MONITOR CULTURAL * on-line

~N.N. Negulescu:Acad. Constantin Balaceanu-Stolnici

N.N.Negulescu: Dragă domnule academician Constantin Bălăceanu – Stolnici, dorim să înţelegem viziunea domniei voastre despre sfera cercetării ştiintifice. Ce condiţii ar trebui oferite în sprijinul personalităţilor creative?

C. Bălăceanu Stolnici: Cercetarea ştiinţifică este pe cale să devie extrem de dificilă şi de complexă şi mai ales foarte costisitoare. De asemenea, cu excepţia unor domenii ca cel de ex. al matematicii, apare clar că cercetarea trebuie să fie de echipă şi numai poate fi strict individuală. De asemenea, numărul informaţiilor existente este copleşitor, aşa că memoria umană începe să fie depăşită. Rolul personalităţilor este destul de dificil. Trebuie însă să se schimbe radical modul de selecţie şi de promovare care să se bazeze exclusiv pe merite. Apoi, trebuie o susţinere logistică adecvată şi creerea unor condiţii de remunerare care să asigure cercetătorilor o bună calitate a vieţii.

N.N.Negulescu: Prin bogăţia de conţinut opera d-voastra este de proporţii enciclopedice. Aş vrea să ne oprim putin în patrimoniul de idei. Definiţi intensitatea spiritului de sinteză.

C. Bălăceanu Stolnici: Destinul a vrut ca să parcurg mai multe domenii de cercetare, neurofiziologie, neurologie clinică,cibernetică,geriatrie şi antropologie. Toate însă, au fost centrate pe om şi în mod special pe activitatea sa neuropsihologică, analizată la toate nivelele structurale şi funcţionale,în condiţii normale şi patologice, ţinând seama de aspectele evolutive şi de diversităţile tipologice. Desigur că, cea mai bună formă de a exprima firul ei conducător a fost vechiul adagiu al lui Parmenide:”anthropos,panton metron”(omul este măsura tuturor lucrurilor).

N.N.Negulescu: Caut o detectare a nivelurilor de certitudine logică în titlul “Prăbuşire a intelectului” din tratatul “Structura liricii moderne”, scris de Hugo Friedrich (Editura Pentru Literatura Universală, Bucureşti, 1969). Prin substanţa termenilor folosiţi s-a fondat o teorie solidă?

C. Bălăceanu Stolnici: Logica este instrumentul principal al gândirii cognitive umane şi stă la baza întregii cercetări ştiinţifice mai ales în forma ei aristoteliană. Tot edificiul cunoaşterii umane se reazămă pe credinţa că logica este infaibilă. Existenţa antinomiilor ca şi alte elemente au generat un oarecare pesimism care introduce(mai ales şcoala lui Carnap) o oarecare îndoială asupra fiabilităţii sale desăvârşite. De asemenea, structura probabilistă a lumii,existenţa determinismului haotic, precum şi aceea a algebrelor(şi logicilor)vagi)fuzzy)conferă cunoaşterii umane un anumit grad de aproximare şi unele limite.

N.N.Negulescu: Din capitolul “Marile probleme” – vol. I al “Istoriei filosofiei” – lucrare coordonată de Jacqueline Russ (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2000) citez: “Găndirea filosofică, în căutarea raţiunii de a fi a lucrurilor, formulează chestiunea originii şi a cauzei tuturor lucrurilor în forma lui arche, termen căruia Aristotel îi va da mai târziu sensul special de principiu: principiul este atât ceea ce este prim, punctul de plecare sau materia prima, cât si elementul fondator al explicaţiei cauzale”. Aveţi o teză personală? O antiteză?

C. Bălăceanu Stolnici: Originea tuturor lucrurilor, cosmogonia ca şi raţiunea existenţei Universului sunt realităţi prea complicate pentru posibilităţile actuale ale cunoaşterii umane, care nu oferă decât modele provizorii, ce se modifică odată cu fiecare nouă descoperire (mai ales cele din domeniul cosmologiei şi al structurii cuantice a materiei). Este greu de formulat o teorie certă şi, după mine, singura valabilă astăzi(până cănd ??)este cea a Bigbangului cu modificările aduse recent. Dacă părăsim gândirea ştiinţifică şi adoptăm pe cea magică, lucrurile devin în aparenţă mai inteligibile dar necesită adoptarea ipotezei exstenţei transcendentului şi a proceselor denumite supranaturale.

N.N.Negulescu: Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997-2000, a dat curs unui sens modern la două dicţionare: “Dicţionar de Psihanaliză” – sub direcţia lui Roland Chemama şi “Dicţionar de Psihologie” sub îndrumarea lui Norbert Sillamy. Ce aţi remarcat la o examinare atentă? Vorbea odată Aristotel despre “o gândire a gândirii”…

C. Bălăceanu Stolnici: Nu am consultat aceste dicţionare,dar este evident că a gândi despre gândire nu este o noutate şi oricum este mult mai veche decât tezele lui Aristotel.

N.N.Negulescu: Interpretaţi-ne pe scurt pitagoreismul. Cu adevărat, sfera muzicii a fost atinsă printr-o speculaţie pitagoreică?

C. Bălăceanu Stolnici: Pitagoreismul nu este o doctrină ştiinţifică ci una filosoficoreligioasă în care elementele gândirii magice sunt prezente pretutindeni, chiar când interpretează date experimentale ca cele legate de vibraţia coardelor lirei greceşti. S-a şi spus că Pitagora continuă gândirea vechilor şamani ai Greciei iraţionale. Contribuţia lui Pitagora în muzică este pur teoretică şi nu a avut ca preocupare muzica artistică ci, doar structura sunetelor şi modul cum ele se combina armonic sau melodic.

N.N.Negulescu: “Temelia fundamentală a tuturor fenomenelor din lume este, pentru Schopenhauer, voinţa. Este o nazuinţă veşnică şi oarbă de a exista. Ea nu conţine raţiune. În timp ce Hegel considera raţiunea conştientă de sine, spiritul ca temelie a lumii, iar în raţiunea umană vedea numai o realizare individuală a raţiunii generale a lumii, Shopenhauer admite raţiunea numai ca produs al creierului, ca o başică de săpun, care se naşte la urmă de tot, după ce năzuinţa întunecată, iraţională, voinţa a creat tot restul” (Enigmele filosofiei, Rudolf Steiner, Editura Triada, Cluj-Napoca, 2004). Daţi-ne o stare de echilibru.

C. Bălăceanu Stolnici: Eu nu m-am preocupat foarte mult cu realizarea unei corespondenţe între modelele filosofice şi cele oferite de ştiinţele zise exacte. Lumea accesibilă metodelor de cercetare ale ştiinţei este evident lumea materială a fizicienilor,biologilor, psihologilor etc. în care, termeni ca voinţă sau raţiune nu îşi găsesc locul. Cred că cea mai grea problemă a cunoaşterii este să stabilească locul conştiinţei(sau conştienţei)în structura Universului. Nu avem nici un indiciu ştiinţific valabil care să ne explice emergenţa conştiinţei din evenimentele ce au loc la nivelul creierului. În ceeace priveşte modelele lui R Steiner ele sunt valabile pentru istoria culturii, dar nu au nici o relevanţă pentru ştiinţifică

N.N.Negulescu: “Dacă spiritul nu este condus de necesitate în toate actele sale, dacă scapă dominaţiei şi nu este redus la pasivitate totală, această se întamplă din cauza acelei uşoare devieri (clinamen) a atomilor într-un loc şi într-un timp pe care nimic nu le determină” (Lucreţius II, 289-293). Cum să privim aceste reprezentări? Ca o “deschidere a multiplicităţii

naşterilor gândirii?” Operaţi trecerea.

N.N.Negulescu: Avem raporturi de complementaritate între Noica si Cioran?

C. Bălăceanu Stolnici: LA ACESTE DOUĂ INTREBĂRI NU POT SĂ VĂ DAU NICI UN RĂSPUNS

N.N.Negulescu: Avem o luptă cu cuvântul? Avem o suferinţă metafizică?

C. Bălăceanu Stolnici: Nu ştiu bine ce înseamnă lupta cu cuvântul. Cred că fără cuvinte,fără limbaj, condiţia umană nu ar exista. Limbajul apărut ca rezultat al evoluţiei speciilor prin structurarea unui mecanism neuronal bine cunoscut este cel mai mare dar pe care animalitatea l-a căpătat odată cu trecerea de la Australopiteci la Homo habilis. Evident că limbajul are foarte multe imperfecţiuni şi este foarte departe de un sistem perfect de comunicare. Nu avem însă ceva mai bun.

N.N.Negulescu: Încă o întrebare. “Omul este mereu acelaşi în estenţa lui sufletească?”

C. Bălăceanu Stolnici: Una din cele mai importante constatări este enorma plasticitate neurofiziologică a sistemului nervos care, are la bază o mulţime de modificări la nivel microscopic şi molecular, graţie cărora printre altele sunt posibile memoria şi învăţarea. Totodată trecerea timpului produce modificări structurale şi funcţionale în sistemul nervos care definesc îmbătrânirea creierului. Toate acestea antrenează şi modificări la nivelul comportamentului activităţii cognitive şi emoţionale.

Dacă adoptăm pentru termenul de suflet o definiţie nonmaterială, lucrurile capătă un alt aspect mult mai subtil. E vorba de permanenţa unei entităţi metafizice care aparţine unei alte lumi decât aceea a ştiinţelor şi nu poate fi analizată decât speculativ.

Mai trebuie făcută o precizare antropologică. Creierul uman şi mecanismele sale funcţionale nu au evoluat în cele 200000 de ani de când specia noastră(Homo sapiens sapiens)a apărut. Capacităţile noastre mentale sunt aceleaşi. Ceea ce s-a schimbat se află în domeniul culturii şi tehnologiei.

N.N.Negulescu: Vă mulţumesc.

Interviu realizat de

N.N.NEGULESCU

Anunțuri