MONITOR CULTURAL * on-line

~„Antimateria anticorupţiei“

Ministerul Educaţiei unora vrea ca, în anul şcolar 2006-2007, să introducă o nouă materie în şcoli: Anticorupţia, un fel de antimaterie la o materie mai veche, seculară. Nevoile financiare ale statului român sunt mai mari decât cele ale statelor înconjurătoare.

Cine va fi primul pus pe coperta interioară a tuturor manualelor de acest tip, în locul unde deloc demult se găsea doar poza lui Nicolae Ceauşescu, cel care, atunci când pierdea fiul său milionul de dolari la materia Ruletă, repede lua avionul particular, proprietate a întregului popor, şi se ducea să dea şpagă să nu rămână odrasla corigentă? Nu se va şti niciodată.

Capitolul „încuietori de maşini străine” se poate preda în clasa I, unde odraslele etniei lor fură stiloul învăţătoarei, doar aşa, „să-şi facă mâna”, dar capitolul „transferuri în conturi din străinătate”, nu e de nasul oricui, ci doar al beizadelelor de politruci, parveniţi, funcţionari publici particulari sau rude de mătuşi, şi nu se poate înţelege decât mai pe la urmă, printr-a XII-a. Abia la intrarea în facultate, urmaşii celor posedaţi de diavol şi ai celor deposedaţi de comunişti se pot căsători.

După multe generaţii de copii de hoţi, nu vom mai avea nici un corupt în ţară; vor merge să fure direct de la Bruxelles. În ţară, vom avea doar anticorupţie, lapte şi miere. Nu va mai fi nimic de reeşalonat. Integrarea europeană a României în Asia va reafirma năzuinţele românilor de a fi estici fără bariere de limbă.

Copiii hoţilor vor trebui să înveţe să nu se mai ascundă în puşcării, după ce au curăţat populaţia de bani, ci să rămână afară, cu fruntea sus, cinstit, tovărăşeşte.

Facultativ, se pot frecventa şi cursurile de anticorupţie ale Universităţii de la Jilava. Se pot introduce cursuri de anticorupţie chiar şi pentru administraţie, interne, preşedinţi de asociaţii de proprietari sau miliţieni cu doctorat, elaboratori de proiecte independente de voinţa noastră.

După terminarea şcolii, elevii vor merge singuri să se predea, pe bază de proces verbal de predare-primire, să nu fie supuşi tentaţiilor. Dacă nu, vor fi nevoiţi să ia lecţii suplimentare, în particular, unde vor fi nevoiţi să stea cuminţi în bănci, unde un post nu-l costă cine ştie ce pe părinte, orice ar fi acesta: parlamentar, ministru, secretar de stat, director, redactor şef sau mahăr de partid.

E grea cartea, mai ales dacă e de credit şi are pe ea mai mult de 10.000 de euro.

Prin introducerea acestei materii idealist-ştiinţifice, va creşte nivelul de pregătire pentru viaţă şi nivelul scolii româneşti, în general, până dincolo de cota de avarie. Elevul trebuie să înveţe că, pentru a putea deveni folositor societăţii, cât mai devreme, trebuie să intre cât mai de tânăr în puşcărie.

„Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!”, spunea Lenin, introducând în învăţământ becul lui Edison. Învăţaţi la prostii, spunem noi. Cum poţi să-l înveţi pe hoţ să nu fure? Asta e întrebarea. Introducând profesori de drept comun în şcoli.

Mai elevat, după cufundarea într-o astfel de materie, elevul  va alerga după hoţul din el până îl va prinde cu piciorul de o bilă metalică. Anticorupţii de stânga ne vor fura din buzunarul stâng, iar anticorupţii de dreapta ne vor fura din buzunarul drept. Anticorupţii normali, apolitici, ne vor lăsa şi fără buzunare. Cu mânuţele-alea două, vor fura până şi din urna de vot.

Materia asta va îmbina teoria cu practica, practicul cu utilul, Înainte de a fi daţi la anticorupţie, copiii ar trebui să aibă „cei şapte ani de-acasă”, cu suspendare. Ei trebuie să înveţe de mici zicala: Cine mai fură azi un ou, e un bou! Trebuie să-l spele de H5N1 şi preţul detergentului depăşeşte preţul oului de mărime medie.

Hoţilor nu le convine să se şteargă pe picioare sau să-şi îmbibe pantofii în tăviţa cu dezinfectant, atunci când vor să intre în coteţ, la furat de găini. Ei nu suportă dezinfecţia. Mai bine se apucă de citit.

Când se deschide o bibliotecă, se închide o închisoare; cu bibliotecă, cu tot.

Biografiile parlamentarilor nu sunt atât de greu de obţinut pentru că sunt aşa secrete; poate că, până fac ceva avere, nici n-au o biografie sigură.

Aşa cum Corupţia ne învaţă ce avem de furat, Anticorupţia ne învaţă ce nu avem voie să furăm şi pe cine să lăsăm s-o facă. Tot ce nu vor fura, hoţii vor da la alţii; cu dobândă. În acest sens, guvernul trebuie să elaboreze un proiect de lege de predare a Anticorupţiei în şcoli, apoi să pună la punct un program-cadru de aplicare a acestei iniţiative. Sau chiar un cod comun, european, de aplicare a Anticorupţiei la hoţi. Utilitatea e incontestabilă, mai ales în sectorul comunicării locurilor unde să dea lovitura, a călătoriilor de afaceri, pe banii contribuabilului, şi, mai ales, a relaţiilor interpersonale, de tip mână-buzunar-portofel.

Trebuie introdusă arestarea românească: arestarea fără reţinere.

Aşa cum se propune să fie impozitată corupţia legal constituită, nici anticorupţia nu trebuie lăsată mai prejos. Taxa pe proprietate, de exemplu, nu va micşora proprietatea. Tot mai mulţi cetăţeni vor dori s-o plătească şi vor constata cu uimire şi bucurie în ochii umezi că pot.

Chiar şi la mese regale, vinul va rămâne somniferul săracului. Preţul va fi inclus în vin.

Nici preţul gazelor naturale nu va fi artificial. Familiile care nu vor putea plăti şi vor sări la gâtul anticorupţiei vor fi ajutate să facă acest lucru.

Dacă se poate spune că, în urma însuşirii materiei Anticorupţie, oamenii vor fi altfel, lumea în care trăiesc va fi la fel. Anticorupţia nu e doar evitarea Corupţiei; cu orice chip.

Încercând să facă neînţelesul de înţeles, ministrul educaţiei lor, acest copil mai mic al ministerului groazei, va da din lac în hârdău şi cu această iniţiativă salutară, în sensul că este salutată cu pălăria udă de tot mai mulţi oameni ai muncii şi dimprejur.

Iniţiativa e salutată şi de oamenii de afaceri sau de politicienii care, conform noii materii, vor fi mai reţinuţi; de Parchet, care are oameni cu memorie prodigioasă, nemaifiind nevoie să fie băgaţi în calculator, unde e frig şi telemobilul în pâine.

Conform anticorupţiei corupţiei, omul de afaceri arestat trebuie să recunoască, într-un târziu, începutul audierilor. Nu trebuie să se simtă ca-ntr-un muzeu, fie acesta chiar de tip Zambaccian. Contrar celor spuse de Pierre de Coubertin, anchetatorii sunt nişte jucători care nu au ca scop să viziteze, ci să intre primii.

Ce pot găsi ei mai mult într-un pachet de legi pentru sănătate decât legi pentru sănătate? Dar în declaraţiile de avere ale politicienilor? Acestea, deşi se ghidează după un fir roşu, călăuzitor, sunt cusute cu aţă albă. Sunt doar nişte declaraţii politice de dragoste şi moţiuni sexuale peste tot.

La materia propusă, copiii vor mai învăţa cum ar fi viaţa fără scandaluri: scandaloasă. Vor învăţa că, pentru combaterea corupţiei, e bine să exportăm tot mai mult; nu importă ce.

Nici faptul că gigacaloria trebuie făcută mai mică, să ajungă la toată lumea, nu trebuie să le fie străin. Nici faptul că bătaia nu mai e ruptă din Rai, ci din context.

Nu trebuie luaţi în seamă denigratorii acestei iniţiative, care spun că, neştiind ce pierd prin aderarea la UE, românii pierd timpul. Aceşti denigratori spun că anticorupţia aplicată va duce la o aşa mare creştere a nivelului de trai, de nici nu mai putem ajunge la el. Nu e adevărat; generaţiile viitoare vor vedea mult mai bine lucrurile, dacă acestea vor mai exista.

Noua doctrină anticoruptivă va fi împotriva tuturor, dar nu împotriva oamenilor. Există oameni care se manifestă ca atare şi nimic mai mult.

Nu toţi conducătorii vor deveni competenţi; unii vor deveni mult mai competenţi. Coşmarul românesc va deveni visul american. Chiar dacă vor avea averea în euro, coruptul va trebui să justifice şi cel mai mic dolar din averea sa.

Omul va justifica averea până la ultimul cent, nu până la ultimul milion de euro, să nu-l handicapeze pe anchetator. Nimeni nu va mai intra în atenţia DNA, care, se ştie, e atentă la toate prostiile.

Poliţistul nu va mai fi nevoit să aresteze pe nimeni, să se lupte cu umbra sa, hoţul; de acum încolo, va putea muri în somn sau îşi va putea ascunde drama în inteligenţă.

În aceste condiţii, guvernanţii nu vor mai fi nevoiţi să ne fenteze, să nu ne pierdem speranţa; o vom face singuri, prin aprofundarea antimateriei anticorupţiei. Astfel, ne va fi mai uşor să vorbim despre conducerea care sfidează populaţia, decât despre populaţia care sfidează bunul simţ.

Afirmaţiile lipsite de conţinut, chiar dacă întâmplător, vor căpăta conţinut şi, după mai multe căderi de stânci, se va da drumul la traficul uşor; foarte greu.

VICTOR MARTIN