, colective, expuneri naţionale şi internaţionale, albume personale, premii, scenografie, ilustraţie de carte, tabere de creaţie etc.). Elaborarea fiecărei „fişe plastice” a însemnat o epuizantă muncă de documentare de la consultarea şi verificarea datelor până la încadrarea lor în sistemul structurii de prezentare. De fiecare dată, Corneliu Stoica a adăugat o secvenţă de interpretare şi de semnalare a caracteristicilor plastice, în măsură să sugereze punctele forte ale creaţiei celor în cauză. 149 de ilustraţii color împreună cu cele două alese de Dan Basarab Nanu pentru coperte, reproduse în condiţii grafice de excepţie, completează imaginea unei cărţi – eveniment cultural.

„Dicţionarul …” lui Corneliu Stoica nu trebuie să placă unuia sau altuia dintre cei consemnaţi în el. Este cazul însă ca fiecare să-l accepte şi să-l însuşească drept argument convingător al unei colectivităţi creatoare impresionante, dincolo de amănunte, rezerve, nemulţumiri. Evident că lucrarea este perfectibilă („… suntem siguri că au mai rămas necuprinse unele nume din perioada pe care am avut-o în vedere”, Cuvânt înainte, p. 5), dar înaintea observaţiilor sterpe, se cuvine a fi apreciată, admirată şi elogiată. Sentiment pe care

l-am avut din plin, parcurgând-o.

THEODOR PARAPIRU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s