MONITOR CULTURAL * on-line

►Claudiu Coman – arhiva

„LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL“ – o rubrică de Claudiu Coman

=======================

_______________

~Remember Ioan Tecsa

ULTIMUL EDITORIAL – Ioan Tecsa (mai 1999)
„CIRESE DE MAI: Totul a zburat insa ca un puf de papadie. Miniaturala si delicata ei parasuta a fost luata dintr-o data de vartejul anilor, al istoriei insasi si aruncata de colo-colo la voia intamplarii. A unui hazard sfidand orisicare tabela de valori. Binele se transforma peste noapte in rau,albul in negru, iar inamicul in prieten.Ba chiar au existat unele momente cand insusi Creatorul a fost contestat. Ce naivi eram! Ce tematori!Fiindca,pur si simplu,ar fi fost indeajuns sa observam cum rasare iarba-n fiecare primavara,cum muguruii pomilor se itesc la inceputul acestui superb anotimp si am fi inteles imediat cursul normal al vietii. Eternitatea ei. Am fi priceput ca intr-un final, un echilibru se va produce de la sine.Fiindca asa e normal in univers.Fiindca exista o lege a compensatiei. A armoniei.”
_____________________________________________________________
– Martea Neagra – zi de doliu pentru filiseni-
„Ati vazut barbati plangand? Un asemenea moment dureros, in sfasietoarea sa realitate, l-am trait pe data de 21 iunie 1999. Erea o zi caniculara. Am mers la Biblioteca orasenesca”Anton Pann”si am intrat in biroul domnului director Minel Turburan. Am fost socat. Doi barbati,de felul lor calzi,blanzi,buni,cu fete luminoase si zambete deschise,acum stateau impietriti,unul in fata celuilat,fara sa scoata un cuvant… Transpiratia siroia pe fetele lor. In pumni batistele facute ghemotoc erau complet ude. Atunci am observat ca,o data cu transpiratia,cei doi isi stergeau lacrimile ce siroiau pe obraji.
-Ce s-a intamplat,tata?
Dupa minute lungi ce mi s-au parut un veac,nea Minel mi-a raspuns:
-A murit Nenea Tecsa.
La inceput nu am inteles,nu realizam,nu puteam sa cred.
-Doamne Dumnezeule…!
Ma rugam in gand si spuneam:
-Nu poate fi adevarat…,nu dorem sa fie adevarat.Prietenul meu,idolul meu,
fratele meu..
.Era pentru prima data cand credinta in Dumnezeu era zdruncinata…”(Prieten Drag”floarea de tei sa-ti fie cel mai frumos epitaf)
Cand am scris aceste randuri aveam 12 ani.
De atunci,in fiecre an,mirosul florilor de tei ma face sa retraiesc acele momente.
La varsta de 9 ani,inainte de al cunoaste fizic,poeziile lui Ioan Tecsa m-au infratit cu”Madona cu fete”cu „Dansatori de seara”,cu tabloul de pe coperta „Ispitirea Paradisului”,cu”rudele,prietenii si fratii”,iar editorialele din Revista”Pentru Patrie”ma faceau sa privesc anotimpurile,fiecare eveniment al anului cu alti ochi,cu alte trairi.
Pe 10 mai 1997 am cunoscut(fizic)scriitorul,poetul,jurnalistul(pe atunci redactorul sef al revistei”Pentru Patrie”),OMUL,Ioan Tecsa.
De atunci, datorita numeroasele carti si reviste primite cu ocazia deselor intalniri sau trimise cu regularitate de la Bucuresti,autografelor dedicatie,incurajarilor si mai apoi imbratisarilor sale,a devenit idolul meu pe care l-am ales ca model.De fapt,”intalnirile de suflet”-cum erau numite intalnirile dintre reprezentantii presei si culturii din cadrul Politiei Romane si locuitorii orasului Filiasi-,”…luarile de cuvant cu o mare incarcatura sentimentala,au constituit pe langa una din modalitatile cele mai eficiente,folosite de nea Minel( dl.Marin Turburan,directorul bibliotecii Anton Pann)in dorinta permanenta de a „cimenta” relatiile scriitor-carte-cititor,si o reusita”infratire” intre institutiile statului(politie,justitie]cu cetatenii”si un prilej de sarbatoare.
„Intamplarile Culturale „de la Filasi,la care au participat reprezentanti ai Ministerului de Interne,ai Revistei”Pentru Patrie”,ai Centrului de Cultura al M.I.{pe atunci Casa de Cultura a M.I.}si care la randul domniilor lor au adus o pleiada de personalitati din cele mai diverse domenii{literature,arta,medicina,presa scrisa si audiovizuala,etc).au ramas,si sper sa ramana sarbatori culturale,sarbatori ale spiritului.
***
Evocari
Intalnire fatala
„Soldat eram si alergam pe campuri
Aveam un randez-vous cu moartea mea
In lanul aprins si-impresurat de vanturi
In halta parasita din sosea”
-Ioan Tecsa
***
Domnia Sa,Omul binelui
„Ioan Tecsa a fost un barbat autentic,de o demnitate simpla si profunda,de o eficienta maxima a consecventei,de o eleganta directa,cu o intelingenta nespeculativa,prinsa vascos in cele mai concrete elemente de esenta sau de detaliu,pe care le deosebea printr-o asceza discreta,de tip bizantin…Se bucura ca un copil si se exprioma ca un diplomat.Isi studia adversarii spre a nu-i distruge.Se expunea cu moderatia unui pedagog spre a infrunta cu supletea unui psiholog,cu delicatetea unui fluture,dar cu precizia unui spandasin de inalta clasa si feroce,stia sa faca din orice clipa un act de viata.Traia ceremonios,iubea abisul.Exista esential.Frumusetea sa fizica era dupa tiparul grecesc antic,n-avea cusur.Frumusetea sa morala detine exclusiv taina disparitiei sale premature”
4 septembrie 2002
-Aurelian Titu Dumitrescu
Despre un ritual
„Dimineata,la redactia revistei”Pentru Patrie”,la etajul unei cladiri vis-a-vis de Ministerul de interne,la ritual…Nelutu,senioral,ne pupa pe obraz,la prima vedere,dis’de dimineata,eram ai lui.Avea omul asta un fel de after shave misterios,un fel de imbratisare misterioasa,era un mason,un aristocrat,un boier,un domn,un iubit din cap pana-n picioare,un frumos si un bun un parfumat,un discret,un incantator.Ne aduna de pe drumuri la ritualul de dimineata…Dupa discutiile noastre banale,dupa ce ne dovedeam ca suntem o echipa,el ne citea editorialul lui,in prima auditie,ne lasa praf,Il iubeam fara invidie,ne mandream cu el,cu boss-ul nostru,apoi ne vedeam de treaba si ne apucam de facut o revista.Asa incepea ziua de munca la „Pentru Patrie”,cu Nelutu Tecsa redactor sef…ma intreb de ce a fost atat de exact cu datarea autografelor.Stia?presimtea?Apoi ma intreb de cum a putut fi el atat de generos,de risipitor,de bun.Acesta-i cuvantul,bun,bun la gust,miros,la privit,la
atins,la auzit,la suflet.Iar voi,cei din Filiasi,care m-ati sunat la Piatra Neamt,sunteti niste viruisati cu bunatatea omului pe care il iubim,impreuna,dincolo de moarte.Va iubesc,oameni buni!”
-Cristian Timofte
***
O stea a Politiei Romane in nemurire
„…Era un ardelean cumpatat,plin de intelepciune si iubitor de oameni la fel ca parintii sai…
Cartile sale de poezie si proza,in special trilogia dedicata evenimentelor din decembrie 1989,constituie,fara teama de a gresi,adevarate capodopere ale literaturii romane.
Avea multa incredere in oameni,chiar prea multa si care-i diminua uneori prudenta,desi era un tip intelligent si echilibrat…
Ioan Tecsa,a preferat sa fie iubit decat temut,dar a uitat sau a neglijat faptul ca oamenii sunt nerecunoscatori,schimbatori,prefacuti si ascunsi,ca fug de primejdii si sunt dornici de castig.Cat timp le faci bine,ii aperi si spui adevaruri pe care ei nu au curajul sa le spuna,sunt alaturi de tine,dar atunci cand nevoia dispare si interesele se schimba toti se indeparteaza si ceea ce este mai grav,se ridica impotriva ta…
Patriotismul profound,nedeclarat,dar prezent in fiecare fapta a vietii sale,cu riscul sacrificarii familiei,a demonstrat ca este o personalitate limpede,un om cu un deosebit sentiment al raspunderii,un om foarte curajos si fara prejudecati,un om cu credinta in Dumnezeu…
Ramane mereu in amintirea mea,a sotiei si ficelor mele,asa cum l-am cunoscut,asa cum l-am respectat si iubit,un mare profesionist,un OM de mare omenie,un stejar falnic,simbol al aparatorilor neamului romanesc.”
-Comisar sef ® Nicolae Vaduva
Doctor in drept
***
Aduceri aminte…
<<…Aduceri aminte,aduceri aminte,de aici si titlul acesta metaforic dat acestor note.Ce purificare mai mare exista decat o sala plina cu oameni frumosi,fiecare tinandu-si cartea in mana.Un program de sala cum de mult nu mai vazusem,cu titlul Filiasi Redivivus.Poetul Geo Calugaru,filistean,noteaza in cuprinsul programului:”Nici nu s-a stins bine ecoul primei intalniri de suflet prilejuit de lansarewa cartii de poezie Care de Asi(Elis Rapeanu,Ioan Tecsa,Geo Calugaru,Arcadie Donos)si iata ca,datorita spiritului generos al carturarului care este domnul Turburan Marin,Directorul bibliotecii orasenesti Anton Pann,ca o pasare Pheonix,Filiasi Redivivus…>>(De pe Nistru la Dambovita)…
<<…Cand am aflat naprasnica veste,ca naprasnic,lumeste,ai fost lovit,am ramas uluit:Lumeste,de tot indurerat!Apoi,ingerul cel bun a revenit:Tu nu poti fi lovit,in-A FI-,la tine verbul acesta este mai complex:E –a fi-si-A FI-,ramane acea parte care nu poate-A-NU FI-!:Sunt gandurile tale;Sunt randurile tale;Zambetul,privirea ta,mai ales,ca o bucata de cer ce strajuieste fanetele din Gioagiu.La prima noastra intalnire,am crezut ca esti un flacau de pe Nistru,apoi am aflat ca esti din Ardeal..Ce frumos ne-am adunat in cartea comuna:Carre de Asi-o poeta din Muntenia,un poet din Oltenia,altul din Moldova si tu,din Ardeal!…>>(Evocare)
-Arcadie Donos
***
Amnezie „……………………………………………………………………………
Uitam atat de repede,uitam
Nestanjenita,ninsoarea se asterne
Pe icoana,ce-n suflet o purtam,
Noi insine zapada ce se cerne”(Anezie)
„Asa cum Midas prefacea in aur tot ce atingra,la fel Ioan Tecsa,atingand cu sufletul sau haruit de Dumnezeu,cuvintele le preschimba in armonii sublime,muzica de sfere,menita sa tulbure si sa inalte.Giogiu natal,Gioagiu de Sus,din judetul Alba e el insusi un taram al poeziei,cu oamenii sai,cu frumusetile si seninul sau nepereche,asemeni albastrului deVoronet…(Remember Ioan Tecsa)
-Geo Calugaru
***
„Lantul amintirilor”

„S-aduni in suflet numai soare
Si-n versuri flori de curcubeu,
Din muntii-nalti si pan’la mare
Inalta-ti chipul tau de zeu…”{Urare poetului)

„Cine poate uita intalnirile de la Filiasi,la care sufletele se atingeau,poeziile,epigramele si cantecele curgeau ca un rau unitar,care se revarsa irigand solul cultural si omenia din fiecare participant la aceste manifestari?Ele raman in lantul amintirilor ca niste nestemae ale spiritului,care imprastie si azi lumina.
Inceputul a fost prin’95…
Ce intalniri de nesters au urmat!Cu Ioan Tecsa, Arcadie Donos, Geo Calugaru-sa nu-i amintesc decat pe primii dintre scriitorii care au venit la Filiasi…
La fiecare intalnire,ne-am simtit la noi acasa si abia asteptam sa revenim,ca niste rataciti pe mari si oceane,care se intorc la caminul lor spiritual…
Pacat ca la microfon lipseau in afara de Tamara („doctorita care ne-a parasit prea devreme,al carui spirit pluteste si azi printer noi…”),Ioan Tecsa si Arcadie Donos,intrati si ei in vesnicie….
Cel mai mult m-a impresionat constanta cu care ne urmarea si participa cu interventii un baietel dotat de Dumnezeu cu suflet mare,talent,minte multa si dragoste pentru parinti-Claudiu Coman…Claudiu a inregistrat intalnirile noastre publicand chiar un volum despre Ioan Tecsa…
Tote acestea…m-au inseninat si mi-au dat forta de regenerare a spiritului.Pentru un nou zbor,precumAntal care isi tragea forta din atingerea cu pamantul,aveam nevoie de intalnirile cu filisenii.De aceea,dumnealor le-am inchinat cel mai frumos volum de versuru al meu-„Anotimpuri in clepsidra”-pe a carui pagina de garda figureaza urmatoarele cuvinte:
„Orasului FILIASI,unde ma simt ca acasa si locuitorilor lui-oameni de omenie,primitori,isteti si dornici de cultura.”(Filiasul nu poate fi inlocuit in inima mea)
– Dr.Elis Rapeanu
Bucuresti,august 2005

***
Toamna

„E iarasi toamna pe pamant
Si-n cerul trist se joaca norii
Cu stelele si ganditorii.
………………………………
Ne nastem iar?Nici-un cuvant
Nu nr-ncalzeste nici ne doare
Cat lacrima unui mormant”(din vol”Jumatate fantana”)
-Mircea Nicu
***
Aceasta vine,tare de departe vine

„Eu cunosc un om neobisnuit:Ion Tecsa.Nu l-am vazut asa,mergand,zambind,stergandu-si lacrimile,incruntandu-se,band apa sau vorbind.Vocea lui imi este necunoscuta,cum necunoscut imi este mersul lui.Totusi,eu il cunosc.Eu cunosc sufletul lui.Cunosc un Tecsa care n-a murit.Moartea lui este doar o amagitoare obisnuinta cu absenta fizica si asta doar pentru ca noi suntem activi prin materie si dependenti de ea.
Pe Ioan Tecsa l-am cunoscut cand a murit.Nici nu se poate o mai neobisnuita intalnire,una mai semnificativa,mai curioasa,mai bizara si surprinzatoare decat aceasta.El a plecat din lume,chiar in apropiere de Filiasi,cand eu veneam pentru prima oara la Filiasi…Bizareriile intalnirii mele cu Filiasul si filisenii care l-au iubit pe Tecsa,ce priveste de-acolo,din necunoscut,spre locurile si oamenii inimii lui.,descriu intr-un mod cu totul aparte o realitate care depaseste granitele purei si nesemnificativei intamplari.Zilele de altadata s-au intors cu o ametitoare evidenta.Si atunci am stiut si eu ca il cunosc pe Ioan Tecsa.
Filisenii care l-au iubit pe Tecsa au creionat sufletul lui descriindu-ma pe mine.Si cum sa nu-l cunosti pe Ioan Tecsa cand te cunosti pe tine?Aceasta ar fi justificarea,logica ascunsa a intalnirii noastre…De altfel spiritul lui premonitoriu razbate,volcanic,printre cuvintele scrise si rostite de el.Se ascunde in Ioan Tecsa intuitia inalta,fervoarea sufletului pur,caruia i se permite de undeva,din necunoscut,sa cunoasca…poate ca se strecoara in emotionalitatea noastra nebunia poetului dar dincolo de ea vegheaza insasi intamplarile,limbajul tacut al lor,insasi viata si convietuirea ei cu ceea ce credem a fi moartea.Poate ca iubirea celor din jur creaza de fapt,iluzia existentei dupa moarte si ceea ce am simtit eu la Filiasi este reflectia acestui sentiment sfant si nemuritor.Si,poate,de aceea eu il cunosc.Pentru ca eu ii cunosc pe oamenii care l-au iubit atat de mult…”
-Maria Timuc
9.09.2002
***
Paradisul poetilor

„Bunatatea,amabilitatea,nobetea sufleteacsca si jovialitatea cu care te intampina de fiecare data cand il intalneai si inaltele trasaturi de caracter erau cele ce defineau pe omul Tecsa.Spirit ferm si ales,frumos in sufletul sau ca un suras,privea de la inceput ca o pasare rara si atunci stiai de la inceput ca nu-l mai poti uita.
Este greu sa credem ca o clipa nefericita a spulberat tot ce natura a cladit in acel spirit ales.Pentru noi a ramas un om,un spirit,o imagine minunata si sfanta.Speram ca acum este in Paradisul Poetilor.”
-Mirela Vlad
10 septembrie 2002
***
Ce-ar fi fost daca…
Ce-ar fi fost daca nu ar fi existat acea zi neagra de 21 iunie 1999?
Ar fi fost,peste doua zile 9.09.2002,o zi ce-ar fi putut incununa o viata de 50 ani,ani frumosi alaturi de cei dragi,sinca multi altii ce ar fi putut sa fie…
Ar fi fost,poate,o noua”intamplare culturala”…cu filisenii ce-l adoptasera cu drag ca pe unul de-al lor…
Ar fi privit iarasi in ochi pe micii scolari…
Ar fi fost un mare prilej de a-l revedea pe tanarul…,fostul meu elev in clasele primare ,care-i sorbea cuvintele…
Ar fi fost o alta manifestare a pretuirii si bucuriei…
Ar fi fost un nou autograf pe pagina ce anunta un alt semn al trecerii sale pe acest pamant…
Ar fi fost cuvinte-dedicatie ce nu se pot uita niciodata:”Doamnei…,filisanca,deci iubitoare de frumos si cultura-admiratia,pretuirea si dragostea autorului”…
Dar a fost acea zi neagra 21 iunie 1999.
Acolo,sus,in imparatia lui Dumnezeu il vor insoti mereu recunostinta si pretuirea noastra.”
– Invatatoare,
Teodora Pescaru
7.09.2002
***
Coltul de eternitate
„Nu voi uita niciodata prima mea venire in Filiasi…
Am revenit in Filiasi de mai multe ori intai ca sa ma convig ca „intamplarile culturale”nu sunt simple povesti,apoi ca sa particip eu insami la ele,alaturi de oameni simpli sau adevarate personalitati.
Asa am avut norocul de a-l intalni pe Ioan Tecsa de doua uri,cu prilejul lansarii noii carti,il stiam numau dupa semnatura ca unul dintre”Clasicii” in viata din mass-media.Il apreciam ca Jurnalist si scriitor,fara sa banuiesc,macar, la acea vreme ca dincolo de professionalism se afla si un suflet cald,deplin,un om al carui renume nu l-a facut sa uite de unde a plecat,un om care,in ciuda ascensiunii sociale si ierarhice,nu si-a pirdut sensibilitatea si umorul,ramanand la fel de sociabil si generos…
…vestea disparitiei lui Ioan Tecsa a cazut ca un trasnet…
…la aproape fiecare intalnire de sambata dimineata,la Filiasi,cu acelasi entuziasm invariabil,Marin Turburan ii aminteste pe cei plecati dintre noi.Ioan Tecsa ne vegheaza-cu zambetul lui cald,inconfundabil-de pe coperta uneia dintre cartile sale,frumos asezate pe raftul care-i poarta numele.
Nu stiu ce gandesc,cu adevarat,”capitalistii”ale caror drumuri s-au intersectat,cand si cand cu cel al lui Ioan Tecsa.De putine sunt,insa,convinsa ca de acesta:la Filiasi Ioan Tecsa are propria sa istorie,coltul lui de eternitate…”
Aurelia Sarbu,12.09.2002
„Nimic nu ma mahneste mai tare,in acest moment,decat neputinta de a ma afla alaturi de toti care iubesc Filiasul si „intamplarile”sale.Cu speranta ca viitorul se va schimba in bine,va imbratisez si va asigur ca sunt alaturi de Filiasi cu sufletul si cu amintirile.”(Locuri in inima:Filiasi)
-Aurelia Sarbu
Din pacate,deja in Canada
***
Un Om printer oameni

„M-a intrebat cineva cand l-am cunoscut pe Ioan Tecsa si n-am stiut sa-i raspund.Nici nu cred ca stiu.Am impresia ca-l cunosc dintotdeauna..Avea un fel al sau de a se purta cu oamenii.Il placeau imediat.te simteai in largul tau oricat de neinsemnat erai in comparatie cu El.Cu vocea sa calda si privirea blanda te fermeca.Si-avea si un dar inascut de a povestii.Ti se lipea de suflet din prima clipa….
Si din pacate,lumea a pierdut un OM.Un OM cumrar ti-e dat sa intalnesti.
Sunt trista ca n-am putut sa-i stau mai mult timp prin preajma.
Dar sunt fericita ca l-am cunoscut”
-Liana Tataranu
13 septembrie 2002
***
Uitarea nu va invinge

„La Giogiu si astazi un clopot mai plange
Si-un altul din Filiasi ii raspunde
Un veritabil Pegas,un romanesc pur sange
S-a dus incet spre stele palpaind.”
„La toate intalnirile de la Filiasi cu veritabilul pur sange romanescIOAN TECSA m-am bucurat(si nu numai eu)de o atmosfera calda,prieteneasca.Dupa cumplitul accident petrecut in cea mai lunga zi a anului lipsa sa,nu numai ca ne-a marcat pe toti cei care l-am cunoscut dar a lasat in sufletele noastre un gol imens.De ce oare cand ai tot ce-ti trebuie pentru constructia unei cetati nu esti lasat s-o termini?Ioan Tecsa a fost oprit prea devreme din munca la care se angajase pentru a-si consoloda opera.
Iti multumesc domnule Ioan Tecsa si iti promit ca nu te voi uita”
-prof.Gh.Burdusel
***

Vocatia culturii
„La 9 septembrie 2002 se implinesc 50 de ani de la nastrea lui Ioan Tecsa.
Pentru intaia oara,acum si aici,nu-i mai deplang premature disparitie,ci ii salut ziua in care a venit pe lume.
Si gandindu-ma inca odata la viata si opera lui-pentru ca el e unul dintre putinii pe care i-am cunoscut si despre care pot spune:viata si opera,sau:omul si opera-la cartile pe care le-a scris,ca si stralucitorul spectacol intelectual pe care cu atata fantezie ni l-a daruit,pe cand altii nu ne ofereau decat aurita lor mediocritate,gandindu-ma deci la ceea ce inseamna pentru noi,el tot,inca o data am trait sentimental si certitudinea,ca am avut de-a face cu un mare om.
Ma bucur sincer ca un tanar cu vocatia culturii,abia iesit din copilarie,…incearca in aceasta lucrare sa stabileasca un cult al scriitorului si poetului Ioan Tecsa,pe care l-a cunoscut si l-a iubit.
Sinceritatea si puritatea sentimentelor autorului acestei lucrari fata de idolul pe care si l-a ales ca model,este si o initiere in spiritul riguros al culturii si o lepadare de meschinaria si demagogia pe care atatia-cu un nerusinat profit-o fac in numele ei.”
-Minel Turburan
Directorul Bibliotecii orasenesti
„Anton Pann”Filiasi
***
[***]
„Pentru Nelu,familia a fost totdeuna sfanta.Dar moarte l-a seceret.Credeam ca odata cu el a luat si fericirea mea si a ficelor mele,ca o data cu Nelu a luat si iubirea,dragostea,prietenia.Domnule Geo si prieteni dragi ai lui Nelu:Va multumesc!Acum inteleg de ce venea el cu atata dragoste la Filiasi.”
-Liliana Tecsa
***
„Celor mai dragidintre cei dragi:
Catalinei-Ioana,Anei-Maria
si ca intotdeauna Lilianei”(I.T.-Ispitirea Paradisului)
„Spuneti-le va rog deci sa ma ierte
ca astazi nu mai pot nimic sa scriu
sunt parca-un manuscris sub o pecete
de lacrimi,resemnare si pustiu.
Spuneti-le va rog deci sa ma ierte
si rudele si prietenii si fratii
cantarile absurde si incerte
funebrele si tristele oratii.
Ma rog lui Dumnezeu si lui Iisus
Cu sufletul deschis spre lacrimare,
iertati-o pe bunica ca sa dus
iertati-ne pe noi si lumea mare!”
REQUIEM,Ioan Tecsa
***
Prieten Drag
Prieten drag,
sa nu ceri iertare,
in fata mortii:
Tu nu te-ai resemnat!
Pe sufletele noastre
tu ai pus pecete:
Sa fim buni si mandrii!,
Suflet de viteaz!
Funebrele si tristele oratii,
nu sunt absurde si incerte,
iar rudele prietenii si fratii
inalta imn de slava si regrete,
ca ruga ta fierbinte
catre Cel de Sus
nu fuse auzita,
si n-apucasi sa spui,
tot ceaveai de spus.
Prieten Drag,
„floarea de tei sa-ti fie
cel mai frumos epitaf”
Claudiu-Mihai COMAN-
Craiova

____________________

~I-IV

La inceput a fost CUVÂNTUL… (I)

„Nu iaste alta mai frumoasa, si mai de folos,in toata viata omului zabava decat cetitul cartilor !” (Miron Costin)

Timpul a dovedit ca importanta cartii este sfanta,ca la radacina fiecarei formatii intelectuale stau cartile cu intregul lor spectru de implicari,intermedieri si consecinte,cu intrega lor prelungire in cotidian. „Timpul este intotdeauna mai puternic decat noi,dar sunt momente in istorie cand timpul se suprapune gandului luminat si faptei indraznete,lasandu-se gandit in ctitorii,in incredere si speranta.Atunci istoria se petrece si se scrie cu adevarat omeneste,temeinic si inaltator”-afirma doamna Adina SANDOIU la una din „intamplarile culturale” de la Filiasi. Anii de scoala au constituit pentru mine perioada cea mai frumoasa din viata mea.Datorez totul dascalilor mei,de la invatatoarea Teodora PESCARU care afirma:”In era computerului,a internetului si a dischetelor de tot felul,universul cartilor ramane templul spiritual de trebuinta unui intreg popor…”,la profesoara de limba romana Rodica BERCEA care ne indemna:”Ai timp,cat traiesti,sa te intorci in copilarie si sa descoperi albul intins al zapezilor,care ascunde taina verdelui de primavara,sa-ti amintesti primii pasi poticniti,primele taine ale citit-scrisului,prima poezie care ti-a rascolit sensibilitatea…Ai timp,o viata intreaga,sa adaugi fila cu fila,carte peste carte,pana reusesti sa-ti descoperi vocatia,sa-ti competezi cunostintele,cu alte invataturi,cu alte si alte domenii…” In aceasta cautare de sine,nu se poate sa nu te poarte pasii spre o biblioteca,spre un muzeu sau o societate culturala,spre o lansare de carte,unde poti patrunde in universul cartilor pentru a descoperii o lume fascinanta,sau,pentru a evada dintr-o lume plina de lipsuri. Cartile traiesc prin oamenii care le iubesc,prin oamenii care le scriu,tiparesc,le pastreaza si deschid porti noi cunoasterii si experientei umne. Cat de imperioasa a devenit comunicarea intre oameni,acum,cand am intrat in mileniul al treilea,ne-o spune si faptul ca Societatea Scriitorilor Olteni numara peste 200 de membrii,proveniti din numeroase zone ale tarii(nu numai din Oltenia),dar si din lume:SUA,Germania,Africa de Sud,Franta,Iugoslavia,casi din Basarabia.

Constituierea Societatii Scriitorilor Olteni (SSO)s-a decis in urma Sentintei Civile nr.: 86/12 octombrie 1995,a Judecatoriei Craiova,in baza cererii si dosarului intocmit de scriitorul Mihai Dutescu. In treacat,pentru a intampina cavalereste obiectiile cu privire la”localismul” Societatii Scriitorilor Olteni,membrii comitetului director(1995): Mihai DUTESCU-presedinte, Ilarie HINOVEANU-vicepresedinte, Ovidiu GHIDIRMIC, Marin BARBU, Dan LUPESCU, Ion FLORICEL, Ion PATRASCU, Alex. FIRESCU, Vasile GAVRILESCU, Ion St.DIACONU, si Florea IONESCU-, reproduc fara comentarii textul de infintare a …inaintasei lor(Societatea Scriitorilor Olteni-infiintata in 1936)text ce se afla tiparit in revista „Gand si slova olteneasca”, anul I,nr.:8,1 decembrie 1936:

„Pentru promovarea scrisului romanesc oltean si pentru a da o mai mare putere de afirmare gandului si spiritului regionalismului oltenesc,scriitori-tineri si varstnici-grupati in jurul revistei”Gand si slova olteneasca”,au luat initiativa de a constitui in vechea banie o Societate a Scriitorilor Olteni…O comisie alcatuita din domnii Doctor C.Nicolaescu-Plopsor, C.S.Fagetel, I.Calotescu-Neicu, I.C.Popescu Polyclet,si maior St.Balcesti,avand ca secretar pe d.Diaconescu-Daesti,intrunindu-se si luind in discutie adeziunile primite,a admis urmatorii scriitori activi si stagiari…Alaturi de aceste forte ale scrisului oltenesc,se vor grupa in curand si altele…”

Marea dragoste de frumos si nobil,entuziasmul si increderea de mai bine ce a calauzit pe cei care,cu obolul lor,pentru promovarea scrisului romanesc si pentru a da o mai mare putere de afirmare gandului si regionalismului oltenesc,scriitori-tineri si varstnici-„propun agorei literare o culegere de texte produse in laboratoarele intime ale societarilor…,texte care aproximeaza exact locul fiecaruia dintre ei intr-un posibil nou dictionar al scriitorilor romani,sau intr-un posibil dictionar al celor care,de-a lungul unei vieti,au visat sa devina scriitori.”(M.Dutescu). Asa apare la Editura Societatii Scriitorilor Olteni Craiova,Romania,2001 ,”un buchet de carti”intr-o singura carte.Ma inchin smerit in fata unei colectii de carti scrise de si despre 74 de „proprietari ai celor mai diverse profesiuni,reuniti sub pavaza mirifica a Cuvantului”,adunate in cele peste 500 de pagini.
„La inceput a fost CUVANTUL…deschide mileniul cultural craiovean cu o provocare si un gest generos prin care noi,cei asezati sub flamurile albe ale literaturii,sfidand timpul si ticalosia trecerii sale,reunindu-ne intr-o poza de familie,care,probabil,va ramane in albumele romanilor.”( M.DUTESCU)

„Propunand o carte cu un titlu de vadita rezonanta biblica,am intentionat sa atrag atentia asupra nucleului de lumina a limbajului omenesc care se amplifica si diversifica in functie de fiecare individ in parte. Actul comunicarii prin scris se obliga sa suplineasca si acele elemente nonverbale,pe care oralitatea oricarei fiinte le dirijeaza in mod special.De aceea,textele de fata,selectate din cateva sute,fie de catre autori,fie de catre noi,nu se constituie intr-o unitate a scrisului,ci intr-o diversitate a lui.Autorii lui au varste diferite-de la nonagenarul Nicolae Fuiorea(a fost deportat sapte ani in Siberia),pana la Mihai Lisei,tanarul de 28 de ani,traitor acum in Germania.Este firesc,deci,ca „mediul”sa impuna nu numai un fel de a trai,dar si de a gandi si scrie… In aceasta ordine de idei,unitatea in diversitate se motiveaza si astfel.Este greu de apreciat care criterii au dominat in selectarea de fata.Unul singur insa,al valorii,mai cu seama intrinseci,a prioritat ca o moneda de schimb a numelui celui care a produs-o.Reuniunile lunare de joi s-au impus ca adevarate vitralii de cultura,dand castig de cauza,in mod diferentiat,cititorilor,dar si… ascultatorilor. Intr-un asemenea cadru,s-a impus si un anumit tip de perceptie critica,de analiza comparatista. Cat de inchis sau de deschis a fost acest modus vivendi,fata de sine si fata de literatura romana ori universala,ramane sa decida fiecare dintre cei antologati,ca si cei ramasi „deocamdata” dincolo de …carte…”( Prof.dr.Marian BARBU). Am avut onoarea sa cunosc o parte dintre cei”Antologati”:cu o parte m-am imbratisat,cu o parte am dat mana,pe altii i-am mangaiat cu sfiala pe la spate s-au le-am indepartat un fir imaginar de pe maneca hainei,dar pe cei mai multi i-am cunoscut din scrierile lor.Acest fapt ma obliga sa fac cunoscute,intr-un serial,cateva date biografice ale fiecarui autor,alaturi de cateva teste semnificative din opera lor. Am avut onoarea sa-mi fac debutul literar,la varsta de 15 ani, alaturi de scriitorul Mihai DUTESCU,si de aceea,iertata sa-mi fie indrazneala de a inaugura demersul meu cu domnia sa.

Mihai DUTESCU

S-a nascut la Sibiu,in ziua de 10 februarie 1941. A absolvit Liceul”Fratii Buzesti”,din Craiova,apoi Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti,promotia George Calinescu-1963. Profesor la Liceul din comuna Barca(Dolj. In 1965 a lucrat la secretariatul literar al Teatrului National din Craiova. In perioada 1965-1982,este secretar general de redactie la revista „Ramuri”; director al Teatrului”Ion Vasilescu”,din Giurgiu(1982-1988);director al Teatrului Liric din Craiova(1988-1992);director de editura(1992-1994)Consilier cultural sef al Inspectoratului pentru Cultura Dolj( 1994-1997.Din 1997;director al Muzeului Olteniei din Craiova(1997-2002);presedinte al Societatii Scriitorilor Olteni. Membru titular al Uniunii Scriitorilor si al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.Fisa sa de creatie cuprinde peste 20 de volume de versuri,romane, teatru si istorie culturala,publicate la cele mai importante edituri din tara.Are materiale de specialitate aparute in toate revistele de cultura. De asemenea,este prezent in dictionarele de literatura si istorie editate in ultimii 25 de ani.

LIMBA ROMANA
de Mihai Dutescu
Timp care curge,timp ce purcede
In urma-ne multe n-or sa ramana,
Dar niciodata nu se va pierde
Doamna frumoasa,limba romana.
S-or duce zilele,iubiri fara margini
Vor trece sub marea uitare stapana,
Dar niciodata n-o cadea in paragini
Doamna romanilor,limba romana.
Cuvantul ei dulce ne este nume
Glasul ei cantec mereu ne aduna,
Bunii si raii nu au pe lume
Mai sfanta decat ea,decat limba romana.
Pamantul-acesta cat ne ramase,
Muntii cu vulturi,marea cu spuma
Stau sub lumina ce arde in case
La fiecare,limba romana.
Facuti dintr-un sange stravechi precum vinul
Din boare si roua si din furtuna
In ea ne rostim bucuria si chinul
In prea iertatoarea,limba romana.
In ea se boteaza si viii si mortii,
In ea se sopteste sub clarul de luna,
Au dus-o pe buze si domnii si hotii
Traind de milenii in limba romana.
Iar timpul tot curge si curge-va vesnic
Si sufletu-mi tainic mereu se cununa,
In fiecare toamna,sub stelele sfesnic,
Cu blanda mireasa,limba romana.

==================================

II.

„Cel mai mare imperiu este imperiul cititorilor. In el, soarele nu apune niciodata.” (Victor Hugo)

________________

~V-VIII

V.

„Mă întorc
cu faţa
înspre perete
şi le spun
prietenilor îndureraţi:
Mă întorc repede” (Plecare)
-Marin Sorescu

Se spune ca aceasta promisiune a fost facuta de marele scriitor roman contemporan, inainte de a pleca printre stele, prietenilor scriitori olteni ce cu un an inaite infiintasera Societatea Scriitorilor Olteni. Dedic acest numar al serialului marelui scriitor si prietenilor sai.
Daca despre domnul Mihai DUTESCU am scris in primul numar, iar cu regret domnii Ilarie HINOVEANU, Ovidiu GHIDIRMIC, Dan-Ion VLAD, Alex. FIRESCU si Florea IONESCU (personalitati de seama ai culturii oltene, inzestrati de Dumnezeu si cu harul facerii )nu se regasesc in lucrare, in acest numar voi prezenta ceilalti sase scriitori ce au facut parte din primul Comitet Direstor al SSO (in 1995): Marian BARBU, Dan LUPESCU, Ion FLORICEL, Ion PATRASCU, Vasile GAVRILESCU si Ion St. DIACONU.
Pe o parte din domniile lor i-am cunoscut, le-am dat mana, i-am imbratisat, le-am sorbit CUVINTELE…, iar o parte mi-au redat”entuziasmul si increderea de mai bine”, fapt ce dovedeste inca o data „marea dragoste de frumos si nobil, ce calauzeste pe cei care, cu obolul lor, n-au vroit sa moara…”

Marin BARBU
S-a nascut la 29 septembrie 1939, in Localitatea Milesti, comuna Simnicul de Sus,
Jud Dolj

Clasele primare in satul natal, cele gimnaziale la scoala de centru a comunei, iar
liceul la „Fratii Buzesti”din Craiova, unde va veni ca profesor de limba romana dupa
terminarea facultatii.
Absolvent al Facultatii de Filologie, Bucuresti, in anul 1964, Promotia Centenar a Universitatii.
In 1976, a obtinut titlul de doctor in filologie, in fata unei comisii formate din: acad. Ion Coteanu, acad. Al. Dima, prof univ. dr. doc. Dim. Pacurariu, prof. univ. dr. doc.
Eugen Todoran, prof. univ. dr. George Munteanu.
Este membru al Societatii de Stiinte Filologice din Romania. Membru al Uniunii scriitorilor din Romania (la recomandarea lui I. D. Sarbu, George Sorescu, Eugen Negrici). Membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania. Presedinte al Cenaclului” Al. Macedonski”de la Societatea Sriitorilor Olteni.
Debut in presa scrisa: -1958, cu un articol despre campania de primavara in livezi (martie, ziarul „Inainte”)In literatura , cu poezii in revista”Arges” (1968), fiind identificat de Ion Caraion.
Debut editorial, 1979, cu ciclul de poezii Septembrie, fata tanara, in vol . Caietul debutantilor, la editura Albatros, Bucuresti.
Carti publicate: -Romane: Orasul la ora amintirilor (1984), Campia nu este singura (1986), Aproapele nostru tradeaza (1992)Colonelul de la ghiol (1996)si volumul de povestiri pentru copii Brazii din Poiana Soarelui (1998);s. a.
-Critica si istorie literara: Romanul de mistere in literatura romana (1981), Aspecte ale romanului romanesc contemporan (2vol. 1993, 1995), Simbolistica poeziei lui Ion Barbu in colab. (1997),
Reexaminari critice, s. a.
Prezent in diverse si numeroase antologii sau culegeri leterare, editii ingrijite, prefete, postfete la diverse opere semnate de scriitori clasici, Marin Barbu este posesor a numeroase premii si diplome, a unei lungi liste de colaborari in presa scrisa din tara si din strainatate.

ZAPEZILE DE ALTADATA
Danut implinise noua ani si vroia zapada. zapada si iar zapada!Ce bruma venise de Anul Noau se spulberase ca o iluzie. Cazuse noaptea cat ai presara zahar pudra pe un sir de cornulete, iar mai apoi, vantul de la miaza-noapte o luase si plecase cu ea spre sud, nu se stie unde. Baietelul abia s-a dezmeticit dupa cate planuri isi facuse si, iata, dintr-o data totul se intoarce in matca sperantei, a asteptarilor fara liman. de aceea cand vazu la inceputul lunei februarie ca ploua si ploua, ca nu se mai termina cu zilele mohorate, copilul se intrista mai rau. Isi aducea aminte ca in scurta lui copilarie, de la bunica, traise ierni frumoase, cu derdelusuri doldora de copii, cu jocuri prelungite seara cand bulgarii de zapada zburau fara pereche intre el si prietenii de pe ulita lor.
Apoi pleca la oras dupa moartea bunicii…
Iar acum…iar acum…
Abia de facuse doi trei pasi intr-ale invataturii ca…zapada nu mai vine, se alunga de parca ar fugii de el.
-Nu este asa, tati, ca o sa ninga?l-a intrebat induiosat pe tatal sau.
-Dupa ce o sa inceteze ploaia, Danut!
-Da, dar nu mai sta!?
…Si copilul se uita la tatal sau ca la un mare raspunzator de ceea ce este afara. Neprimind raspunsul asteptat, baietelul il privi cu ochi lacomi, mirat ca nici tatal sau nu-l poate ajuta. vazand ca tacerea se intinde periculoasa (ca o panza de păianjen), copilul fugii in curte, isi lua sania, puse un ursulet pe ea, apoi o pusaca, un pistol alaturi si incepu sa traga pana ajunse in ulita. Gestul lui parca spunea: „Iata, barem ursuletul sa se bucure de sanie. Iar daca va fi nevoie, il apar eu, ca d’aia mi-am propus sa-i povestesc lui despre zapada”.
Nu stia Danut, stia ursuletul ca iarna ursii stau in barlog, ca ei nu se bucura de zapada, ba, dimpotriva, atunci cand nu este zapada, ursii mai alerga de acolo pana acolo sa mai gaseasca de-ale gurii.
Dar pana va intelege Danut tot rostul lumii, o sa mai ploua si o sa mai ninga, o sa mai bata vantul mult si tatal lui va mai albi cate putin. Poate atuci Danut va intelege de ce bunica era ninsa in par si ea purta nestingherita zapada parului in toate anotimpurile.
Seara de zece spre unsprezece februarie il gasi pe Danut in strada cu gandurile lui, cu universul lui de intrebari si de lumina. Cand tatal l-a descoperit pe strada, a avut o tresarire rece pe care si-a reprimat-o printr-o alintare dulce cu o poveste despre zapada”poruncita” de cei sapte pitici pentru zana lor cea buna.
Atat de frumos si incantat era Danut, incat a visat toata noaptea numai derdelusuri, sanii, jocuri de copii. A doua zi insa tristetea l-a coplesit din nou. Spre paranz, a plecat la scoala. Si asa, din gand in gand, a ajuns in dreptul unei case mari, linistite. L-a impresionat varul alb maiestuos, dat taraneste pe zidurile case si a prins a se lumina. Dar cand sa faca un pas mai incolo, a zarit un autocar cat casa alba, iar deasupra, plin ochi cu zapada. Minunea-minunilor. Nu se mai dezlipea locului pana cand un gand nastrusnic l-a arcuit si l-a ridicat pe scarile masinii pana acolo sus unde il imbia pofticios zapada. S-a aruncat numaidecat de-a busilea, tavalindu-se ca un urs prin miere, ori prin lujerii de zmeura. Tot cerul si toate amintirile erau ale lui.
Tot harjonindu-se, nici nu si-a dat seama ca aluneca. Abia de-a mai putut strange in pumnii lui mici cativa bulgari ca o gratie a si trosnit. Deodata s-a oprit si s-a invartit ca intr-o morisca, pana si-a simtit capul suspendat. A ramas asa catva timp, vrand sa se ridice cu mainile sale firave, dar in zadar. Ii atarnau piciorela atingand geamul masinii si nu mai reusea sa-si revina…N-avu incotro si incepu sa strige dupa ajutor. Vazuse el filmul cu Tarzan si credea ca acum o sa-i sara in ajutor o multime de prieteni. Dar, ti-ai gasit!Toti copii de varsta lui erau acum la scoala, iar ceilalti isi faceau lectiile. Numai el…
-Ce-i cu tine acolo, baietele?Se auzi apostrofat Danut. Nu distingea vocea prea bine, dar simti o mana ca-l trage in sus, se lumina bine si cazu cu gura in zapada. Omul in haine militare si-a dat seama ce se intamplase…Cu grija l-a coborat in strada, Danut era frant de oboseala, incat strangularea de acolo, de sus, dintre gratiile portbagajului il depusese numaidecat la pamant. Politistul a avut rabdare si a aflat ca pe baietel il cheama Danut, ca sta pe stradaArdealului. A oprit numaidecat o masina si l-a dus pe Danut acasa. Cand l-a vazut, tatul lui s-a ingalbenit. L-a trezit din fireasca durere lucratorul de politie care i-a povestit cum l-a descoperit.
-Cum asa?El plecase doar la scoala?!Nu inteleg nimic…
-Nici eu!Stiu doar cum l-am ajutat…Era acolo sus, atarnat in porbagajul unei masini de turisti. Jumatate era varat in zapada, pe unde se tavalise, cred, cu mare lacomie, de era batatorita ca-n palma.
-De unde zapada, ca ploua, nu vedeti?
-De la ei, doar azi dimineata turistii au venit din Belgrad sau de la Roma!

„Mă întorc
cu faţa
înspre perete
şi le spun
prietenilor îndureraţi:
Mă întorc repede” (Plecare)
– Marin Sorescu

Dan LUPESCU

Nascut la 1 august 1949, in satul Sarbatoarea, comuna Bucovat, judetul Dolj.
Cel dintai fiu al invatatorilor Aurica si Constantin I LUPESCU, apostoli ai satului
Leamna de Sus.

Studii: primare-in satul Leamna de Sus, avandu-l ca invatator pe tatal sau, ctitorul
de mai tarziu al Muzeului Satesc din Bucovat; gimnaziale si liceale-la”Fratii Buzesti”, Craiova, mentor fiindu-i prof. Marin BARBU; superioare-Universitateadin Craiova, 1967-1972. Licentiat (cu media 10, in Romana-Franceza)al Facultatiide filologie din Craiova
Debuturi: -in presa scrisa, la 7 aprilie1968, in cotidianul craiovean”Inainte”, dupa o corespondenta incurajatoare cu Geo Dumitrescu si Nina Casian;in presa libera-„Ramuri”, 1968;”Luceafarul”, 1972 (girat de Cezar Baltag);editorial-in 1977, cu volumul Lumina patriei (Exilul intre muguri, titlul propus de autor, a fost respins de cenzura), Editura Srisul Romanesc, Craiova.
In ultimii doi ani de studentie, 1971-1972, Dan Lupescu este redactor-sef al revistei”Cadran Universitar”, editata de Uniunea Asociatiilor Studentesti din centrul universitar Craiova.
Nicolae Stoian si Nicolae Dan Fruntelata il includ pe Dan Lupescu-alaturi de Mircea Florin Sandru, Marius Tupan, Mihai Dascal, Teodor Bulza,
D. N. Zaharia, Constantin Pricop, Sorin Postolache, Ileana Colomiet-in tabloul promotiei 1972, pagina speciala publicata in „Viata Studenteasca”.
Profesor de franceza la Scoala cu clasele I-X din comuna Celaru, Dolj (1 septembrie 1972-30 noiembrie 1972).
De la 2 decembrie 1972 pana in decembrie 1989, jurnalist la cotidianul”Inainte”, Craiova. Fondator al ziarului „Cuvantul Libertatii”, caruia ii este redactor-sef de la 1 febroarie 1990 pana la 30 noiembrie 1999. Dubla atestare ca jurnalist profesionist, in 1977 si 1991. In doua legislaturi, vicepresedinte al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania.
Membru al Societatii Scriitorilor Olteni.
Membru al Asociatiei Internationale de Teatr-Sectiunea Romana.
Membru fondator al fundatiilor”Scrisul Romanesc”si”Arhitect Dan Nicolae”.
Carti publicate: Lumina patriei, poeme, 1977;Inscriptii in azur, poeme, 1980;Labirintul amiezii, poeme, 1983;Raspantia de purpura, poeme, 1989;Decembrie ’89. Scenariu si regia, carte interviu, 1999
Secvente din cronicile dramatice publicate de Dan Lupescu in cotidianul „Inainte” (1977-1999)au fost incxluse in antologiile din colectia „Teatru comentat”publicate de Ioan D. Sarbu, Marin Sorescu si Paul Everac la Editura Eminescu.
Lista cu referinte critice si premiile si medaliile obtinute este impresionanta.
In anul 2000 Dan Lupescu a primit medalia de aur Ordinul Ziaristilor calasa I.

Casa luminii
A sarbatorii o carte inseamna a te inchina in fata unui prunc al spiritului. A sarbatorii un buchet de carti-adica o colectie sau chiar o biblioteca-inseamna a ingenunchea, smerit, in fata unei osti de prunci ai spiritului. Adica de heruvini, serafini si ingeri-cu totii, mesageri ai luminii. Nu doar pentru ca , la inceput, a fost Cuvantul. Adica Dumnezeu.
A sarbatorii Biblioteca Oraseneasca „ANTON PANN”din Filiasi inseamna un popas in timp, un ragaz de retrospectiva, unul de cumpanire asupra prezentului si altul de prospectare increzatoare a viitorului.
Intemeiata de Nicolae Mitea, inimosul invatator cu tample zvacnind de lumina, Biblioteca publica din Filiasi este geamana cu marele scriitor Dumitru Radu Popescu, dar si cu inspiratul ctitor al Facultatii de Drept”Nicolae Titulescu”din craiova, Profesorul Ion Dogaru. Altfel spus, Biblioteca din Filiasi a luat fiinta in acelasi an, 1935, cand Dumitru Radu Popescu si Ion Dogaru, olteni de vita veche, vedeau lumina lumii, in atmosfera de emulatie promovata de Spiru Haret si Dimitrie Gusti.
De-a lungul deceniilor, dar mai ales in cei mai proaspeti 15 ani (asadar, la cumpana dintre milenii)aceasta binecuvantata Casa a luminii a organizat, periodic, manifestari culturale de certa rezonanta, cu protagonisti de renume precum: Irinel Popescu, Ioan Tecsa, Elis Rapeanu, Grigore Vieru, George Sovu, Aurelian Titu Dumitrescu, Maria Timuc, Iurie Darie, Anca Pandrea, Geo Calugaru, Nicolae Vaduva s. a. Nu intamplator, Biblioteca din Filiasi si energicul sau director, Minel Turburan, au fost incununati cu premii importante, inclusiv cu acele acordat de Revista europeana de cultura si educatie nationala LAMURA.
La ceas aniversar, felicitari binemeritate, impreuna cu urarile prietenesti de noi si tot mai eclatante impliniri.
Dan Lupescu,
Directorul Directiei pentru Cultura Dolj,
(BIBLIOTECA ORASENEASCA „ANTON PANN”FILIASI -70 de ani de activitate-)

SINGUR, IN CIRCUL FARA CUPOLA
Singur, in circul fara cupola,
m-au parasit toate cuvintele…

Lunec prin oglinzi,
caut zorile…

Descopar si fur cate un cuvant obosit
(incerc sa suflu peste el),
il ascund in suflet-
numai pentru mine il pastrez
apoi, intr-o zi, fara sa stiu il arunc
intr-un poem…

TELEX PENTRU PACE
Noapte de mai, in antecamera ultimei
editii a ziarului. Muta noapte de mai
cu cantecul privighetorilor spanzurat
de privirile satelitilor militari.

Bat telexurile, bat fara incetare
racordate la evenimentele planetei,
bat telexurile, bat fara incetare
asemenea unor miriapozi al caror dans
neobosit tese deasupra Pamantului
camasa stravezie a informatiilor despre
agomia infloritoare.

Rup banda de hartie-
alba aripa de porumbel in zbor,
in care literele au sapat transee intunecate…

O, cat as dori sa nu mai aiba nimeni
motive de a striga: „Opriti planeta,
vreau sa cobor!”

Ion FLORICEL
S-a nascut la 10 aprilie 1951, in comuna Poiana Mare, judetul Dolj. Este absolvent al
Facultatii de Drept-Universitatea „Al. I. Cuza”, Iasi. Magistrat. Este redactor la revista literara „Luceafarul” (Floresti).
Debut editorial: Ancheta s-a sfarsit in zori (roman), Craiova, 1991. A fost tradus in limba bulgara sub ingrijirea editorului si jurnalistului Hristo Vladimirov din orasul Lom (1994).
Alte volume: Pamant insangerat (roman), Craiova, 1992;Iubirile care ucid (roman), Craiova, 1994, Castelul (roman), Craiova 1997 si Teicanii (trilogie), Editura”Pasarea Maiastra”, Craiova, 1998.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1995 si a colaborat la revistele literare si cotidienele: „Ramuri”, „Luceafarul”, „Convorbiri literare”, „Arca lui Noe”, „Ardealul literar si artistic”, „Luceafarul” (Floresti), „Dorul” (Danemarca), „Lomski Vestnik” (Bulgaria), „Cuvantul Libertatii”, „Gazeta de Sud”etc.
A fost prezent in „Antologia scriitorilor contemporani din Oltenia” (1998) si in „Dictionarul personalitatilor din Oltenia” (1999).
Lista referintelor critice este impresionanta.
In anul 1999, cu prilejul numarului 1000 al revistei”Ramuri”, i s-a acordat Diploma de onoare, pentru contributia adusa la editrea acestei reviste.

Castelul-fragmente-
„-Ce ti-a lipsit tie, ma, pe vremea comunistilor?Nimic!Ai trait mai bine ca noi, si-acum ce vrei?Tu, os de Marinceni, vrei sa ne pui iarasi sa-ti spalam piciorele, asa cum au facut-o si parintii tai. Nu, frate, n-o sa se mai intample asa ceva!L-ati bagat in pamant pe Giorgica Daogaru numai pentru ca nu v-a convenit voua ce-a vrut sa faca el: sa fim cu totii intr-o asociatie si egali unul fata de altul. L-ati scos din puscarie, prin influenta si bani, pe nesabuitul de Marinas Olaru. Ati scapat si voi, nemernicilor, de inchisoare.
Tu, politistul Ghetu Bicoi, fostul procuror Costache Ilioiu, avocatul Serban, ziarista Ogarca, judecatorii Lotreanu si Stamate si…liberalul Leontin Dugaiasu care este, aici, de fata. Ce crezi, Marincule, ca noi nu stim?Ii stim si pe aia, de la Tribunal, care v-au scapat de puscarie. Pe marii judecatori. Ia aminte la Dugaiasu, care sta si-asculta, pentru ca stie din ce neam se trage…” (pag. 49)
„La un moment dat , atentia i-a fost atrasa de un cetatean care, sub influenta licorii lui Bachus, sta rezemat de un perete si striga –„Atentie domnilor senatori si deputati!Ati dus tara de rapa…Voi a-ati imbogatit fara rusine si Tara a ajuns la sapa de lemn. Paziti-va!Sfarsitul este aproape…”-„ (pag. 56)
„Auzindu-l, Mihai Cojocaru isi aminti de intalnirea pe care o avusese, nu cu mult timp in urma, cu senatorul Ion Predoi-dupa el, un jurist de valore, un om de mare caracter-si din discutii: „Asculta, tinere, la mine- i se adresa senatorul. Stii de ce intarzie votarea noului Cod Penal?Pentru ca, in Parlament, sunt acum trei categorii de reprezentanti: fosti, actuali si viitori infractori. Si lor nu le convine un Cod Penal al zilelor noastre. Cu cel vechi se mai…scalda, le place scaldatul, pentru ca dispozitiile lui nu mai corespund stadiului actual. In plus, le ofera acestora numeroase posibilitati de manevra. In folosul lor, Bineinteles…”Si, pentru ca sa-si convinga partenerul, senatorul a continuat atunci:
„Cand ies in pauza, ma-ntalnesc cu numerosi parlamentari. Parlamentari de diferite culori poliitice. Membrii ai partidelor din arcul guvernamental sin cele aflate in opozitie. Nimeni nu-si pune problema gasirii de solutii pentru imbunatatirea situatiei economice si sociale din tara. Codul Penal si alte legi vitale pentru societatea romaneasca nu intereseaza. Sunt la moda…diferite tranzactii. I-auzi: Am pentru export, o mare cantitate de sarma si cateva mii de berbecuti. Imi trebuie o autorizatie pentru export. Am gasit partenerii. Ma poti ajuta?Altii vor sa vanda tabla, aluminiu, grau,
porumb, etc. Sau care vor sa cumpere carbuni, zahar, orez etc. In cantitati…industriale. Pe comisioane grase.
Multi din ei sunt implicati in tot felul de afaceri necinstite. Si-au facut firme fantoma. Cumpara si vand, eludand legile statului. Au magazine, din cele mai luxoase, in diferite localitati din tara. Toate conduse de neamuri si prieteni. Ei, alesii, aflati sub umbrela imunitatii parlamentare, sunt creierul sau motorul afacerilor. Conduc din umbra. Ei dau tonul coruptiei. N-au nici frica, nici rusine de nimeni!Da!De nimeni!” (pag. 57)

Ion PATRASCU
Nascut la 2 ianuarie 1921, in comuna Breasta, judetul Dolj.
Licentiat in Filozofie si Litere si licentiat In Drept. Studii de specialitate in Italia. Doctor in filologia romanica.

Profesor si bibliotecar la mai multe licee craiovene si, apoi, cadru didactic universitar, sef al catedri de Limbi moderne de la Facultatea de Filologie din Craiova. Cadru didactic universitar, prodecan, al Facultatii de Drept „Spiru Haret”din Craiova. Cunoscut colectionar de carte veche si rara, autografe, arheologie, numismatica, filatelie s. a.
Membru al mai multor sociaetati si asociatii din tara si strainatate.
A publicat peste 600 de articole, studii, cronici si recenzii in numeroase reviste si ziare, culegeri si antologii, centrale si locale, ori din strainatate.
De asemenea, a publicat articole si studii in volume colective, din tara si din strainatate.
Este autorul unor manuale, cursuri, glosare si a semnat editii ingrijite adnotate, prefete si introduceri de carti.
A efectuat traduceri din, si in, italiana ori franceza, de poezii si proza. Dintre acestea, mentionam selectiv: Marturiile Cavalerului (de Giovanni Papini)si recentul roman Calul rosu (de Eugenio Corti), in 3 volume, (1200 p. ).
Este coautor sau autor a cel putin 25 de carti diferite. I Friulani di Craiova s-a publicat in doua editii in Italia, in editura E. F. A. S. E. din Pordenone.
A prezentat sute de conferinte, adesea publicate in extrase.
Face parte din cateva colective de redactie ale unor periodice locale si centrale.
A infiintat la Craiova „Centrul de Studii Italiene”, „Societatea culturala Leopardi”si Societatea „Dante Aligheri”, filiala omonimei sale din Roma, fiind presedintele de onoare al acesteia, membru de onoare al Comunitatii italiene „Oltenio”.
Se numara printre italienistii mai vechi, format la scoala lui Ramiro Ortiz si Alexandru Marcu.
Are contributii remarcabile, in planul cercetarii stiintifice, in domeniile: italianistica, dantologie, literatura comparata, istoria culturii locale, arta Renasterii, biblioteconomie si documentaristica, drept roman.

ECOURI CRAIOVENE ALE „CREPUSCULARISMULUI” ITALIAN
Poezia crepusculara-inteleasa ca o oboseala dulceaga a unor apusuri de soare-isi gaseste adepti numerosi printre poetii italieni contemporani. Si , daca Giovanni Pascoli este maestrul incomtestabil al crepuscularilor, nu credem gresit daca ne adresam lui D’Annunzio insusi, pentru a descoperii in armonia versurilor sale un planset in surdina, o armonie crepusculara. Marturie ne sunt versurile precum cele de mai jos, extrase din poezia Muza:
„Intoarce-te-n tristul amurg sau in zorii-nfloriti
Cu zambetu-n ochi, dragalasa mea zana!Intoarce-te!
Am saisprezece ani, regina frumoasa si te iubesc!”

Flautul magic este titlul unui volum de versuri al lui Corrado Govoni (legat prin fantezie, distinctie si tandrete de ceilalti crepusculari), in care poetul ne transpune in lumea de vraja a basmelor cu flori si fluturi minunati:

„Fluturii erau mii si mii
gingasi: fire de cenusa sglobii
galbui, verzui aurii…”
In poezia Mica trompeta ne impresioneaza nota suava, cu un discret aer de confesiune, a aceluiasi Corrado Govoni:

„Aceasta mica trompeta
de metal, verde si albastra,
cu gura alba ca un dinte
din care canta o fetita
inaintand cu piciorele goale pe campie. ”
…Purem, deci, sa stabilim ca cele doua mari tendinte ilustre in poezia italiana mai noua sunt tendintele traditionaliste si cele novatorii.
Astfel, crepuscularii si futuristii-ca si urmasii lor mai tarziu-au aparut ca o expresie a polemicii antidannnunziene, dar au ramas, de fapr, decadentisti, derivand direct din romantismul specific italian. Crepuscularismul a evoluat, apoi, spre manierism, iar futurismul spre ermetism;intre ele echilibrul este mentinut de catre poezia neoclasica moderna. Neorealismul si neoexperimentalismul reprezinta continuarea fireasca a evolutiei poeziei italiene.
Deosebit de meritoriu mi se pare, insa, faptul ca presa literara craioveana, mai veche, a urmarit, indeaproape, interesanta poezie crepusculara italiana, mai ales prin revistele „Ramuri”, „Nazuinta”, „Flamura”s. a.

Vasile GAVRILESCU
S-a nascut la 5 aprilie 1937, in Silistra, judetul Durostar. In 1940 s-a stabilit cu familia
in Craiova, unde va frecventa Pensionul „Jules Javet” si Scoala generala”Petrache Triscu”.
A fost copil de trupa in Regimentul 9 Artilerie, Batalionul 7, fiinca a ramas orfan
de tata, iar mama a fost angajata spalatoreasa la Centrul Scolar Agricol.
In 1959 (aprilie) a fost judecat si condamnat de Tribunalul Militar Craiova la 22 ani munca silnica ( art. 209/I)pentru crima de uneltire contra ordinii sociale.
Timp de cinci ani a fost in inchisorile din Craiova, Gherla, Lucov Giurgiu, Salcia. A fost eliberat prin Decret de Stat, in august 1964.
Timp de un an a lucrat ca electrician pe santierul Termocentralei Isalnita. In decembrie 1965 este din nou condamnat de catreTribunalul Militar Craiova la 7 ani inchisoare pentru trecere frauduloasa in Iugoslavia.
Executa doar tri luni, la inchisoarea din Aiud. Dupa eliberare lucrand ca electrician la IJGCL Dolj pana in 1985. Din acest an i s-a retras cetatenia romana, fiind declarat persoana indezirabila din punct de vedere politic.
Se stabileste in Franta, dupa care in 1996 revine definitiv in Romania.
A colaborat la : „Kalende”, „Cuvantul Liberatatii”, „Dorul”, „Tomis”, „Poesis”s. a.
Carti publicate: Romane: Vreau sa fiu rege (1992), Crima si iubire (!996), Raiul nemernicilor (1998), Iubirea mea , floare nomada (1999).
Poezie: Starea de fapt (1998).
Maxime: 1001 Parabole (1998).
In pregatire: Steua reminescentelor, Dilema, Noaptea Sf. Nicolae (romane);Timpul trecerii tale (poem in proza);1001 Parabole, vol. II ;Istorie personala (biografie de detentie).

DILEMA
(Fracment de roman)
El, dizidentul, a facut multe greseli la viata lui. Din necunoastere, din simpatie, din afectiune pasagera, din slabiciune, din impulsivitate.
Toate acestea fiind recunoscute ca greseli personale. Dar care, luate in ansamblu, pot constitui un mod de viata aparte: policroma ori aventuroasa.
Ceea ce conteaza nu este regretul. Stiut fiind ca regretele nu pot repara, cel mult pot fi amintiri trecatoare plutind pe fluviul insolit al unei vieti de nimic. Una din aceste greseli este si viata lui de familie.
Pai, dragul meu, cand te hotarasti sa te dedici unui ideal mai mult ori mai putin meritoriu, nu te insori, nu faci copii, nu-ti asumi raspunderi suplimentare care cel mult pot dezafecta o conduita, obligandu-te la un travaliu in plus. Nu este cazul sa amintim toate acele nimicuri care uneori te confisca pana la exasperare. Toata lumea cunoaste zbaterea uneori hazardata a celui implicat in obligativitatea sustinerii unei familii.
Dar, ma rog, dragostea ca act inconstient, biologic, normal conduce la consecinte uneori greu previzibile.
In cazul de fata, iata si motivatia acestei discutii de familie din seara zilei de vineri a lunii octombrie.
-Draga mea, maine, suntem invitati la prietenul meu din copilarie, profesorul de matematica. Am fost colegi la scoala si ne cunoastem de multa vreme. De altfel si tu il cunosti destul de bine.
Va avea loc probabil un festin si discutii se vor purta pe seama intoarcerii mele inopinate din strainatate. Stii ca acest lucru a intrigat zisa noastra protipendata provinciala. Ce vrei!Lumea este curioasa sa stie, sa cunoasca ce se mai intampla pe afara, daca si vin ori nu mai vin aia sa ne salveze de comunism. Reactia fireasca a celui obligat sa suporte inchiderea si absenta comunicarii.
-Si cum crezi tu ca vei gasi acolo? a intrebat sotia dezidentului, afectand un aer vadit contrariat.
-Colegul meu, ma rog, fostul meu amic m-a invitat si gata.
-Fostul tau prieten nu mai este acel prieten cu pantalonii scurti, nu mai bate turca pe maidan, nu plimba cercul si nu mai sare gardul sa fure un san de mere din gradina vecinului. Acum el este un domn foarte serios, profesor cu un statut social precis, casatorit cu o foarte frumoasa si eleganta doamna judecatoare si care, imi permit sa observ, nu-i prea place sa intretina relatii de amicitie cu un fost client de puscarie, indezirabil si ipotetic, virtual delincvent. Ma si mir de atata generozitate pe capul lui!De cate ori ma intalnesc-intamplator, bineinteles, -in afara de”sarut mainile doamna”si de scoaterea palariei in modul sau ceremonios, nimic altceva…
-Draga mea, sa nu exageram!De ce sa afisam impolitetea ori vindicatiunea pentru simplul motiv ca nu m-a ajutat atunci?…
-Bine!Cu tine, omul nu poate ajunge niciodata la un compromis rezonabilDe vreme ce ti-ai propus asta, asta vei face. Iar eu, ca o proasta ce sunt, ma iau dupa tine si-ti accept extravagantele inoportune…Ei pe urma, ar trebui sa te gandesti la urmari, la eventualele consecinte pe care le-am putea avea. Situatia ta nu este deloc infloriroare in momentul de fata. Crezi tu ca aia dorm si nu au intotdeauna un ochi deschis indreptat impotriva ta?Sunt convinsa ca tot ce se va discuta acolo maine seara va constitui obiectul unor declaratii, posibil al unei anchete. De asta avem noi nevoie acum?
-Draga mea, in aceasta privinta poti fi linistita. persoanele care vor onora cu prezenta lor aceasta nevinovata reuniune de familie sunt persoane de incredere, cu functii politice, unii chiar secretari de partid ca judecatoarea, redactora, medicul etc. Niciodata nu m-am simtit mai in siguranta ca acum. Vezi tu, uneori curiozitatea este mai puternica si mai antrenanta ca susceptibilitatea. Parca eu nu stiu?Nu pot realiza conditia desfasurarii acestei reuniuni?Dar ma crezi tampit?Pai scopul tocmai acesta este: ceea ce voi spune la capitolul discutii (amicale, sa le zicem)va fi corelat, confruntat cu versiunea declaratiilor pe care le-am facut a doua zi dupa intoarcerea mea din strainatate. Ba mai mult: este posibil ca acolo sa existe si ceva aparatura de inregistrare, nu?A refuza , inseamna ca subsemnatul are de ascuns unele lucruri si, deci, marturiile sale anterioare nu pot conchide un dosar, sunt incomplete, lasand sa se inteleaga si altceva. Si pe urma, sa nu uitam
antrenul, conditia diferita a acestui fel de ancheta sui generis. Intr-un fel se marturiseste inculpatul intr-o camera de ancheta si alt fel o face intr-un cadru adecvat, intre un aperitiv, un coniac, o cafea, alaturi deo femeie eleganta in decor civilizat, pe un fond muzical de chitara in surdina (posibil ceva coantry ‘a la Joan Baez, de exemplu)…

Ion St. DIACONU
Nascut la 21 iulie 1951, in Portaresti-Dolj. Pseudonime literare: C Adoniu,
N. Portarescu. Este absolvent al Facultatii de Drept Bucuresti si doctorand in drept constitutional
Debut publicistic in revista „Ramuri”1968).
Debut editorial in culegerea de epigrame Au plecat olteni la coasa (Craiova, 1979)
Publica pentru prima oara versuri in „Convorbiri literare (1973), remarcat fiind de Ioanid Romanescu.
Ion St. Diaconu a semnat pana in prezent doua volume de poezii: Ca un blestem, iubirea (Editura Vlat&Vlad, 1996, postfata de Marian Barbu)premiu pentru debut al Academiei Internationale”Mihai Eminescu”, si Hiperboreea (Editura Dionisos, Craiova, 1998).
A contribuit la volumul colectiv Justitie si boema craioveana (Editura Sava, Craiova, 1998).
Fondator si secretar pana in 2000 al „Societatii Scriitorilor Olteni”, membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania.
A mai colaborat la: „Ramuri”, „Viata Studenteasca”, „Contemporanul”, „SLAST”, „Palatul de Justitie”, „Inainte”, „Oltul”, „Cuvantul Libertatii”, „Bilete de papagal”, „Arca lui Noe”etc.

VOCATIO
lasa in urma
cele care-ti hranesc
melancolia de azi
din care se-nfrupta
implacabil
durerea-
vino
catre zarea memoriei
catre celalalt Eu
niciodata gasit,
pierde-ma
in Utopia.

DINAINTE
aripa ingerului te-atinse
clipita strafulgerata-n vazduh,
fuse o pasare, fuse o trecere
lumina-ntuneric era duh-
aripa ingerului, iata,
tese zbor peste lut,
vine spre tine tipatul care
inca nu se va fi nascut.

DOAR VERTICAL
sa exist
trebuie sa urc
Pomul Vietii
ramane curgere
catre Etern.
Adoratie-
pamantul urca in cer,
Treapta
este multime de pasi
pornire de zbor
catre curcubeu
scara-elipsa-
daca esti culcat
nu mai esti arbore
si nici coral-
nu mai existi
cum nu este
piatra pe care o vezi
si o atingi,
orisicand…

* * *
„Prin lectura ne desavarsim ca personalitate, reusim sa gasim modele de viata, sa ne invingem limitele, sa fim credinciosi cuvantului dat, sa-i intelegem si sa-i iubim pe semenii nostrii. ” -afirma Cerc. st. prof. dr. Maria Puiu Dobre-Institutul de Lingvistica „Iorgu Iordan-Al. Rosetti”Bucuresti.
Pentru marele scriitor roman contemporan si pentru prietenii sai olteni, pentru toti cei care prin CUVANTUL…scris ne ajuta sa ne desavarsim personalitate, in loc de incheiere, doua strofe din poezia”Urare Poetului”de Elis Rapeanu:

„S-aduni in suflet numai soare
Si-n versuri flori de curcubeu,
Din muntii-nalti si pan’la mare
Inalta-ti chipul tau de zeu
……………………………….
Sa ari cu suflet de poet
Pamantu-ntreg din zare-n zare,
Sa-ti fie vorba de profet,
Sa-ti creasca aripi de visare
…………………………………”

CLAUDIU-MIHAI COMAN

==============

VI.

«A sti sa-ti faci amintiri e un mod de a trai.
Amintirile ne tin in viata »
Arcadie Donos-

Amintirile tin in viata si in sufletul filisenilor numeroasele clipe fericite petrecute impreuna cu o serie de personalitati din tara si din lume.Dedic acest numar,altor patru
scriitori olteni,prezenti in antologie,ce prin CUVANTUL…scris,de-a lungul anilor si prezenta continua la « intamplarile »culturale de la Filiasi,au facut din amintiri : « un mod de a trai»: Virgil DUMITRESCU,Emil LAZARESCU,Tudor NEDELCEA,Liviu POENARU.

Virgil DUMITRESCU
S-a nascut la 4 iulie 1941,in comuna Stoenesti,judetul Olt.Absolvent al Institutului de limbi straine Bucuresti.Activitatea sa profesionala cuprinde 5 ani la catedra, 20 de ani in cultura si 10 ani in jurnalistica.
A debutat cu versuri in « Gazeta Literara », In 1964.Citeste in cenaclul « George Calinescu »
al Academiei Romane.
In anul 1969,castiga premiul I la concursul de poezie „Ion Minulescu”,de la Slatina.Publica
poezie si colaboreaza cu articole de actualitate in ziarul « Oltul »si in revista « Ramuri ».In 1975,conduce peste hotare(in Macedomia)prima revista literar-artistica din Romania,transmisa apoi si de Televiziunea Romana(moderator,Dinu Sararu).
I se traduc grupaje lirice in presa bulgara(« Puls », »Septemvrisko slovo »).In acelasi an,1975,la Editura « Scrisul Romanesc »,din Craiova,ii apare volumul de poezie Fiul soarelui,despre care se pronunta Al.Piru ,Laurentiu Ulici,Eugen Dorcescu,Virgil Carianopol,Ionel Nicolescu etc.
I se decerneaza premiul revistei « Familia »,din Oradea,la festivalul de poezie « Lucian Blaga »,de la Sebes Alba si premiul revistei « Luceafarul »,la festivalul de poezie « Nicolae Balcescu»,de la Rm.Valcea.
Publica in revistele : „Luceafarul”,”Ramuri”,”Arges”,”Orizont”,”Familia”,”Cronica”,”Flacara”,”Saptamana”,
„SLAST”,”Confluente”. Poezia „Regasire” i se pune pe muzica folk de catre Mihaela Bustuchina,care castiga premii de interpretare in Germania,Mongolia si(evident)in Romania.
Ca presedinte al cenaclului judetean”Ion Minulescu”,de la Slatina,editeaza antologii si ii incurajeaza pe multi dintre tinerii”care vin”,astazi autori de carti.
In 1988,tot la Editura « Scrisul Romanesc « ,din Craiova,ii apare cel de-al doilea volum de versuri,Mai mult decat cuprinde ochiul.
Criticilor citati mai sus li se adauga Lucian Avamescu,Ion Zubascu,Mircea Moisa,George Enache s.a.Este posesorul unei lungi liste de premii,diplôme si medalii.
In 1998,la Editura « Aius »,din Craiova,ii apare cel de-al treilea volum de versuri :Iulie Patru,comentat favorabil in presa scrisa si vorbita de :Ilarie Hinoveanu,Dan Lupescu,Viorel Dianu,Oana Vasilescu,Gabriele Rusu-Pasarin,Cornrl Sorescu,Constantin Dumitrache, Al.Florin-Tene,Nicolae Marinescu.
Devine membru al Societatii Scriitorilor Olteni.Prin grija prof.dr.Marian Barbu,i se publica,in revista « Dorul »,din Danemarca,poeme incluse in volumul aflat in pregatire Van Ggogh,poetul.
In calitate de om de cultura si gazetar,a participat si a scris numeroaase articole dspre activitatile culturale ce au avut loc la Filiasi : « O lansare de carte,o sarbatoare a spiritului »(« Cuvantul Libertatii », 13.10.1977), « Toamna literara la Bradesti »(« Cuvantul Libertatii,21.10 1977) , « Filiasi-nici comuna,nici oras.Cartea,asul din maneca al culturii »(« Cuvantul Libertatii »,27.08.1977), « Am mers in intampinarea optiunilor »cu dl.minel Turburan,directorul Bibliotecii « Anton Pann »Filiasi(« Cuvantul Libertatii,9.12.1998), « Manifestari « de salon »la Filiasi »(« Cuvantul Libertatii », 27.04.1998), « Culturale »,la Filiasi(« Cuvantul Libertatii, 14.05.1999), « Cu gandul la educatia copiilor »(« Cuvantul Libertatii,23.10.1999).

REGASIRE
Caii mei albastri
caii mei de fum
cum zburam pe campuri netradate-n vant
cum pocnea samanta stelelor prin ierburi
cum venea usoara smulsa de pamant

Creste intre ape umbra mea inalta
stelele alearga pe alt cer de zodii
ierbile din urma pentru ce tresalta
cand tu treci prin noapte ca un vis de plumb

Poate esti adancul necuprins in palma
pentru care tremur mangaidu-i fructul
muntele de sare inflorind pe-o geana
marea care-mi poarta neodihna calma

Intre care salcii se intoarna vasla
toamnelor din care ai descins acum
fulgera prin grane ca un semn de pace
caii mei albastrii
caii mei de fum

VAN GOGH,POETUL
M-am chinuit cu un autoportret :
mi-a reusit nasul,
mi-a reusit gura ;
era gata sa fie in marime naturala,
complet,
cand tocmai urechea(poveste mai veche,
vasazica intr-o ureche)
imi facu pe negandite figura
Nu mai asteptai ziua de maine-
taiai urechea si-o azvarlii cat colo,
la caine…

Intamplarea,vezi bine,se leaga :
vopseaua inimii mele curge-n zigzag,
muntii umbla de-a busilea prin tarana
ca niste aratari indecise
(imi vine sa iau pusca din cui si sa trag,
poc-poc,
dar nimic nu mai e ca la-nceput ,
toate sunt urnite din loc)
si nici urma de poezie
si nici urma de vise
Tai si eu fiinca lumii nu-i iese portretul
viscole ce la tampla altminteri raman
si ce mai dicteaza poetul-
pete in soare,nori de pe cer ;
stiu ca ma desfinteaza maestrul
(verdict pe care n-am sa-l aman) :
„tocmai tu te gasisi,visatorule,
unde ti-e ziua de ieri ? »

E aici,Doamne,si sper
si numar
gloantele ce se vara pe teava,
rafalele toamnei-prazile de razboi ;
iubito,vai prizonierilor de-alde noi
de-alde noi e dragostea lumii bolnava

…Sunt aici,doamne,si numar

si mai cade-o ureche pe umar

Emil LAZARESCU
Nascut la 28 martie 1946,in Pasarei- Rosiile,judetul Valcea.

A debutat in ziarul « Inainte », din Craiova (in 1960),cu informatii, articole si reportaje.A mai publicat in « Scanteia tineretului » si « Munca ».

Absolvent al facultatii de jurnalistica.

Debut poetic in revista « Tinerete »a Liceului „Fratii Buzesti”,la propunerea prof.Marian Barbu,primul sau mentor.Apoi cu Firele ierbii in « Scanteia tineretului »(1965). Mai colaboreaza in aceasta perioada,la revistele „Ramuri”,”Luceafarul” si „Opinia”.
Editorial,a debutat in volumul colectiv Zboruri lirice,(Editura „Scrisul Romanesc”,1986,Craiova).
Referinte critice despre volum:Ovidiu Ghidirmic,Niculae Stoian,Nicolae Diaconu.
In anul 1996,la Editura „Craita Sudului”,ii apare Voievozii Padurii-volum de reportaje literare si eseuri,prefatat de Ilie Purcaru.La aceeasi editura,in 1997,a publicat volumul de versuri Cancelaria din ierburi.
A fondat,in 1990,la Craiova,doua publicatii « Tribuna Olteniei »si « Padurea Noastra »(care au sucombat mai apoi,iar in 1998 a pus bazele editarii unui alt periodic : « Ratiunea ».

IDEALUL
Strecurat de cineva
Misionar al raului
Aici in zidul catedralei e
Samburul osanditului-
Isi mimeaza uimitor devenirea
Prin altfel de rasarire
Isi asuma intr-atat falnicia
Intru deruta raufacatorului
Cat sa nu puna-n
Primejdie zidul

Precum nimeni altul
Implacabil de la-nceputuri
Stie el samburul ce stie
Oriunde oricand-
Pe cel ce te-a dat
Cu-o viata inapoi
(erai poate in pragul ceremoniei)
Avandu-l despovareaza-l de
Sine si de tagma
Pulseazal cu-o viata inainte

Uimirea uimirilor pentru el
Paharnic al elitelor de nicaieri
E cand din bratele tale
(Cand tocmai prin ele
Orator magnific ti-e sufletul)
Ii oferi peste multimea
In alai o floare
Il intrebi discret si ce mai face
Din prea grabit
Alegoricul biruintei

Aceasta
Ne e competitia-
Supernova ratiunii-
Inca neatinsul de neatins
Deocamdata :
Idealul
Uman.

***
„RATIUNEA”-intalnire cu cetatenii (articol aparut in Observaturul.com,ianuarie 2006)

PRINCIPII
Tot timpul
In poemul meu
Oricat de mic
Ar fi el
Exista
In putine cuvinte
O idee in plus.

De aceea
Cand sa-i dau forta
Nu tai nimic
Niciodata
Ci numai adaug-
Il rotunjesc

Cu principii.

Emil LAZARESCU
Cu aceste versuri a inceput „Intamplarea Culturala” ce a avut loc sambata, 28 ianuarie 2006, in
Salonul Pinacoteca al Bibliotecii „ANTON PANN” Filiasi.
Un prestigios Colegiu Redactional si administratia periodicului national pentru integrare
europeana, apararea drepturilor omului, promovarea valorilor umane si ocrotirea mediului inconjurator „Ratiunea” a fost prezent la intalnirea cu cititorii bibliotecii si cetatenii orasului Filiasi.
Pe un ger naprasnic, in straie de sarbatoare, cu chipurile luminate de slujba de la biserica ce
tocmai o parasisera, peste 80 de localnici , de varste si categorii sociale diferite, au primit cu caldura oaspetii dragi.
Intalnirea a inceput protocolar prin cuvantul de bun venit al domnilor prof.Minel TURBURAN-Directorul bibliotecii si ing. Nicolae STANCIOI- Primarul orasului, dar atmosfera s-a „incins” prin dialogul intre reprezentatii publicatiei si cetateni, pe baza diverselor teme din numeroasele articole publicate in cele 48 de pagini ale ultimului numar.
Cu o bucurie ce-i stralucea in priviri, dl. Emilil LAZARESCU- Director general al ziarului, dupa
ce a dispus distribuirea in sala, fiecarui participant, a cate un exemplar din ultimul numar, a
facut o scurta prezentare a membrilor Colegiuleu Redactional si Administratiei, a obiectivelor pe care doreste sa le realizeze, a multumit organizatorilor pentru invitatie si deosebita organizare a manifestatiei si participantilor pentru primirea calduroasa.
Invitatia la dialog a fost facuta de dl.ing . Andrei POTCOAVA-Director imagine-promovare, spicuind din articolele de la pag.10, pagina dedicata in exclusivitate festivitatilor aniversare din 5 noiembrie 2005, cu ocazia implinirii a 70 de ani de la infiintarea bibliotecii, intitulata „FILIASUL IN SARBATOARE” si coordonata de domnia sa. Dand glas cuvintelor din articolul „Filiasiul – vatra de cultura si civilizatie”, cu vocea domniei sale de artist profesionist de opera, a cucerir intreaga asistenta: ” Izvoare istorice consemnate in bibliografia romanului istoric „Zamfira,fica lui Moise Voievod „(1526-1570) al Luciei Bors-Bucuta, atesta existenta asezarii
Filiasi inainte de 1526.
Descoperirile arheologice intamplatoare atesta locuirea perimetrului localitatii din cele mai vechi timpuri; au fost descoperite fragmente de ceramica apartinand Culturii Glina III si monede antice emise de cetatile porturi grecesti de la Marea Adriatica, fapte ce atesta existenta colectivitatilor umane, precum si relatiile acestora in arealul balcanic. Continuitatea locuirii este atestata de descoperiri de ceramica si unelte de pescuit datand din secolele
X-XIII, care cuplate cu descoperirea unui tezaur monetar din acceiasi perioada demonstreaza existenta unei activitati economice sustinute in zona. De fapt , un document din anul 1571, provenind de la domnitorul Tarii Romanesti, Alezandru Voievod, constituie prima atestare documantara cu numele Filiasi a localitatii.
Incepand cu domnia lui Matei Basarab, istoria localitatii Filiasi se leaga de familia Filisanu, una
dintre cele mai importante familii de boieri romani din epoca, cu personalitati cu minte luminata si suflet plin de o curata si adevarata pietate catre dumnezeu, oteliti din frageda copilarie in lupta pentru apararea vetri stramosesti, a credintei si elevarea localnicilor din zona…
De numele Filiasiului este legata si prezenta meteorica in zona a Luceafarului poeziei romanesti, Mihai Eminescu, in 1878, precum si a scriitorului Liviu Rebreanu , care consemneaza in jurnalul sau:”…acolo, un om de bine (inv. Nicolae Gr. Mitea, n.n.)a infiintat un camin cu o biblioteca…
Intr-un cadru festiv, la inceputul lunii noiembrie 2005 a fost sarbatorita implinirea a 70 de
ani de la in fiintarea bibliotecii, actiune onorata de oficialitatile locale – in frunte cu primarul Nicolae Stancioi -, ale judetului Dolj , precum si numerosi fii ai localitatii care au fost onorati cu diplome de excelenta si frumoase medalii commemorative.Intre cei recompensati cu aceste distinctii,trebuie sa nominalizam inaltele fete bisericesti(IPS Teofan PS Nicodim (IPS),oameni politici si de stiinta legati de localitatea natala(Irinel Popescu,Alexandru Ciocalteu)si truditori pe taramul artei si culturii romanesti(Grigore Vieru,George Calugaru,Maria Timuc,Elis Rapeanu,George Sovu,Anca Pandra,Iurie Darie,Nicu Mircea,Dan Lupescu,Maria Lefaerman,Gheorghe Sarac,Dumitru Popescu,Marin Turburan si elevul Claudiu
Coman)”.
Dialogul a continuat pe marginea unor articole: –”Arta lui Ion Creanga-fibra a trunchiului spiritual romanesc”; – „Anul 2007-„borna” a integrarii,prin propriile valori,in Uniunea Europeana”; – „Scriitori de marca ai literaturii romane”; – „Stoparea poluarii si Legea mediului” – „Combaterea agresivitatii si a consumului de droguri in randurile tineretului scolar”.

„Oamenii sunt atat de plini de sine, incat toatesunt in functie de ei; le place sa fie vazuti,
aratati si salutati, chiar si de catre necunoscuti”
LA BRUYERE,Caracterele

Aceasta a fost starea de spirit ce plutea in sala dupa aproape trei ore de dialog.
Imbratisari,strangeri cordiale de mana, nevoia de a se saluta si a face urari de bine si
sanatate, unii altora, chiar daca ,la propriu,erau necunoscuti.
CRAIOVA,
Elev- Claudiu COMAN
***

Tudor NEDELCEA
S-a nascut la 23 martie 1945,in localitatea Valea Ursului(comuna Tamna), judetul Mehedinti.A fost elev al Liceului „Traian”din Tr.Severin.
Absolvent al Facultatii de Limba si Literatura Romana,din cadrul Universitatii Bucuresti.Tot aci isi va sustine si teza de doctorat cu tema Evolutia ideilor social-politice si filosofice in literatura romana veche(pana la D.Cantemir).Din comisie : acad.Ion Coteanu(presedinte),acad.Dan Simonescu(conducatorul lucrarii),profesorii univ. : Gh.Mihaila, Dim. Pacurarau, I.D.Laudat, I.C.Chitimia.
T.Nedelcea a fost,pe rand,bibliotecar,arhivist,lector la Directia Presei,director al Bibliotecii « Aman »,redactor si apoi redactor sef al Editurii « Scrisul Romanesc »,ulterior,presedinte executiv al Fundatiei « Scrisul Romanesc »(presedinte deonoare fiind acad.radu Voinea).
In prezent,este cercetator stiintific principal I,la Institutul de Cercetari Socio-Umane « C.S.Nicolaescu-Plopsor »,al Academiei Romane ,din Craiova.
Debut in presa-1970,in revista « Ramuri »,cu un articol despre Al..Macedonski.
Debut editorial-1976,cu studiul Publicatii periodice din Oltenia(in colab.)-2 vol.
Alte carti: Arhivele Olteniei(1983),Geneza ideilor social-politice…(1987),Povestiri despre Mihai Viteavul(1991),Eminescu impotriva socialismului(1991),Pasarea maiastra(1993,1999),Eminescu si cugetarea sacra(1993,2000),Vlad Tepes Dracula(1994,1999),Eminescu,aparatorul romanilor depretutindeni(1995,Vocatia spiritualitatii(1995)Civilizatia cartii(1995),Eminescu,istoricul(1998).
Lista referintelor critice a prefetelor,studiilor introductive si a postfetelor este nesfarsita.

PROLEGOMENE LA RELIGIOZITATEA UNOR CREATII EMINESCIENE (fragment de studiu )
Conceptia despre religie,interpretarile teologice din unele creatii artistice eminesciene,au fost,in perioada de dictatura comunista si ateista,in mod firesc minimalizate sau chiar prohibite. « Firescul »unei asemenea atitudini in fata vastitatii si complexitatii unei opere enciclopedice de tip renascentist a devenit vetust si inexplicabil ,mai ales dupa aparitia monumentalelor volume IX-XVI,care cuprind pentru prima data in istoria culturii noastre intrega opera publicistica amarelui Eminescu.Spunem publicistica,dar nu ne referim la acel stil minor,gazetaresc,in care se scria si se mai scrie inca in unele gazete,ci la adevarate studii,la acele articole mici ca dimensiuni,dar incarcate de idei,raspandite in paginile publicatiilor conduse sau la care a colaborat poetul.Posedat de geniu,scormonitor a tot ce priveste cunoasterea umana,lui Eminescu nu-i putea scapa un domeniu atat de fascinant :religia.Informarea si acumularea cunostintelor de
istoria religiilor si de doctrina religioasa este impresionanta.De la frumoasele sale « povestiri si doine,ghicitori eseuri »,care i-au fermecat copilaria,de la acumularile din perioada studiilor liceale si universale,dar mai cu seama prin autodidaxie,preocuparile « omului deplin al culturii romanesti »pentru problematica teologica au fost constante si decisive pentru formarea conceptiei sale despre lume si om,viata si univers,despre « religie si teologie »,ca sa folosim propria-i expresie…

Inscriptie la o …fotografie
Cu o zestre materiala mediocra,in cladirea din aceasta fotografie a luat fiinta,cu cinci decenii in urma, « Bibliotrca pentru popor Anton Pann ».Astazi,Biblioteca oraseneasca din Filiasi,continuatoarea acestei prime biblioteci publice din localitate,dispune de un fond de peste 45.000 volume,consultat de aproximativ 2.600 cititori.Ea gazduieste multiple manifestari cultural educative,ceea ce i-a permis cucerirea unor locuri fruntase in toate editiile Festivalului national « Cantarea Romaniei ».(Tudor Nedelcea-« Contemporanul », 14.02.1986 )

Liviu POENARU
Numele adevarat-Sgaiba C.Liviu, Nascut la Tg Jiu,in 14 0ctombrie 1943. Originar din satul Poiana(Turburea),Gorj.
Studiile primare le face in satul natal, Liceul la Filiasi.Este absolvent al Facultatii
de Filologie,Universitatea din Craiova(1975)
Are atestare in ziaristica.Profesor de limba romana-franceza,redactor la « Gazeta gorjului »(1776-1980),redactor sef la ziarul « Minerul »,Motru,1978,director al revistei « Luceafarul la Floresti »(1988-2001),presedinte al Societatii Academice Eminescu(Floresti-Gorj).Prezent in lucrarea Scriitori gorjeni(File de dictionar, Ed.Ager,Tg.Jiu,1988.
Coautor al primului Almanah Eminescu la Floresti-2000,Ed.Ager (1 dec),Tg.Jiu-Floresti.Prezent in Almanahul Gorjului,Mica enciclopedie,1999,ed.I,Ed.Ager,Tg Jiu.
Debut literar –in revista „Albina”1968,cu fabule.
Colaborari:”Albina”,”Hyperion”,”Inainte”,”Flacara”,”Saptamana”,”Scanteia Tineretului”,”Ramuri”,”Steua”,”Gorjeanul”,”Bilete de papagal”(Craiova),”Arca lui Noe”(Craiova),”Ager”(redactor),Tg jiu.
Director al Muzeului Memorial « Mihai Eminescu »,Floresti.
Primeste premiul de excelenta in cadrul Concursului International de Ex-libris « Personaje eminesciene/Eminescu’s Characters »,din partea Ministerului Culturii,Inspectoratului pentru Cultura Bihor,Asociatiei romane pentru Ex-libris,Oradea,Bibliotecii judetene « Gh.Sincai »,Oradea(15 iunie 1996) ;mentiune la editia a II-a(15 mai 1982) a Concursului-Festival Interjudetean « Tudor Arghezi »,pentru piesa de teatru Spanzuratul.Cetatean de onoare al satului Floresti, « Pentru merite deosebite in intretinerea flacarii sacre intru Eminescu »( 15.09.1999).
Premiul de excelenta pentru « Activitatea creatoare,desfasurata in cadrul Grupului Spiritual AGER »(19.dec.2000).
Membru al Societatii Scriitorilor Olteni.
Corespondent si colaborator la Radio « Oltenia »Craiova.

PASAREA-LIRA
(In primavara,la statuia lui Tudor Arghezii,din Tg.Carbunesti)

In pantecul targului,
mistuit in ciresare focuri de ierbi uscate,
te-am regasit
imblanzind cuvintele in susur de astre,
nepieptanate veneau de sub grinda casei de
dincolo de veac.
-Eu sunt pasare-Lira,
Sunt Pasarea-Lira,mi-ai spus
si mi-ai aratat cum sapa si calimara au devenit
lumina cugetului tau…

RECVIEM
Moto : « In anul 1878(…)Eminescu fu invitat de Nicolae Mandrea(…) sa stea la mosia acestuia, Floresti, din Valea Gilortului »(G.Calinescu, Viata lui Mihai Eminescu,p.277)

Priviti,prieteni,acolo,sus in deal,
Unde privelistea-ncolteste in eternitate,
Cu calul numai spume,gonind pe deselate,
Trup din nemarginire se-ntoarna in ireal.

O limba grea de clopot se tanguie-n arame,
Ca zborul unei pasari in margine de vant,
Si codrul,iar,se-nchina-n vesnic gestu-i sfant,
Insiruind,la poale,mirifice marame.

Din Campul Cerbului coboara el,apoi,
Contur de patiman coltind in negre brazde,
Si-anina pelerina-n cerdacul vechii gazde,
Luceafarul,prieteni,e iarasi,printre noi !

(Floresti,1978)
***

ANIVERSARE
(fragmente din articolul aparut in Observatorul.com)
Orasul Filiasi-judetul Dolj,comuna Tantareni (in prezent judetul Gorj),si toate localitatile din imprejurimi, organizeaza astazi,cu prilejul implinirii a 156 de ani de la nasterea Luceafarului poeziei romanesti,numeroase manifestari culturale.
Clima blanda ,frumusetea si misterioasele energii ale locului, harnicia, generozitatea, ospitalitatea si inteligenta locuitorilor au contribuit la implinirea binecuvantatei intamplari ca Luceafarul poeziei romanesti, in trecerea lui meteorica prin viata sa poposeasca si pe aceste mirifice locuri.
Invitat fiind de tanara familie a jurnalistului Nicolae Mandrea la conacul sau din Campul Cerbului de langa Floresti,Mihai Eminescu poposeste pe meleagurile Olteniei,de la inceputul
lunii iunie si pana in prima parte a lunii august 1878…”Spiritul lui Mihai Eminescu traieste si
astazi in sufletul locuitorilor din sat si comuna. Avem multe exponate legate de viata si opera marelui poet,majoritatea fiind donatii de la diferite personae”-declara bibliotecara Iuliana Ionescu,cea care se ocupa in present de muzeul memorial”Mihai Eminescu-Floresti.infiintat in 1988,fondator fiind profesorul Liviu Poenaru.
Elev Claudiu COMAN
Craiova,15ianuarie 2006

* * *
„Acel (Sscipia) spunea ca nimic nu-i mai greu decat ca prietenia, sa dureze pana la sfarsitul vietii”
-Cicero

Prin CUVANTUL…scris,prietenia domniilor lor,va dainui peste timp !
CLAUDIU-MIHAI COMAN

=================

VII.

„Johann Wolfgang Goethe, genialul creator al lui Faust, a intuit, , intre altele, un mare adevar despre arta cuvantului :orice poezie este ocazionala. Altfel spus, poetul alcatuieste un pastel pe baza peisajului pe care are ocazia la un moment dat sa-l contemple, scrie o oda cu ocazia sarbatoririi unui eveniment oarecare, compune un pamflet ori o cu ocazia indignarii provocate de o fapta reprobabila, izvodeste o epigrama cu ocazia constatarii unei nepotriviri flagrante intre aparenta si esenta etc. etc. Totul-considera poetul german-sau aproape totul-trece in poezie cu o anumita ocazie, este ocazional, inainte de a capata vesmantul perenitatii, al vesniciei chiar, gratie intr-ariparii pe care poetul o gandeste si o face fapt” (Pe urmele unei intuitii a lui Goethe, Marcel Crihana)

Printre „eroii”serialului nostru, care prin „gratia intr-ariparii pe care o gandesc si o fac fapt”. . . in « Antologie », se numara si :Elena BUZNA , Nina COSMULESCU, Iulia
DAVID, Ioana DECA-MIHAILESCU.
***
Elena BUZNA
Nascuta la 15 februarie 1938, in localitatea Strejesti, jud. Olt. Medic primar, specialitatea oftamologie.
Carti publicate:
Poezii:
O lume pentru copii(1992), Balanta(1994), Cei sapte ani de acasa(1995), Povestea Adevarului Neinfricat(1996), In memoria Dr. Mircea Buzna(1999), Draga padure(1999), Aripi de credinta(2000).
Proza :
Lupii albi si alte povestiri(1999), Marea hora a vantului(roman, 2000).
Referinte critice :
Petre Anghel, Ioana Dinulescu, Radu Scorojitu, Stefan Tunsoiu, Aurelia Sarbu, Stefan Marinescu, Liliana Lazarica, Mihai Dutescu, Geo Vasile, Magda Bratu, Nicu Botezatu.

BISERICA DIN MINE
Smeritul meu suflet
Ca un altar se deschide :
Cuvantul si gandul
In poarta lui se opresc.

Ochii, lumini neinserate
Aprind candele
In pragul serii,
In pragul sufletului.

Ca un clopot ma cheama
Din inalturi,
Dumnezeu :pe crusea credintei
Limba mea pacatoasa

Se va odihni.

25 DECEMBRIE

Ochii au numai stralucire,
Secat-au lacrimi de durere,
Sufletul este inaltat,
Atinge pisc de mangaiere.

Din inima se inalta triluri,
Tot ce-i rau acum uitam,
Intindem maini de pocainta,
Nasterea Sfanta asteptam.

Iubim, visam si nr plecam,
Roata iertarii se porneste,
O, Doamne Bun, ce implinire,
Nasterea Sfanta ne uneste.
***

Nina COSMULESCU
S-a nascut la 10 ianuarie 1936, in localitatea Balt(Basarabia). Absolvent de Institut Politehnic. A publicat schite si povestiri in « Anotimp Magazin »(Slatina), « Gandirea »si « Cuvant Romanesc », din Canada.
Este autoarea cartii Intoarcerea Negrutei(Editura Agora, 1999)si Povesti pentru copii (Editura Mihai Dutescu, Craiova, 2000)
Referinte critice :
Gheorghe Mihail, George Sorecsu, Virgil Dumitrescu, Mihai Dutescu, Sergiu Grosu, Nicolae Maroga-Enceanu, Victor Ursu.
Scuzata sa-mi fie indrazneala de a « da cuvantul », insasi autorei, prin postarea marturisirii de mai jos, preluata de pe :

whisper_ina@hotmail. com <whisper_ina@hotmail. com>
Şoapta
Ina Noileanu
Precum stiti scriu si eu, cândva si pe site, „Soapta” era vizitată de prieteni.
La un moment dat am primit un îndemn :
– ” Ina, pentru a vedea ce si cum stai, în privinta celor ce scrii tu, ia legătura cu un cerc literar din orasul tău. ”
Făcut, văzut. Teama este imensă si mi-am pus si eu întrebarea aceasta. Să-vă spun cum a decurs prima citire? Emotiile? Teama?

14 decembrie 2000
o zi ca orisicare alta, pentru ceilalti, dar pentru ea, pentru Ina era o zi de cumpănă, o zi reper, o zi. . cu teamă.
Ora întâlnirii 17. Programul anunta : trei lansări de carte si trei autori care vor citii. Am un nod în gât, lume multă, poate pentru că este ultima pe acest an. Societarea Scriitorilor Olteni îsi desfăsoară întâlnirile într-o sală a Muzeului Olteniei. Atmosfera este una de tihnă si liniste. Tablouri cu case vechi, săbii, iatagane, servicii de ceai, pocale, peceti si hrisoave.
Scaunele sunt deja puse, lumea se aseză, fiecare îsi caută din priviri prietenii. Privesc si eu, cel care m-a adus prima dată, d-l Florea Florescu încă nu a sosit. Unde să stau? O! Uite! D-l Dragu îmi face semn. D-l Dragu este tot un vecin, autorul a 2 romane, are peste 70 de ani, dar este tare simpatic. Un om al cifrelor care acum scrie. Voi sta lângă dumnealui. Gata, de 10 min s-a făcut liniste se prezintă ordinea de zi. Intreresant ” Eminescu a fost închis la ospiciu pe motive politice”, cu argumente, cu date, cu tot ceea ce este necesar. . a combate.
2. Se citeste poezie, Siberia si deportarea, bătrânul avocat, de 90 de ani , trăieste si transmite tuturor, prin cuvinte, imaginea unui timp dureros pe care nu-l va uita nicicând.
3. Se dau noile legitimatii. Mi-e teamă deja. Toată lumea este d-l profesor, d-l inginer, d-na avocat.
4. Lansare de carte Nina Cosmulescu – povestiri pentru copii – prezentare o face Mihai Dutescu. Emotionată, autoarea, rosteste câteva cuvinte. Este topită de frământare, se vede pe chipul ei, pe roseata din obraji.
Domnul Dragu îmi spune : „să citesti tare, eu nu aud prea bine!” Capul îi tremură usor, părul este complet alb, parcă ar fi Mos Crăciun, dar fără barbă.
De la masa mă priveste Mihai Dutescu si spune:
-D-na Ina Noileanu?
Îi răspund din sprînceana ridicată a mirare. Da!
Mi-a venit rândul. Inima o ia un pic la galop. Trec cele 2 rânduri, încă un pas si sunt lângă masa micută si fotoliul lui Macedonski. Din mapa verde foile se ivesc cu fosnet moale. Le multumesc celor prezenti. Sala priveste către tine fix, câteva figuri familiare parcă mă încurajează.
Încep să citesc „Subiect – Femeia . . . ”
Din spatele sălii se aude o voce:
– Mai tare, spune mai tare!
Rostesc fără teamă, citesc textul, ca si când ar fi al altcuiva, vocea mă ajută, ca de fiecare dată, simt sala lângă mine. Un freamăt de amuzament se aude la pasajul (este ora 1 trecute fix, vorba lui conu Iancu)
Ca într-un cântec citesc, citesc si le mai privesc fetele. Le place. Masa celor care conduc cercul este lângă mine. Tac, dar fetele lor nu sunt plictisite.
Ovidiu Ghidirmiuc mă priveste amuzat. În coltul sălii lângă usă simt o prezentă.
Cineva se gândeste la mine?
Glasul si tema i-a fermecat. Oare asa să fie? O doamnă din primul rândscoate un oftat (La pasajul „Madonna, mia Donna), citesc. .
„este ora 1 noaptea trecute fix. . ” gata. . .
Din sală nu se aude nimic. Fractiuni de secundă se scurg lent, privesc către Mihai Dutescu. Îi arăt foaia cu încă un text. Face semn că nu. Am numărat în gând, 4 secunde doar de dialog mut. Sala aplaudă. Profesorul Marin Barbu îmi multumeste. Trec la loc. Se mai aplaudă. Răsuflu usurată, am dat jos piatra de pe suflet.
5. O lansare de carte. Nu mai aud bine. Liviu si nu mai stiu cum. Poezii. Un al doilea volum.
este deja ora 7. Casierul cercului îmi spune : „să rămâneti stiti cotizatia. . si. . . ”
Da. Cunosc deja ritualul. Se pleacă, unii, se mai discută. . .
Fac cunostiintă cu oameni care sunt acolo. D-l Florescu mă cheamă lângă dumnealui. Din timp in timp aud lumea spunând, a fost bine. Indrăznesc să cer mai mult. Replica este :
” Dintr-o singură piesă?”
Dl Nicu Georgescu, o mai veche cunostiintă îmi spune, zâmbind:
„Dacă cucoanele nu au sărit la tine, ele sunt cu critica, este un semn bun. Asa că nu mai fi tristă si nu te mai îndoii de tine. (Unde am mai auzit eu cuvintele astea?) Mi-e mi-a plăcut si textul si cum ai citit. ”
A fost ziua de 14 decembrie.
=======================================================================
Nu am pretentia că sunt o profesionistă a scrisului, dar cuvintele pe care fiecare le asterne reprezintă un crâmpei de suflet, o vibratie care-si cere dreptul la lumină.
Scrisul este Lumina pe care o dărui tu celor ce te înconjoară. Fie că esti citit sau nu, frământarea ce te îndeamnă la scris este ca un izvor ce-si caută lumina.
Si dacă simti acest imbold, SCRIE!
Ina
-======================================================================
Cred ca atunci cand scrii versuri din placere esti un amator, si devii profesionist, daca pot spune asa, atunci cand poeziile tale sunt apreciate intr-un cerc cultural profesionist, sau ajungi in atentia criticilor (cine ar putea fi oare acestia ? 🙂 ), in sensul de apreciere pozitiva. Pornind de la acestea, merg mai departe si va pun urmatoarea intrebare : Credeti ca daca cineva isi pune poeziile pe un site sau isi face un site cu poezii sau alte „produse”, culturale si nu numai, poate fi considerat profesionist ? =================================================================
jumatate de mai /2003
Din cand in cand, si mie, si tie, ne place, neprefacut, a juca! Si eu incep, cu inceputul, zicand „a”. . de la azi de la acum. . si tu imi spui: – Stii ca n-am citit toata poezia?! Apoi tu, mirat de faptul ca eu iti vorbesc , ridici din sprancene si mirarea ta imi cade ca un „O”. . rostogolindu-se frumos si rotund intre noi. . doi. .
mai 2003
De multe ori m-am tot gandit la tine si la aceea tacere. Si mi-am zis, putin trista, si mai mult resemnata sau doar inteleapta, unde nu este comunicare. . nimic nu este.
Cine vrea sa comunice o spune, insita, iti explica, plendandu-si cauza sau doar incercand a te opri, pentru un minut macar, la un „pahar” de si cu vorba.
Si daca cel pe care, pentru care si cu care , pentru un timp , ai avut aceea comunicare perfecta, nu mai vorbeste, nu mai raspunde, incerci sa-ti spui: „Pana aici am avut un drum comun, placut si mai ales „LUMINAT”. Ramai recunoscatoare clipei si multumesti pentru toate cate au venit de la sine, pentru tine, de la el. . .
========================================================================
In sfarsit cafeaua era dulce acum, dupa ce desertasem si ce-l de al doilea pliculet de zahar. Numai buna, mmmm, taman pe gustul meu. Navele ancorate in port îmi aduc aminte de ceva descrieri ale lui Bart, orasul insa este altul. . . Localul rustic se afla situat pe o colina (un dâmb tare haios), poti spune ca-i un punct de plecare sau de observarie sau de reper sau de. . .
La masa de alaturi câtiva adoloescenti se amuza jucând : „Sincer? asta cred!”. Fiecare are de pus o întrebare celor de fata.
– ” Ce ai schimba la tine si de ce?”
– „De ce ai alege o fata dupa care alearga si altii?”
– „Ce ai admira mai mult la prietena ta, inteligenta, felul in care se exprima sau modul in care arata?”
Vorbesc destul de tare si ma amuza raspunsurile lor. Unul dintre baieti se simte „atacat”.
– Trebuie sa raspund ? Este prea directa întrebarea si eu stiu Dorina ca tu ma placi. . .
Tacerea se plimba timp de câteva minute în jurul mesei lor. Un moment de respiro sau de meditatie.
Vorba unui „amic” ceva mâncarime pe limba îmi sta si mie. Unul dintre adolescenti îmi cere bricheta.
In timp ce ii aprind tigarea ii spun: ” Ce nu ai face tu copilului tau?”
Baiatul ma priveste intai mirat, apoi întrebator :
– Este o întrebare pentru mine, doamna?
– Nu! Este pentru toti!
Te intreb si pe tine: ” ce nu ai face tu copilului tau?”
***

Iulia DAVID
S-a nascut la Craiova. A absolvit Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti.
A deburat in revista „Luceafarul”.

A publicat poezii in „Luceafarul”, „Convorbiri literare”, „Anfiteatru”, „Ramuri”.
In cadrul unui concurs national de Reportaj literar, a primit premiul Editurii „Cartea Romaneasca” in anul 1986 si premiul pentru poezie la „Concursul Interferente lirice”in anul 1981.
Referinte: „Profesoara de istorie, Iulia david, scrie si publica cu intermitente de multa vreme prin revistele noastre literare. Volumul de poeme pe care ni l-a incredintat se constituie ca un interesant „jurnal”existential…Numeroase poeme, surprinzatoare prin siguranta tomului, ne incredinteaza ca Iulia david, prezenta discreta in tanara poezie de azi, va stii sa-si instruiasca talentul spre o deplina implinire artistica”. -Cezar Ivanescu(„Luceafarul”/29 iunie 1985).

INAINTE DE A FI
Pe scari se aude urcand cineva
nu pentru mine e vestea
incerc sa atipesc atat cat sa contemplu
imaginea fricii detasata de orice padure in flacari
dar uit ca aripile au prins radacini.

Si visul e un pom gol
prin care furtuna incurca sinuasele cai ale
Domnului
iar cuvintele au amaraciunea
coliilor lasati sa-si aleaga parintii
cu mult inainte de a se naste.

SINGURATATEA NU-I DE VINA
Singuratatea nu-i de vina
de vina suntem noi care traim
in calmul nedesmintit
al pasarilor decapitate.

IN FATA FERESTREI
In fata ferestrei
plina ochi de imaginea lumii in miscare
scrutez viitorul care e plin de mistere si voci
ziua trece pas, pas prin antru
ma substitui magului intarziat
pentru care clipa nu e o pasare ca oricare alta
si plang sau ma veselesc dupa cum bate destinul
asezat cuminte pe marginea patului in asteptare.
* * *

Ioana DECA-MIHAILEANU
Cand si unde s-a nascut, ce scoli a absolvit, Cand si unde a debutat.
Cautand pe internet nu am gasit decat o referinta la adresa Ioana Deca:
„Nu credeam ca ajutorul cerut va deveni realitate”
(Scrisoarea: „Am cinci copii, dintre care 3 gemeni, si sunt bolnava de cancer”, F. AS nr. 712)
„ Sunt Matache Mariana si vreau, prin intermediul dvs. , sa le multumesc tuturor cititorilor dvs. de omenie, care ne-au ajutat in cele mai grele momente ale vietii. Datorita lor si copiii mei au acum mancare, hainute si incaltaminte. M-am rugat si o sa ma rog la Dumnezeu sa va dea sanatate si viata lunga redactorilor de la revista „Formula AS”. Va multumim din suflet. Anexez aici lista cu persoanele care ne-au ajutat si pe care nu le vom uita niciodata. Lista:. . Ioana Deca…”
Nu stiu daca este aceeasi persoana cu poeta , dar poeziile domniei sale reflecta aceeasi simtire si bunatate sufleteasca:

UMBRA MEA
Umbra mea
Merge odata cu mine,
Uneori mai adasta,
Alteori mi-o ia cu mult inainte
Atunci, strig:
Stai, asteapta-ma!
Ca nu mai am timp
Sa te ajung!
Uneori se acsunde
De mine,
Alteori raman in urma
Si ma tem, ca asa voi pati
Si cu sufletul meu!

NU TE POT UITA
Am vrut sa te acopar cu uitare
Sa fii numai trecut in viata mea,
Dar cineva mi te aduce-n cala
Si plang si e-n zadar sa pot uita.

Am vrut sa te acopar cu uitare,
Sa te arunc ca pe-un roman citit
Intr-un sertar cu amintiri amare
Sa m-amagesc ca nu mai simt numic.

Am vrut sa te acopar cu uitare
Si jur c-asa am vrut de s-ar putea
Nici n-ar mai fi atata disperare
De n-ai mai fi, de n-as mai exista…

UNDE ESTI, COPILARIE ?
Eram mici si eram multi
Ne ziceau ai lui Danic
S-am crescut cum am putut
In casa de pe colnic
Ne-am imprastiat in lume
Nici macar nu suntem toti
Si nici casa nu mai este
Sa ramana la nepoti
Azi am vrut sa-ntoarcem timpul
S-alergam pe deal desculti
Sa mai fim din nou cu mama
Sa fim mici si sa fim multi!

In loc de Cuvant. . . de incheiere, un „Post-scriptum…”al uneia dintre „stelele”acestui carre’ stralucitor, . . . doamna Ina Noileanu(Nina Cosmulescu).

Post -scriptum. . .

Fiecare din problemele noastre este ca o treapta de piatra. Noi putem iesi din cele mai adanci gropi doar daca nu ne oprim, doar daca nu renuntam niciodata! Scutura-te si fa un pas mai sus!
Amintiti-va cele 5 simple reguli pentru a fi fericiti:
1. Eliberati-va inima de ura
2. Eliberati-va inima de ingrijorare
3. Traiti simplu
4. Daruiti mai mult
5. Asteptati mai putin”
=======================================================================

Revin-o si mâine pe aici. . poate vei înâlnii . . un gând împlinit!!!
dar nu uita. . FII FERICIT!!
Mulţumesc tuturor celor ce cu răbdare au citit.
Ina
CLAUDIU MIHAI COMAN,
Craiova, Romania

=============

VIII.

„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.”

– Mihai Eminescu
ANIVERSARE

Orasul Filiasi-judetul Dolj,comuna Tantareni (in prezent judetul Gorj),si toate localitatile din imprejurimi, se pregatesc de marea sarbatoare a lunii ianuarie: implinirea a 158 de ani de la nasterea Luceafarului poeziei romanesti. Clima blanda ,frumusetea si misterioasele energii ale locului,harnicia,generozitatea,ospitalitatea si inteligenta locuitorilor au contribuit la implinirea
binecuvantatei intamplari ca Luceafarul poeziei romanesti,in trecerea lui meteorica prin viata sa poposeasca si pe aceste mirifice locuri. Invitat fiind de tanara familie a jurnalistului Nicolae Mandrea la conacul sau din Campul Cerbului de langa Floresti(Gorj),Mihai Eminescu poposeste pe meleagurile Olteniei,de la inceputul lunii iunie si pana in prima parte a lunii august 1878.
Pana la Filiasi, poetul a calatorit cu trenul,pe linia Bucuresti-Pitesti-Varciorova,cu o mica
intrerupere la Craiova,unde-i viziteaza pe fratii Feraru,amici mai vechi din perioada vieneza,apoi la Filiasi, unde este asteptat de Sandu Patru-administratorul mosiei Mandrea…Instalat in conacul mosiei,poetul a stat singur,urmand ca aici sa-l gaseasca Ion Slavici si Vasile Conta ,care treceau spre Ardeal,urcand vaile Gilortului si ale Jiului.
In corespondenta sa din aceasta perioada,poetul indica prietenilor sa-i scrie la adresa:M.Eminescu,comuna Floresti,plasa Jiul de Sud,judetul Dolj,statia telegrafo-postala Filiasi.
Intr-o scrisoare datata 23 iulie 1878 si adresata colegilor din redactia “Timpul”, poetul
apreciaza tinutul ca fiind deosebit de pitoresc:”locul in care sunt eu e cat se poate de
frumos”.Rauri,codru,ses,munti in departare,frumos adica in puterea cuvantului….”
La Floresti,Eminescu traduce tomul III din “Documentele Hurmuzaki”,in care gaseste date
pretioase despre Mircea cel Mare,pe care il va imortaliza in “Scrisoarea III-a.”.
De aici Eminescu a facut mai multe calatorii la Dr.Tr.Severin,si prin imprejurimi: Tantareni,Filiasi,Gura-Motrului,Aninoasa,Vladimir,Tg.Jiu,Tismana, Novaci si Polovragi.
Frumusetile locurilor si idila pe care a avut-o cu fica preotului Dumitru Cabala,Elena,din satul vecin Chiciura,sunt confirmate,conform scrierilor si studiilor facute de-a lungul timpului,in “Freamat de codru”,craiasa cu parul verde si ochii vinetii fiind chiar Elena.
Intr-o scrisoare pe care,se pare,poetul i-a trimis-o lui Ion Slavici(scrisoare ce se pastreaza la Academia Romana)si in care ii aminteste despre “fata popii cea ochesica,cu care vara
a fost nespus de frumoasa”.
Desi la conacul boierului Mandrea avea destula liniste,poetul mergea sa se reculeaga la
Chiciura,unde locuia Elena.In scrierile ce amintesc despre aceasta idila se spune ca Elena era foarte frumoasa,dar,din pacate a murit tanara,fapt reiesit si din creatia de natura erotica a lui Mihai Eminescu din acea perioada:

Freamãt de codru
Tresãrind scânteie lacul
Si se leagãnã sub soare;
Eu, privindu-l din pãdure,
Las aleanul sã mã fure
Si ascult de la rãcoare
Pitpalacul.

Din izvoare si din gârle
Apa sunã somnoroasã;
Unde soarele pãtrunde
Printre ramuri a ei unde,
Ea în valuri sperioase
Se azvârle.

Cucul cântã, mierle, presuri –
Cine stie sã le-asculte?
Ale pãsãrilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Si vorbesc cu-atât de multe
Întelesuri.

Cucu-ntreabã: – Unde-i sora
Viselor noastre de varã?
Mlãdioasã si iubitã,
Cu privirea ostenitã,
Ca o zânã sã rãsarã
Tuturora.

Teiul vechi un ram întins-a,
Ea sã poatã sã-l îndoaie,
Ramul tânãr vânt sã-i deie
Si de brate-n sus s-o ieie,
Iarã florile sã ploaie
Peste dânsa.

Se întreabã trist izvorul:
– Unde mi-i crãiasa oare?
Pãrul moale despletindu-i,
Fata-n apa mea privindu-i
Sã m-atingã visãtoare
Cu piciorul?

Am rãspuns: – Pãdure dragã,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, rãmâneti
De visati la ochii vineti,
Ce lucirã pentru mine
Vara-ntreagã.

Ce frumos era în crânguri,
Când cu ea m-am prins tovarãs!
O poveste încântatã
Care azi e-ntunecatã…
De-unde esti revino iarãsi,
Sã fim singuri!

La 20 de ani de la moartea poetului,comitetul de redactie al revistei “Ramuri”constituit din Constantin Saban Fagetel,D.Tomescu,N.Vulovici,Tiberiu Constantinescu si Elena Farago,a hotarat crearea unui “festival Eminescu”,amanat insa din motive financiare.Parastasul
s-a desfasurat,totusi,in incinta bisericii Sf.Treime,din Craiova,la el luand parte 20 de preoti.
In fiecare an pe 15 ianuarie cat si pe 15 iunie,pe aceste locuri se organizeaza manifestari
dedicate lui Mihai Eminescu,la ele luand parte numerosi locuitori din comunele invecinate ,dar si numerosi indragostiti de opera poetului,din intreaga tara.,evidentiidu-se in mod deosebit generalul Dan Voinea ,recitand in nenumarate ocazii-la Floresti, din poeziile lui Eminescu,si contribuind cu fonduri la organizarea acestor manifestari,realizarea Muzeului Memorial si a bustului marelui poet.
“Spiritul lui Mihai Eminescu traieste si astazi in sufletul locuitorilor din sat si comuna.Avem
multe exponate legate de viata si opera marelui poet,majoritatea fiind donatii de la diferite
personae”-declara bibliotecara Iuliana Ionescu,cea care se ocupa in present de muzeul memorial”Mihai Eminescu-Floresti.infiintat in 1988,fondator fiind profesorul Liviu Poenaru.

Dedic acest numar omagial,tuturor scriitorilor olteni si in mod special celor patru scriitori ce s-au nascut in aceeasi luna cu Luceafarul poeziei romanesti.

***

Aurelia D FLORESCU

S-a nascut la 6 ianuarie 1942,in orasul Botosani.A studiat Filologia,Universitatea Bucuresti.A activat la Muzeul Olteniei,sectia Oficiul patrimoniului,din anul 1975,ca specialist in literatura veche si evidenta patrimoniului.

Este autoarea cartilor:Vocea Oltului. Studiu monografic,Craiova,1980;Dacoromania,idealul national al romanilor in revolutia de la 1848,Craiova,1992; Gravura romaneasca,Craiova,1998.

A colaborat la cartile:Valori bibliofile din patrimoniul cultural national,2 vol.,Rm Valcea,1980 si Arad,1981;Bibliografia de referinta a cartii vechi,Bucuresti 1993;Istoria ilustrata a Craiovei,Craiova,1996;Dictionarul personalitatilor doljene.Restitutio,Craiova,1999.

A publicat peste 50 de studii si recenzii in reviste de specialitate.A prezentat peste 150 de comunicari la diferite sesiuni stiintifice,ce se incadreaza,ca tematica,in istoria medievala si moderna,istoria cartii si tiparului,literatura veche si moderna.

A organizat peste 300 de expozitii cu tematica literara pentru cunoasterea patrimoniului cultural.Are contributii stiintifice in domeniul literaturii medievale,descoperind circa 20 de carti vechi tiparite si manuscrise necunoscute,precum si nenumarate documente manuscrise din epoca moderna.

CONTRIBUTII LA BIBLIOGRAFIA ROMANEASCA VECHE

ANTIOH CANTEMIR

Descoperirea,in biblioteca Institutului de cercetari socio-umane”C.S.Nicolaescu Plopsor”din Craiova,a cartii Satyres avand ca autor pe Antioh Cantemir,imprimata la Londra in 1749,ne-a pus in fata intrebarii:de ce nu figureaza in Bibliografia Romaneasca veche-lucrarea de referinta pentru cartea romaneasca imprimata intre anii1508-1830. Raspunsul se constituie din concluzia studiului prezenr,realizat in baza informatiilor cunoscute despre viata si activitatea scriitorului.

Antioh era fiul Domnitorului Moldovei Dimitrie Cantemir(1693,1710-1711)si al Casandrei,fica Domnitorului tarii Romanesti Serban Cantacuzino(1678-1688.S-a nascut in anul 1709 la Constantinopol,in Turcia,a decedat la 11 aprilie 1744,in Franta.Studiile incepute la o varsta frageda,in casa parinteasca,le-a continuat la Academia de Stiinte din Petersburg,figurand printre studenti ca „print moldovenesc”,in anul 1725,familiei sale oferidu-i-se unele servicii la curtea Imparatului Rusiei,Petru cel Mare.Prin grija tatalui sau,s-a format la scoala Mitropolitului de Novgorod,Feofan Procopovici care i-a devenia parinte sufletesc si l-a atras prin intelepciunea sa.Mitropolitul scria versuri si,s-ar parea,l-a influentat pe Antioh sa scrie.Mai tarziu,fiul lui Dimitrie Cantemir a indeplinit,si el,functii importante in aparatul de stat rus si aceasta s-ar fi datorat recunoasterii capacitatii sale intelectuale,a cunoasterii mai multor limbi,a pregatirii sale deosebite.

Intre anii 1733-1744 a fost numit ambasador al Rusiei la Londra si apoi la Paris,fiind apreciat de istoricul L.N.Maikov pentru ca”s-a impus in londoneza si pariziana in primul rand,prin eruditia si atasamentul sau la idealul iluminist al progresului si al culturii si apoi prin activitatea diplomatica,careia un om de gustul si formatia sa i-au imprimat atributele unei „adevarate arte”.

Opera lui Antioh Cantemir se compune din versuri originale intitulate de el satire,din traduceri ale unor scriitori latini si francezi precum Juvenal,Horatiu,Boileau.Montesquieu.I se atribuie prefata realizata pentru Istoria Imperiului Otoman,a lui Dimitrie Cantemir,publicata ,probabil,prin grija sa,la Londra si Paris in anii cabd indeplinea functia de ambasador.

Prima editie a Satirelor lui Antioh Cantemir a aparut la Paris in anul 1743,in traducerea lui Joncquieres.In 1749,Satirele au fost publicate la Londra,in versiunea franceza a lui Ottavio Guasco,precedata de o ampla biografie.Guasco a urmarit sa redea,in traducere,fondul ideilor,aluziile si intentiile poetului,numindu-l”pionierul literaturii tarii sale…stralucitor,spiritual,agreabil”.

In anul 1750 volumul aparut la Londra s-a reeditat la Paris,cu un titlu identic,iar in 1752,s-a imprimat la Berlin,prin traducerea in limba germana realizata de baronul von Spilker.

Versurile lui Antioh Cantemir au fost editate in limba rusa de catreAcademia Imperiala in anul1762,avandu-l ca editor pe I.S.Barkov,intr-un volum intitulat Satira i drughia stihotvorceskie opisaniem ego jizni.

O prima versiune in limba romana a Satirelor lui Antioh Cantemir a fost imprimata la Iasi,in anul 1844,sub ingrijirea lui Costache Negruzzi si Al.Donici,iar,alta editie,a aparut,tot la Iasi,in anul 1858.

Mai sunt cunoscute si alte editii ale operelor sale.In Rusia secolului alXIX-lea s-au ocupat,de scriitorul Antioh Cantemir,istoricii P.M.Perevleski,P.A.Efremov,D.G.Tolstoi,M.A.Iazacov,si A.F.Zmirdin,apoi N.I. Novicov. In anul 1956 a fost reeditata opera la Leningrad de catre F.I.Priima si V.I.Herscovici sub titlul Sobronie Stihotvorenie.

In anii 1966 si 1979 a fost editat si in Romania,la Bucuresti,volumul intitulat,stihuri,fiind ingrijit de Virgil Teodorescu,Paul Cornea si Paul Popa.

Editarea operei lui Antioh Cantemir a permis cunoasterea sa ca scriitor de origine romana.Vasile Alecsandri mentiona ca Satirele sale”trebuie sa fie privite cu atat mai mare entuziasm din partea romanilor,ca printul Cantemir a fost insusi roman si cu atat mai mare recunostinta,ca pare sa fi fost scrisa pentru veacul nostru si pentru noi”.

Din volumele lui Antioh Cantemir publicate in Anglia,Franta,Germania,Rusia se retine ca era mentionat,chiar de pe pagina de titlu,ca „print”.Aceasta calitate o detinea ca fiu al Domnitorului roman Dimitrie Cantemir.

Opera sa trebuie considerata ca facand parte din Bibliografia romaneasca veche,la fel ca lucrarile ce au ca autor pe tatal sau,Dimitrie Cantemir,imprimate la Londra,Paris,Hamburg,,Lepzig,Sanct Petersburg,Viena.

***

Alexandru OPRANESCU-VELLA

Nascut la 1 ianuarie 1934 in comuna Vela,judetul Dolj.

Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti,Facultatea Metalurgica,1959.

Lucrari publicate: Jurnalul unui oltean in Africa de Sud-descrieri de calatorie,Editura Sitech,Craiova 2000;Funigei de papadie-versuri,Editura Sitech,Craiova 2000;Sonet pentru Capricorn-versuri,Editura Sitech,Craiova 2000;Elegie-versuri,Editura Sitech,Craiova 2000.

APA SI PAMANT

La inceput a fost Cuvantul

Si Cuvantul era Dumnezeu,

Abia apoi a fost pamantul

Apele si toate cele,

Cu soare,luna swi stele

Sa-mi poarte gandurile mele.

Ganduri de frate si de dusmani

Avuti si ei in mii de ani

In stirpea noastra de tarani.

Caci vreau sa spun(casa nu uit)

Tote-s o apa si-un pamant.

FUNIGEI DE PAPADIE

Miez de ou cu suc de soare

Pastelat,cu mult’ardoare,

Pe o gratioasa floare

Apoi toate cu temei

Coapte-n varsta(vrei nu vrei)

Ne dai mii de funigei:

Toti cu parasute fine

Si cu „ganduri”transalpine

Cu transporturi de mai bine.

Caci in ale lor nacele

Duc seminte aurifere

Vieti din mii si mii de ere.

Vantule zglobiu si prieten

Du-le tu pe al tau pinten

In strat bun pentru nascare-

Bucurie-n fiecare.

Ganduri bune ma imbie

Funigei de papadie:

Multe am zis si spus

Ca-ntr-o carte de Larousse.

***

Emilian MIREA

Nascut la 16 ianuarie 964,in Craiova. Absolvent al Facultatii de Agronomie din cadrul

Universitatii Craiova,promotia 1990.

Laureat de doua ori al Festivalului National”Nicolae Labis”, Organizat de Uniunea Scriitorilor din Romania,in anii 1985 si 1986.

Premiul Asociatiei Scriitorilor din Craiova si al revistei „Ramuri”,pentru poezie,pe anul 1987.

Debut in presa literara (1985)in revista „Contemporanul”,cu o prezentare semnata de Radu Carneci.

Colaborari in presa literara:”Contemporanul”,”Convorbiri literare”,”Viata Romaneasca”, ”Anfiteatru”,”Ramuri”,”Meridian”.

Debut editorial in 1988 cu placheta de versuri intitulata Drumul pe care vin,Editura „Scrisul Romanesc”,1988,Craiova.

Alte carti:De vorba cu Dumnezeu,Editura”Obiectiv”,1996,Craiova;Varsta Christica, Editura”Obiectiv,1998,Craiova.

In prezent,ziarist,corespondent pentru presa nationala si internationala.

RISCURILE POETULUI

pericolul cel mai mare al poetului

este sa crfeada ca e p[oet tot timpul

ca si cand poezia nu ar avea

momentele ei de respiro

clipele ei de vagabondaj inutil

momentele ei de intimitate obscena

si poetul poate inebuni

si nimeni nu stie cata poezie e in nebumie

si viceversa.

POATE SINGUR

mai respira cineva odata cu mine

pe acceeasi perna.

este la fel de singur si de trist .

poate ca scrie si el-

nu l-am intrebat.

poate ca odata vom semna impreuna pe coperta

unei carti,

asa cum semnam impreuna,

cu respiratia,

pe relieful fiecarei nopti.

acun,in somn,

cu mana ridicata,

el deseneaza,

in intuneric,

parca o calatorie a sangelui meu.

SA NU NE MAI GANDIM

Sunt in parc si natura trece prin fata mea

cu poalele ridicate

cu sanii imensi

cu piciorele-i lungi pana la cer

as vrea sa am un nou inceput

si el va fi dar de scurta durata

nu vom mai avea prea mult timp

cel mai bine e sa faci o cafea si sa nu ne mai gandim

POEM

somnul are mirosul florilor de salcam

cine adoarme sub un salcam devine

trachilizantul celorlalti

diazepanul inconstient si

inevitabil

***

Dumitru VELEA

S-a nascut la 29 ianuarie 1948,in satul Cioflani,comuna Daneasa,judetul Olt.

A absolvit Facultatea de Filologie din Craiova,1973.

In perioada 1976-1991,a fost secretar literar la Teatrul de Stat”Valea Jiului”,din Petrosani.Intre 1991-1992,consilier cultural la Inspectoratul pentru Cultura al judetului Hunedoara.Din 1991,consilier artistic si director al Teatrului Daramatic „Ion D.Sarbu”,din Petrosani.Presedinte al Fundatiei Culturale”Ion d.Sarbu”,membru al AsociatieiRomane”Haiku”Bucuresti si al Miscarii Paradoxiste din S.U.A.

Poet,eseist,estetician,filosof,dramaturg,regizor,editor.

Carti publicate:

Poezii:Lucifera(1973),Cuvinte fara orizont(1995),Odette(1995),A doua navigatie(1997),Panza de in(1999)Nisipul cu Oase(1999),Farame de piatra(2000).

Teatru:Zilele de pe urma(1994),Muntele de sticla(1997),Metronomul de apa(1998)-editie bilingva.

Eseuri:Bancherul(1984),Zile de pe urma(1994),Taurul lui Phalaris(1998).

Colaborari la reviste si ziare:”Ramuri”,”Orizont”,”Viata Romaneasca”,”Romania literara”,”Literatorul”,”Astra”,”Cronica”,”Vatra”,”Steaua”,”Tribuna”,”Transilvania”,”Familia”,”Zori noi”,”Brancusi”,”Solstitiu”,”Opinii culturale”,”Slast”,”Rostirea romaneasca”,”Al cincelea anotimp”,”Caiete critice”,”Contemporanul”,”Apostrof”,”Revista de filozofie”s.a.

Premii: A obtinut premii nationale pentru poezie,eseu sau teatru.Consemnam doar:”Premiul special pentru regiea artistica a spectacolelor Jesus Christus,Rex Moldaviae”de M.Eminescu si”Bietii comedianti”de Ion D.Sarbu,la Festivalul de teatru si creatie literara „Ion D.Sarbu”,Petrosani 1991.Premiul „Cel mai frumos haiku” ,la „Simpozionul nationalMatsuo Basho-sfantul haiku-ului”,la cConcursul National de dramaturgie”Camil Petrescu,organizat de Ministerul Culturii in 1995.

DEDA

(Fragment din trilogia Oedip)

PRIMA VIZIUNE

-Cine merge dimineata in patru piciore,la pranz in doua si seara in trei?

-Omul.

Doua chipuri identice:unul asezat pe o piatra deasupra dunelor,celalalt,langa.Primul plimba degetul aratator al mainii drepte pe muchia stramba a pietrei,il trece prin gura,il apasa in adanciturile pietrei,din nou il trece prin gura.Celalt face roata privirea:

Nu se vede nimic!

Se trage inapoi oricat…

Nu apare lumina.Isi ficseaza privirea in partea stanga.Intr-acolo este orasul…Tu ai vazut multe orase…Eu,daca as fi plecat din asta,nu ma mai intorceam sa ascult zi si noapte canalul…,isi strange gura. Daca nu ne miscam ne cuprinde nisipul.

Si pe piatra asta…,incearca sa surada,se indoaie,nu clipeste din ochi,acelasi picior legat si umflat.

Si?

Ia seama!Se indreapta.Nu-i forma anonoma!Se apleaca.Cu ungia degetului aratator pe urmele descoperite.Semne de dalta!

A trecut cineva pe aici…In ultimul timp e de ajuns sa nu mai Sufle vantulsi…si batranul de sub scara m-a oprit in fata usii ca sa-mi Spuna ca a fost …privirea roata.

Ascult…,cu capul intins.

„Fericit barbatul care n-a unblat in sfatul…”

Odinioara asta parca se canta.

A mai zis:”Nec plus ultra!”rade.

La fel…Celalt intra in panica.Prin toate orasele se gasesc, gata cu intrebarile…

Ce intreaba?isi revine.

Cine s-a inecat.

Tu…,mainile ii tremura.

Este de pe Citeron…,cu degetul aratator pe semnele pietrei,… cum sa continui!?,ametit,cade.

Hei!

Canalul!,sare.

Cand ne-am oprit la intaia rascruce,dupa prima zi,piatra parea un leu culcat…Celalalt nu reactioneaza.Ti-am spus o poveste…

Cu barbatul care a trait sub scara douazeci de ani si numai pe patul de moarte a spus alor sai cine este.

Asta mi-ai spus-o tu.

A,da…

Tu de unde esti?

Stamosii din Kari…sau…Tu?

Din Eli,parca.

Tacere

Aceasta liniste…nu vezi nimic,nu simti nimic…Si-n seara asta razele traverseaza orasul…pier cate trei sute de copii…

Se va auzi plansul si lumina rosie tot nu apare…Se intampla sa nu fie nimic acolo…Eu simt golul…

Vorbe!

…cum simt aici plinul.Apasa cu degetul pe muchia pietrei.

Graiesti dupa table?

Asculta!Ochi in ochi.

Ascult.

Eu am stat in spital…

Si eu.

…fiinca voiam sa-mi fac seama

Si eu.

…si m-am oprit…

Si eu.

Nu stiam ca ma voi odihni aici…

Nici eu:

…cu tine.

Cu tine.

Celalt se apleaca,examineaza forma pietrei:

Parca ar fi cap de femeie!

Pare tot leu.

E cariatida.

Auzi plansul?

Nimic!;face mainile palnie la urechea dreapta.Urmareste lumina!

N-a apatut!,privire jur imprejur.

N-aud!,continua sa asculte.

Esti surd!

Tu-orb?Se ridica de pe piatra,ingenuncheaza pentru asi lipi urechea de ea.E piatra…Spre ea,Daca nu te ciopla,te inghitea Nisipul…O pipaie.Nimeni n-a suflat peste tine ca sa te invie…si

Sculptorul…

De ce am venit?

…ii lipseste…nu ii lipseste nimic…e opera de arta…:tanarul nu s-a putut stapani si…sa scape de indoiele,a marturisait despre noi… Ultimul gand al lui Michelangelo a fost al acestui tanar…

Ma cuprinde teama,vazand aceasta piatra cu un picior sculptat in ea!Stupid!Stupid!O singura forma,o singura idee!Se apleaca si incepe sa loveasca cu pumnul in piatra.Enigma!Enigma!

Poate este nevoie de oarecare…ametesc fata-n fata cu piatra…Se ridica.O,Ela…”Si tu ca toti barbatii”…”iubesti pe Flis”…”Nu recita poezia An deri Knaben Elis”…rezemat de zid…ca oamenii lui Giacometti…

Lumina rosie exista!

Nu!,surprins.Se indeparteaza putin.

Toti o vad,numai tu,nu!

Nu sunt orb.Mi-ar fi interzis plecarea.

Este de cand ne-am nascut,modeleaza,elibereaza,numai spaima, spaima sa nu fie…Cauta un loc.Nu pe nisip.Se aseaza pe piatra.Aici …un scaun si-un ciumat!,rade.

N-as fi iesit niciodata’ din oras,calm,…la expozitia lui Masst…avea nevoie…”Numai ochiul tau poate sa surprinda caderea pana la copilul rosu”…”Ceilalti sunt orbi,,,””Amana plecarea!””…Un inuman Masst!”,strange buzele,coltul din stanga Tremura,Maibine de veghe…

Tu de unde vii?

De pe Ernisei…Cunosti pe Tire?Nu.

Orbul:…de sub scara…

Ei si?

Tacere.

Cel in picioare isi scutura talpile de nisip ca si cum s-ar fi afundat:

…ca omul lui Kabo Abe,plecat in concediu,intr-o zi de august…

Prea…,rade,apoi brusc.Si ce-ai facut!

Cred ca am adormit.

Ce minune!

Cand il voi intalni,n-am sa-i spun nimic despre tine.

Bine!

Sa ma misti,daca nisipul…,se intinde pe jos.

Celalt isi plimba degetul aratator spre baza pietrei,se inclina si priveste atent:

Aripi!I-a facut aripi!Si gheare!…

Stiu.

De unde?

Uf,se strange,Insuportabil!

Celalt il fixeaza cu privirea;intinde bratele in laturi:

Lumina!

Nu este!Se rasuceste,rade puternic,Dupa lumina umblam si de nimic nu dam.

Tacere

Celalt lasa bratul in jos:

Aud plansul:ii arunc in canal,acolo dupa coltul Ernise…rosii …petele apar in cateva secunde si apoi…”Nu e nimic de facut,a spus doctorul Erlan,numai…”

O lumina,uite,se ridica in genunchi,se deschide ca o roza… valuri verzui…de aur si argint se unduiesc…Spuma alba se prelinge pe piatra…o mana o atinge usor…degete rosii in lumina…:voci adanci in linistea apei…Sare.Si canalul!…Tu!

Da.

Ce,,,ce ti s-a dat la plecare?

In masina,un nebun…,incearca sa-si aminteasca,sa-mi dea o funie…”Nu imi mai trebuie;ia-o tu!”…Am schimbat masina, altfel…Mi-e teama ca toate se leaga,

Eu parca am visat.

Cand e lumina ,tu visezi.

Ca-n pestera…

Ai intrat in pestera!?

Nu.

Acum unde esti?

Spre lumina rosie…plecat la orele…,clatina capul,dimineata… cunoscator al imprejurimilor…

Inceteaza!

Dupa ce ma provoci!?

Aluneci asa,ca mortii in canal.

Tu nici nu i-ai vazut…ai citit doar”Tatal mort”si nici n-ai raspuns prin doua cuvinte…numai cand departarile ti-au lasat gustul sarat in gura,te-ai intors…Si nimeni nu mai era din neamul tau…

Nu visa!,loveste cu pumnul stang in piatra.!Cel dinaintea noastra a sculptat-o pentru noi.Stia ca vom trece pe aici, altfel…ce cutezanta,sa sfideze nisipul…golul de la marginea lumii…,tace.

Celalt se plimba,priveste cerul:

Vorbeste!

Cu siguranta ca nelinistea lui era ca a mea…sa rataceasca…sa nu asculte privighetoarea in acelasi loc…si o rana veche il impiedica…

Vorbe!

Si asta?,gest spre piatra.

Exista.

Si el?

Bati campii.

Celalt se apleaca,isi ridica ciorapii:

Am slabit…revine,In oras doar ne intalneam,aici sunt nevoit sa stau cu tine o viata…

Iti pare ciudat?

…fata-n fata…nu ma lasi niciodata singur…sa-mi inghit scuipatul,sa-mi trag sufletul,sa-mi inchid ochii fara sa te vad…Se apleaca si cerceteaza piatra.Ceva bun nu a gasit sa faca;nu a putut sa treaca…revine,Am vazut sculpturi;am vizitat ateliere;am vazut oalele,unele pentru fasole,altele pentru varza,dar o piatra iesita asa din nisip…

Nu e unica.

Am uitat ca tu…

Cea de ieri era la fel.

Adica?

Noi mergem spre ea…,scutura capul,spre luminita rosie…,gest, acolo este orasul…, gest,acolo,ea.

O vezi?

Poate sa fie…

Si daca nu e?

Din oras se vedea.

Tu ai vazut-o?

Inceteaza cu intrebarile!,incordeza bratele,strange pumnii.

Celalt inclina capul:

Poti sa vorbesti!

-Nu ma mai tin…isi incearca piciorele,ieri simteam aici… gest,parca o intindere…Maini tamaduitoare ai tu…

Ajunsesesi la zgomote!,ridica privirea si-l srtafulgereaza.

Nu prea mult…

Celalt se inclina,apasa cu degetul aratator pe urmele daltii:

N-a putut s-o duca pana la capat…

L-au orbit nisipurile.

De pilda,exista ceva:berabdarea,lipsa de stapanire in fata ideii ca tulburarea din apropierea mormintelor,sfiala ca ai avea umerii masurati Si lumina!…de ce suntem aici?

Nu se poate stii!?

Imi opreste cuvintele in gat…ars,uite,isi pipaie cu mana stanga gatul,uite cum se misca marul lui Adam.

De ce este nisipul negru?Ajuta-ma sa aflu…ma chinuie de cand am plecat cu tine.

E seara…Asculta.Se aud clopotele in catedrala aceea… facuta de intemeetorul orasului…plang pentru Elis…

Orasul cu luminile albe,dispuse in trei?

A,nu stiu…n-am trecut prin el.

Tu,care ai vazut toate orasele…Eu n-am iesit din camera mea; daca imi schimb locul,am dureri de cap.

Aici poti dormi linistit.

Si lumea din oras?

Lasa intrebarile!Doarme.

Ne urmaresc.Eu nu am pus bine piciorul pe prag,ca ma priveste cineva peste umar,atent la orice miscare a mea:pun piciorul pe scara si am impresia ca-i calc piciorele…

Merge in fata sau in spate?

Imprejur.

Semeni ca piatra asta.

Poate mai tarziu.

Avem nevoie…

Celalt isi examineaza pantalonii:

Se mai tin.Ai tai s-au rupt?

In genunchi…,aceleasi miscari,unde mi-am tot proptit coatele,se uita si la manecile hainei.Si ele…

Le-ai rupt cand te-ai tarat pe branci.

Atunci aparuse lumina in partea aia…gest.

Uiti?…a fost o iluzie.

Cred ca au ras de noi…pe scaunele noi de la pupitru…

Nu,a fost comanda lor.

Ti-au comunicat?

Nu.

Nu te mai ascult.

Dar tot ai sa-mi auzi cuvintele…spun casa si tu vezi casa., spun scara si vezi scara,spun carte si vezi carte,spun copii si vezi copii…,un frison al fetei,spun canal si vezi morti!

Inceteaza!

Imperturbabil:

Spun ape si vezi morti!

Inceteaza!

Imperturbabil:

Spun carne si vezi morti!

Inceteaza!

Imperturbabil:

Spun feciore si vezi morti!

Inceteaza!

Imperturbabil:

Spun sani si vezi morti!

Inceteaza!

Inceteaza!

Imperturbabil:

Spun lacrimi si vezi morti!

Inceteaza!

Imperturbabil:

Spun ochi si vezi morti!
Inceteaza!

Unde este puterea!?,epuizat.Sunt o imagine a mea…Isi desface haina.Tot aburul vine din adancuri…Isi desface camasa si urmareste bataile inimii prin spatiile intercostale. Bate…Incearca nisipul cu picioarele,se aseaza.

Celalt cu mainile cazute pe langa el:

In sfarsit!Pleaca fruntea.Ajunge zilei…,cauta,Cum se zice?…

…noaptea sa.

Nu mai vara spaima…

Vorbe!,rade.Pe strazi mortii nu inspaimanta pe nimeni.Se saruta maini vii,se saruta bmaini moarte;se poate vorbi,se poate tacea…

Celalt isi roteste privirea:

E timpul!

Suntem,automat,intre oras si lumina rosie,pe dunele negre, la piatra scluptata cu trup de femeie,pe care se pot urmarii semnele unui picior unflat,iar la baza ei,aripi si gheare…

***

In loc de epilog,concluzie sau sfanta”invatatura”

„Un munte greu de gand,pentru o pana de…Cuvant!”(Arcadie Donos)

Numai poetul

De Mihai Eminescu

Lumea toatã-i trecãtoare,
Oamenii se trec si mor
Ca si miile de unde,
Ca un suflet le pãtrunde,
Treierând necontenit
Sânul mãrii infinit.
Numai poetul,
Ca pãsãri ce zboarã
Deasupra valurilor,
Trece peste nemãrginirea timpurilui:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pãsãri ca el
Se-ntrec în cântãri.

03,01.2008

CLAUDIU MIHAI COMAN

_________________

~IX

Personajele mele

-Marin Sorescu despre opera sa-

(revista Teatrul)

„Cînd vorbesc de personajele mele, mã gîndesc la cele cãrora nu le-am dat un nume, care sînt încã în fasã, înfãsurate în ceturi, si a vorbi despre ele este un fel de exorcism: gîndul meu le cheamã, le cautã, le descîntã, ca sã le înduplece sã aparã în lumina lampei. A lampei, mai întîi -ati citit bine- cãci, de la lampa unde smîngãlesti, la rampã, este un drum lung si mosmondit.

Scriu la o lampã fãcutã sã atragã fluturii (vin mai cu încredere la lumina primitivã decît la bec) si le astept. Personajele. Cele care se trag din ceturi si aspirã spre luminã. Am în cap foarte multe subiecte de piese, dar nu vreau sã le stric, deocamdatã, le pãstrez pentru bãatrînete.

Acum lucrez cu cele pe care mi le oferã viata […}

La inceput a fost CUVANTUL…

IX

Nu poti sa scii despre scriitorii olteni,nascuti in luna februarie,fara a incepe cu evocarea marelui poet si dramaturg Marin SORESCU.

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj – d. 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de tari, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a facut remarcat si prin preocuparea pentru pictura, deschizand numeroase expozitii in tara si in strainatate. Fara a se implica politic dupa Revolutia romana din 1989, ocupa functia de Ministru al Culturii in cadrul cabinetului Nicolae Vacaroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995)

Marin Sorescu debuteaza in 1964, la varsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice „Singur printre poeti”. Pana la moartea sa in 1997 mai publica inca 23 de volume, devenind o figura marcanta a poeziei romanesti contemporane. In 1966 primeste Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reusind sa repete aceasta performanta de inca 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai cunoscute se numara „Tusiti” (1970), „Suflete, bun la toate” (1972), precum si ciclul de 4 volume intitulat „La lilieci” (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acopera o zona literara larga, stilul sau ironic si degajat trezind in cititor spiritul ludic al copilariei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici („Unde fugim de acasa?” – 1967, „Cirip-ciorap” – 1993). La moartea lui au rãmas în manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman.

Trebuiau sa poarte un nume

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –
de Marin Sorescu

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii ¬-
„Mioriţa” şi „Luceafărul” şi „Scrisoarea III”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu.

Marin SORESCU si…”Presa literara Craioveana”

„RAMURI”,SERIE NOUA(1964)

…”Intre 1969-1974 redactor sef al publicatiei a fost Al.Piru,devenit si decan al Facultatii de Litere-Universitatea din Craiova,iar din 1974 pana in 1989”Ramuri a fost consusa de Marin Sorescu.

Revista va reflecta in paginile sale multiple aspecte ale vietii culturale din regiune si din tara,va contribui la dezvoltarea activitatii in domeniul creatiei literare si artistice,la stimularea si formarea tinerelor talente.Revista se va stradui sa publice lucrari de buna calitate,interesante,cat mai libere din punct de vedereideologic…

… Marin SORESCU este prezent,inca din primul numar,cu poezia Sah,definitorie pentru

evolutia sa,in acest an(1964)debutand editorial cu volumul Singur printre poeti….

…Lui Marin SORESCU,colaborator din primul numar al revistei,publicatia craioveana ii consacra o pagina la numai trei luni de la aparitie(Reminiscente,Rame,Pasaport,Moartea ceasului,Melcul,Leda,Fuga,Viziune).

Inca de pe acum poetul contestat fara rezerve de criticul Al.Piru,in ciuda unei popularitati aproape fara precedent si a unui succes de librarie total,isi anunta devenirea si locul sau in poezia romaneasca contemporana”.(Florea Firan-Presa literara craioveana).

***

Valentin Smarand POPESCU

S-a nascut la 2 februarie 1928,in orasul Bals.Absolvent al Facultatii de Studii Economice,Bucuresti.

Debut in presa-1959,cu poezii,editorial,cu fabule(1996).Un toc si o sugativa.

Colaborari de-a lungul a peste patru decenii cu epigrame si fabule in presa de specialitate din Craiova si din tara,precum si la studiourile teritoriale si nationale de radio.

Referinte critice:George Corbu,Nicolae-Paul Mihail,Mihai Dutescu,Dumitru botor,Corneliu Vasile.

Presedinte fondator al Asociatiei Romania Development Gatewai-Civil Society Development(1990).

PELERINUL

Smerit,ma plec in fata voastra Doamna,

Ca un ciorchinn de Murfatlar,in toamna,

Sunt pelerinul care va adora,

Sunt busuiocul ce-a crescut din ora…

Din zi si anotimpuri,din lumina,

Sub unbra voastra care-a fost sa vina.

UNDEVA

Undeva,nu stiu unde,

Dragostea de noi,parca s-ascunde;

Undeva,printre unghere

Dragostea ne cata si ne cere;

Undeva,prin varcolacii noptii

Dragostea ne-asteapta-n pragul portii.

FABULE

MAINILE,PICIORELE SI CAPUL

Cele doua maini

si piciore

De mai multe saptamani

Isi formulau reciproc

capete de acuzare.

Primele sustineau

ca ele munceau,

Iar secundele sunt bune

numai de plimbare

Fiecare vrand sa-i vina

celeilalte de hac

Apelara sa le faca dreptate

„Luminatul cap”

Dar capul respectiv,

fiind unul patrat,

Fara remuscare

Decisa amputarea

ambelor piciore.

In loc de morala:

Mainile sunt foarte folositoare

Dar unde nu-i cap,vai de piciore.

CIORILE INTRE ELE

O ciora canta de zor

Pe o antena de televizor.

-Vai surioara ai o voce divina

fermecatoare!

Esti o adevarata privighetoare!

O adula o alta ciota.

Dintr-un nuc,

Un gugustiuc

Isi canta propriul nume;

Stia el de ce anume.

In loc de morala:

Sa se umfle ciora mult si bine-n pene

N-am vazut privighrtoare cantand pe antene.

MUSCA SI TRANTORUL

O musca s-a dus la trantor,

Cu o recomandare,

S-o incadreze in stup,

intr-o functie mare

Deoarece,ca ea,nimeni

Nu stie miere sa faca.

(Convinsa fiind ca si dumnealui

o sa-i placa…)

Il asigura de alesul ei

devotament-

Caci,fara serviciile sale,

stupul da sigur faliment!…

Auzind aceasta perspectiva

luminata,

Trantorul aproba cererea-nalta.

In loc de morala:

Ceea ce s-a intamplt

nu-i de mirare:

E vorba de incadrare

dupa chip si asemanare.

***

Radu ANDREI

Nascut la 4 febroarie 1953,in Craiova.

Este absolvent al Facultatii de Filologie-Istorie din urbea natala(1976)

Din 1979.a lucrat ca traducator la „Oltcit”,apoi la relatii Publice Daewoo Automabile Romania,fiind totodata redactor sef al revistelor interne ale Daewoo-„Family News”si „Contact”.

Incepand cu anul 1983,a publicat versuri, proza si articole culturale in „Ramuri”, „Inainte”, „Slast”, „Cuvantul Libertatii”, „Excelsior”.

Debut in volum:romanul fantastic-fiction Carol in gama minora.(1995)

Are in manuscris mai multe volume de versuri,romane si nuvele.

DOMNIA LUI PAPURA-VODA

(Roman istoric)

Capitolul II-(fragment)

-Boieri dumneavoastra,Maria sa voda!,striga marele postelnic,batand tare cu toiagul sau cu maciulie de argint in podeaua de lemn de trei ori,unde facu si o gaura.

Boierii se potolira si se ridicara in picioare,intorcand privirile spre usa din capatul salii,pe unde isi facu aparitia,urmat de cativa osteni,fiecare imbracat si inarmat altfel,un indiovid sasiu,scund si gras,batranior,dar imbracat cu caftan domnesc si cu islic mare pe cap,ornat cu surguci si diamante si o pana enorma,ce se clatina la fiecare pas.Domnul strabatu incet cele doua siruri de boieri ce se intorceu in temenele,distanta pana la tronul situat in fundul salii,urca cele cateva trepte pana la tron si se aseza greoi in el,oftand de usurare.

-Sa ne traiesti,Maria Ta,intru multi ani si belsug!

-Sa ai parte de o viata lunga si fericita!

-Sa ai parte de tot binele din lume!

-Multam de urari,boieri dumneavoastra,si sa va dea Dumnezeu tot ce meritati,la fiecare dupa credinta.Si-acum sa ne cunoastem,nu?ca tara am cunoscut-o,dupa ideea secretarului meu,cat nu stia nimeni ca eram domn.Ia adu-mi-i cate unul,postelnice Gramada,nu gramada,ca poate o mai fi vreunul de-l stiu din domniile mele mai demult…

-Luminatia sa,marele ban Gologan Galmeanul,striga postelnicul,in timp ce boierul numit se grabea sa ingenuncheze in fata domnului si sa-i sarute mana.Urmara apoi marele vornic Blembea,marele logofat Cotcaris,marele spatar Buzdugan,marele paharnic Zamarcescu,marele stolnic Cutcudakis,marele vistiernic Paraliu si asa mai departe,pana la cel mai mic dintre boierii din Divan.

-Auzi postelnice,dar boierul ala cu nasul rosu,cat un cartof,caruia ii tot cade islicul pe nasul repectiv,cine e?

-A,asta e boier Prajiturescu sau Prajitureanu,mazil fara slujba,care trage nadejde la o dregatorie la fiecare schimbare de domn.

-Si nu i s-a dat niciodata?

-Niciodata,Maria Ta.

-Pai atunci sa-i dam noi,nu-i asa boieri?

Boierii mormaira ceva si se uitara uimiti unii la altii.Prajiturenu facuse niste ochi cat cepele si iesise cu islicul in mana in mijlocul boierilor.

-Ei,bine,nu ziceti nimic?

-Apoi de,Maria Ta,va fi dupa voia Mariei Tale,dar… dar cu noi cum ramane?,intreaba postelnicul Gramada.

-D-apoi cum sa ramaie?E cineva nemultumit de slujba lui?

-Nuuu,strigara boierii in cor.

-Atunci sa-si pastreze fiecare dregatoria,ca daca a avuto mai de mult,inseamna ca se pricepe sa-si indeplineasca slujba,iar daca o are mai de curand,sa aiba vreme sa-i invete randuielile.

-Sa traiesti,Maria Ta,sanatate,fericire,domnie lunga etc.,strigara boierii,intrecandu-se care mai de care.

-Da,dar slujbele sunt ocupate,cum facem cu boier Prajiturescu?Nemaifiind slujba gata facuta,inseamna ca trebuie s-o facem.deci,sa recapitulam:cafegiu am,ciubucciu este,surtucciu asijderea,bulangiu la fel(asta e bucatar frantuzesc),lingurigiu se gaseste,moftangiu idem,papugiu,nadragaragiu,caftangiu,gargaragiu,si cate alele sunt,atunci mai ramane…mai ramane slujba de…coviltirelnic.

-Cum,ce?,se auzira mai multe glasuri.

-Coviltirelnic,adica mai mare peste coviltirele de la carute si la sarbatori tiitor de cortelul nemtesc al Mariei Sale,daca ploua,ala de-i mai zice si umbrela,dar nu e pentru umbra,cat pentru ploaie,lamurii secretarul lipovean,chemat special pentru aceasta chestie.

-Ahaaa,se dumirira boierii.

-Scrie logofete Cotcaris:”Din mila Mariei Sale se inalta azi la rangul de vel-coviltirelnic,boierul domniei mele Prajiturescu si asa mai departe”.Buuun,si care e acum partea a doua a programului,ca chestiunile organizatorice le-am sfarsit?

-Primirea marelui sol Scritki,in trecere catre sublima si inalta Poarta.

-Nu ma pasioneaza.Alceva?

-Primirea unui…aaa,unui jurnalist,calator prin partile astea.

-Hm,poate ca e interesant…Si ce mai urmeaza?

-Judecarea pricinilor dintre tarani si boieri.

-Ah,azi nu pot,ma cam doare capul,lasa,alta data,si asa am programul prea incarcat.Altceva mai ai?

-Ultimul punct:marele ospat de „Bine ati venit”,dat in cinstea Mariei Tale de boierii tarii…A adus fiecare ce are mai bun,mai sopti postelnicul.

-He,he,asa mai merge,isi freca domnul mainile sale grasute,cu bucurie,auzind acest ultim punct din programul zilei.

-Si sa nu uitam sa trimitem ploconul promis lui Ali-pasa Tembelin,adauga secretarul.

-Da,da,numaidecat,sari domnul speriat.

***

Gheorghe DRAGU

Nascut la 8 februarie 1918,in comuna Cerat,judetul Dolj.

Absolvent al Academiei de Stiinte Economice,sectia Economie-Credit-Finante,Bucuresti,1947.

Functii detinute:profesor,Director al Bancii de Investitii-Craiova,contabil sef la Fabrica de avioane Craiova,contabil sef la Liga Culturala „Oltenia”si al revistei „Meridian”.

Debut in revista „Gand si slova olteneasca”,1942(poezie).

Editorial-Sarje amicale neprotocolare(1999).

Carti publicate:Ultimul zbor(1999),Casa cu ingeri(2000).

In pregatire:romanele:Steua din Rio,Imperiul lui Panait Pungasu,Amintiri despre dragoste,Drun fara intoarcere,Castelul ducesei din muntii Turingiei.

Pentru tipar,Monografia comunei Cerat.

MARYLOU

Proza,cap VII din romanul Casa cu ingeri

De cateva luni de zile bune,doctorul Gabriel Mihaileanu isi formase un obicei statornic ca in fiecare sambata seara sa ia masa la restaurantul Universitatii,in apropierea marelui edificiu de cultura si stiinta,pentru o mai prelungita relaxare si refugiu fata de zgomotul asurzitor de afara.

Aici avea ocazia sa asculte o muzica deosebita intr-o atmosfera odihnitoare.era un local destul de elegant cu o orchestra formata numai din studenti,reusind sa mentina publicul timp de cateva ore intr-o atmosfera mai putin zgomotoasa si deci mai usor de suportat.Din orchestra faceau parte si doua dizeuze care interpretau muzica din toate genurile:populara,usoara sau chiar opereta.Datorita venirii sale aproape regulate,se facuse cunoscut de majoritatea personalului din restaurant,fapt ce-i inlesnea posibilitatea sa fie servit chiar preferential.Localul era intotdeauna putin aglomerat,facandu-l sa se simta in largul sau.

In seara aceea i s-a parut ca ceva depasea regula,dar nu a dat importanta deosebita situatiei.A ocupat o masa intr-un loc unde i s-a parut mai linistit,asteptand sa fie servit.Si totusi o multime zgomotoasa si vesela pusese parca stapanire pe sala.Privind,a putut constata ca erau foarte multi baieti si fete dar si oameni mai in varsta,imbracati elegant si gomosi,ca la o festivitate deosebita,neincadraindu-se in obiceiul restaurantului.

-Ce se intampla,mai Iliuta,se adresa el chelnerului care-l servea de obicei,cu acest tineret vesel si exuberant,jucaus si pus pe distractii ? Cine sunt ei ?

-Domnule doctor,(era deja cunoscut sub acest apelativ)sunt absolventi ai unei facultati bucurestene.Mi se pare chiar viitori medici,care au organizat o agapa,luindu-si astfel adio de la proferori si de la anii de studentie.

A inteles si nu a mai intrebat nimic.A asteptat comanda,a platit si a ramas in continuare in fata unui pahar plin de vin bun,sa priveasca harmalaia provocata de grupul de baieti si fete si,mai ales,de fete,de care se simtea mai apropiat ca varsta si pregatire,dintre care unele ii vor deveni colege.Printre participantii acestui grup eterogen,a putut observa si pe unii dintre profesorii facultatii de medicina,deveniti familiari prin participarea la o serie de simpozioane organizate aici,in capitala.

Cu vreo patru ani in urma,in urma terminarii facultatii de medicina din Craiova,colegii sai nu au organizat o asemenea agapa de despartire,fiecare luindu-si la modul cel mai simplu ramas-bun dela profesori si colegi.Acum avea ce privi,mai ales ca prin fata sa trecea o multime de dansatori din care unele perechi se prezentau la inaltimea asteptarilor.In apropierea mesei unde se instalase Gabriel,se apropiasera,desprinsi de grupul de dansatori,doi tineri medici ce isi facuserao ocupatie din a privi atent si mai ales a comenta cu expresii uneori vulgare si maoi putin controlate,miscarea aceasta de tineret volubil si zgomotos care degaja o buna dispozitie molipsitoare pentru toata lumea.Dansul nu era ceea ce se cheama in termeni clasici dans,ci o miscare frenetica si dezordonata care-i cuprinsese pe toti.Erau chiar grupuri de cate trei-patru sau mai multi tineri care se scalambaiau fiecare pe socotela sa sau cum credeau ca-i sta mai bine sau mai caraghios.Ceea ce vedea Gabriel era departe de dansul clasic,in doi imbratisati,miscandu-se lasciv pe o muzica lenta sau ritmata ca sa simta placerea pe care ti-o da o strangere sau o mangaiere a unui corp de femeie.In atare joc dezordonat nici urma de asa ceva.Privea indiferent si atat.Totusi,prin fata sa se perindau fete brunete cu ochi mari,destul de frumoase si mai ales dragut imbracate,care cautau sa atraga atentia asupra lor de a se misca,altele mai decoltate care prin manifestarea lor voiau sa arate cat mai mult sarm in comportament,fara insa a depasi limitele bunului gust,altele blonde decolorate si vopsite in nuanta spicului de grau.Din puct de vedere al taliei,unele erau scunde si Gabriel le ignora total.altele robuste,cu talie sus,grase,planturoase,fara fason,pe care de asemenea le trecea cu vederea.putine dintre ele prezentau un corp mai deosebit,inaltut,asupra carora Gabriel isi oprea din cand in cand privirea,dar nu destul de talia sa care masura 1,80 m inaltime.Dupa ce a trecut in revista aproape tot grupul plin de voie buna,Gabriel s-a adresat celor doi tineri aflati in preajma mesei sale,rugandu-i sa-l faca si pe el partas la secretul „barfei”lor,precum si a comentariilor pe care le intretineu.A spus „barfe”glumind,fara nici o rautate,dar pe care tinerii au inteles-o la justa ei valoare.

-Vreti sa luati loc la masa mea?va invit la un pahar de vin.Va spun ca si eu sunt medic ca dumneavoastra,dar cu cativa ani mai in vartsta.Facem poarte din aceeasi breasla,cum am putea zice.Iliuta s-a adresat el chelnerului care-l servise,te rog adu-mi o butelie de Jidvei,stii tu din care,bineinteles cu paharele respective.Tinerii s-au asezat la aceeasi masa,facand schimb de identitati,continuand sa priveasca miscarea dezordonata a multimii.din cauza ca erau mai multe fete decat baieti,au observat perechi formate numai din fete,fara parteneri baieti.

-Vreti sa mergeti sa dansam?a zis unul dintre baieti.ideea nefiind rea,imediat dupa ce orchestra a inceput sa cante,fiecare s-a grabit sa prinda fata pe care pusese ochii inainte ca altii sa prinda de veste.Gabriel a ales si el una mai potrivita pentru el,au dansat,au schimbat o serie de amabilitati,pentru ca nu avea nici o intentie de a o mai invita la dansul urmator.Dupa terminarea dansului toti cei trei au revenit la masa de la care plecasera,continuand sa comenteze cu aceeasi falsa dispozitie pe care o afisau..pentru fiecare se gasea ceva de spus,uneori si cuvinte dragute,dar de cele mai multe ori rautacioase.Tot discutand si comentand pe aceeasi tema,Gabriel a remarcat in multimea de fete pe una care statea nemiscata de mai mult timp pe latura din fund a meselor,acolo unde de regula se postau membrii de onoare si profesorii.

-Vad o fata singura acolo,care nu e bagata in seama de nimeni,desi tipa nu mi se pare chiar atat de indiferenta,zise Gabriel facandu-i sa-si indrepte privirile in directia aceea.Era o fata cu o tinuta gratioasa,cu par saten lasat in bucle pe spate,o frunte inalta cu niste sprancene arcuite,iar ochii,priviti de la distanta asta,parca tineu undeva un punct stationar,de la care de cand incepuse s-o fixeze,nu-si schimba orientarea.Nu-i pasa ce este in jurul ei,statea singura,parca parasita de zgomotul plin de farmec al intregii asistente.

-De ce oare sta singura parca nebagata in seama de lume,dar indiferenta ca o statuie si mai ales de ce nu danseaza?

-Sa va spunem noi cine este,zisera tinerii invitati la masa lui.Este o fata exceptionala,frumoasa,destepta si foarte cultivata.Nu pentru ca se crede mare,ca pozitie sociala este o fata mai mult decat modesta dar pentru ca are o cultura rara si bine pregatita profesional,nu ingaduie nimanui sa se apropie asa usor de ea.Este sefa de promotie a anului nostru universitar si vedeti ca are destule motive sa nu se amestece cu oricine i-ar solicita bunavointa.

-Argumentele dumneavoastra nu mi se par deloc plauzibile,daca a venit aici trebuie sa se gandeasca si la unele riscuri pe care trebuie sa le previna.Daca sta si nu danseaza cu nimeni,trebuie gasita alta explicatie,poate nu stie sa danseze,sau are oroare,stiindu-se luata in brate de cineva.

-Are si ea ca toate fetele niste chichite,care uneori o indeparteaza de grup.De altfel e o fata comunicativa,accepta orice discutii,dar se supara cand anumite aluzii i se pot adresa ei personal.Atunci riposteaza pe loc,ceea ce face pe interlocutor sa-si retraga cuvintele sau sa-si ceara scuze.

-Uite,stati,vad un tanar care se indreapta spre ea.Poate vrea sa o invite la dans.

Era de fapt si presupunerea lor.Tanareul s-a apropiat,a facut o reverenta discreta,facandu-i semn ca vrea sa danseze cu ea.Spre surprinderea lor,fata acceptand s-a sculat de pe scaunul pe care statuse si a luat-o spre ringul de dans.Ajungand inaintea lui,fata s-a intors spre tanar pentru a putea incepe dansul.Nu a facut mai mult de doua-trei piruete,s-a desprins din bratele lui,i-a intors spatele intorcandu-se neinsotita la locul de unde plecase,lasandu-l pe tanar tintuit pe loc,abatut,de scena care era nevoit s-o suporte.Ca sa nu fie observat,s-a pierdut prin multimea zgomotoasa si distrata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.Cei tri au urmarit cu stupoare scena,din care n-ar fi fost dispusi sa faca parte,comentand fiecare in felul sau episodul consumat.

-Nu v-am spus eu cat de respingatoare este?Nu i-a convenit ceva si a ripostat pe loc.

Tot discutand despre aceasta figura facuta tanarului,ramas ca la dentist cu gura cascata,priveau insistent spre fata din capul sirului de mese.Ea a observat ca face obiectul unor interpretari necunoscute si a pus ochii in pamant,jenata.Din cand in cand isi ridica privirea asupra micului grup care probabil o barfea si nu o lasa in pace.Incepuse chiar sa dea semne de nervozitate,rasucidu-se pe scaunul pe care statea.

-Ia stati putin,le zise Gabriel celor doi prieteni de-o seara.Mie mi se pare ca am vazut-o undeva pe aceasta fata.Si nu cu mult timp in urma.Da,da,imi amintesc.Am vazut-o la libraria Eminescu,intr-un grup,cu ocazia lansarii unei carti.M-am nimerit si eu acolo unde am ramas sa ascult toate comentariile si recomandarile care se fac de obicei in astfel de ocazii.A luat si ea cuvantul.Mi-a placut cum a vorbit,concret,la obiect,si cu fraze frumos mestesugite.Mi-a placut..Stiti ce?Daca m-as duce si eu s-o invit la dans,credeti ca m-ar refuza?

-Credem ca va asumati o mare raspundere si ca dovediti un mare curaj.Noi nu v-am sfatui.O sa vedeti cum va refuza ca pe tanarul de adineauri.

-Acum,fie ce o fi,am zis si nu mai dau inapoi.

Se scula de pe scaunul sau si se indrepta acolo unde fata statea singura aproape de capatul meselor.Nu era o distanta mai mare de 15 pasi,totusi lui Gabriel i se parea o imensitate.Gresea sau nu daca se ducea sa o invite la dans?Daca il va refuza,sigur va deveni subiect de discutie pentru baietii pe care ii lasase singuri.Mergea inainte mecanic.Piciorele nu-l mai ascultau daca trebuia su nu sa se opreasca sau sa schimbe directia de mers.Dar,stupoare!Cand mai avea de strabatut cativa pasi,pana sa faca reverenta cuvenita,,fata s-a sculat de pe scaun,si-a potrivit rochia peste genunchi,a desfacut larg mainile ca pentru o imbratisare,s-au prins unul pe altul,tinandu-se strans incepand sa se miste in ritmul muzicii inainte de a ajunge la ringul de dans,ocolind scaunele si mesele.Dupa cateva piruete mestesugit executate de ambii parteneri,Gabriel incetineste miscarile:Domnisoara,m-ati uluit.

-De ce,ii raspunse fata uitandu-se pe sub sprancene la partenerul acesta care a intrat intempestiv in viata ei.

-Din mai multe puncte de vedere si dati-mi voie sa le enumar:in primul rand ca ati acceptat sa dansati cu mine,cum n-ati facuto cu colegul dumneavoastra dinaintea mea.

-In al doilea rand,ca sa continui gandurile pe care incepusem sa le exprim,este faptul ca in bratele mele sunteti usoara ca un fulg si sprintena ca o balerina.Cred ca ati observat ca la masa la care stateam cu cei doi colegi ai dumneavoastra,v-am barfit nitel,pentru ca ne inchipuiam ca nici nu stiti sa dansati.

-V-am observat si v-am fulgerat cu niste priviri rautacioase,considerand atitudinea cam nepotrivita.

-In al treilea ran,am fost surprins de usurinra cu care-mi raspundeti la intrebari.

-Si al patrulea care mai este,continua ea dialogul inceput de Gabriel.

-Cel de-al patrulea este faptul ca noi discutam si nici nu ne cunoastem macar.Sa stiti ca cel care va conduce acum in dans este tot medic ca dumneavoastra,numai ca e cu patru ani mai „batran”.Numele meu este Gabriel Mihaileanu,ati inteles Gabriel.

-„Mihaileanu”continua tipa dezvelidu-si de asta data niste dinti albi si stralucitori intr-un suras ispititor.

-Foarte bine ca aveti cel putin o memorie buna,insista el,dar as dori sa-mi spuneti pur si simplu Gabriel,e mai tineresc,iar intre tineri pragul unor asemenea conveniente este foarte usor de trecut,si sa-l insotiti de apeativul „tu”.

-Gabriel si tu,fu replica ei,e cam greu la inceput,dar am sa incerc.

-Cat priveste numele dumitale…

-Care dumitale?De ce nu aplici reciprocitatea?

-Deci,cat priveste numele tau nu mai e nevoie sa mi-l spui pentru ca l-am aflat de la colegii tai despre care am vorbit..Te cheama Maria-Luisa,asa-i?Dar spune-mi,te rog,cum iti spun acasa mama,tata,colegii sau colegele la facultate?

-Parintii imi spun simplu Maria si al facultate,marea majoritate a colegilor imi spun Luisa.

-Uite,mi-a trecut prin minte un gand si m-am hotarat ca eu sa nu-ti spun nici Maria nici Luisa,sau mai bine zis ti le voi pronunta pe ambele deodata,rotunjind unele silabe.Ei bine,eu iti voi spuneMarylou.Iti place?Te rog sa-mi spui daca-ti place.

-Constat ca ai imaginatie,esti original si surprinzator de placut.Imi place,sigur ca-mi place,daca-mi spui tu.

Muzica s-a oprit,perechile s-au despartit,unele fete fiind conduse la locul lor,asa cerea eticheta,de care altii nu au mai tinut seama si de acest amanunt.

-Marylou,ii face Gabriel o propunere,tii neaparat sa te conduc de unde te-am invitat sau preferiun alt loc mai aproape?Alege tu unde crezi ca e bine!

-Te invit la masa unde stau eu,vad ca cei doi colegi care ma sustineu in convorbirile lor rautacioase,nu mai sunt.

S-au asezat la masa cel putin pe timpul cat orchestra era in pauza,facand totodata semn lui Iliuta sa vina sa le aduca ceva.

-Vrei Coca-Cola sau cafea?a intrebat-o el.

-O Coca-Cola,a raspuns ea cat mai natural cu putinta.

-Si doua prajituri barosaane,a completat el comanda.

Vrand sa foloseasca trimpul pana Iliuta le va aduce preparatele solicitate,Gabriel i-a cerut lui Marylou sa-i arate palma dreapta.

-Ce vrei sa vezi?a intrebat ea.

– Ai sa auzi ce-ti voi spune dupa ce-ti voi citi in palama.Da-mi mana stanga.Asa,si sa vedem ce scrie.

-Te pricepi la chiromantie?

-Daca ma pricep?Sunt un mare si renumit chiroman,iti pot citi in palma tot ce te intereseaza.Fata i-a intins mana stanga asa cum dorea el,asteptand sa auda minunile pe care i le va spune.

-Extraordinar,Marylou iti pot citi in palma ca intr-o carte deschisa si necitita inca.Uite,vezi cuta asta din palma?e mai pronuntata cand e palma indoita.Asta e linia vietii.Te rog sa observi de unde incepe si unde se termina.Aproape ca nu are nici inceput si nici sfarsit.Vei trai foarte mult,vei ajunge la adanci batranete,vei avea copii si mai ales nepoti.Vei deveni o babuta vioaie si simpatica.Gabriel incepuse sa zambeasca discret facand-o pe Marylou sa devina din ce in ce mai curioasa.

-Spune ce mai vezi?

-Cu dragostea nu prea stai bine si cred ca nu ai stat vreodata,asa-i?

-Cred ca ai atins punctul cel mai critic.Spune si tu cum o fata care se zbate in lipsuri materiale,invata pe branci sa-si formeze un viitor,mai are timp de dragoste sau aventuri?Crezi ca eu nu am avut tentatii in viata asata pe care am trait-o,dar trebuie sa cunosti bine tot trcutul meu ca sa poti intelege cat am suferit.

-Iarta-ma Marylou,nu am voit sa-ti amintesc de lucruri triste,dar sa stii ca in curand totul se va schimba hotarator.

-Cum hotarator?Sarii ea putin de pe scaunul pe care statea,crezi ca in curand se va schimba ceva in viata mea?

-Mai repede decat iti inchipui Marylou.Si inca ceva.Tu ai un suflet si o inima atat de mare,incat parca ai vrea sa cuprinzi intregul univers.Tu nu te vei putea certa cu cineva si daca te vei putea certa nu poti tine mult timp supararea.Esti o fata buna cum nu cred ca am mai intalnit.Uite te asteapta cineva care-ti va spune ceva foarte curand.Nu pot sa-ti spun inca cat de curand.Poate peste o zi,dua,o saptamana sau mai mult,dar vei primi o veste care te va inspaimanta pur si simplu,in mod favorabil,bineinteles.

-Vezi tu toate astea in palma mea?

-Ti-am spus ca pot citi ca intr-o carte deschisa si necitita inca de nimeni pana acum.

-Nu ai mitit nimic din tot ce mi-ai ghicit?

-Cum te vad si cum ma vezi.Te surprinde ceva neverosimil?Eu am cautat sa interpretez cat mai aproape de adevar tot ce am vazut,si nimic altceva.

-Esti nemaipomenit,parca ai pus degetul pe rana.

-Marylou,a venit comanda si cred ca s-a incalzit Coca-Cola.Muzica a inceput sa cante.Sa bem,ca mi-a venit o sete chinuitoare.

***

Aurel ROTARU

S-a nascut la 12 februarie 1944,in comuna Brabova-Dolj.Este absolvent al Scolii Tehnice de Comert.

A debutat in revista „Ramuri”,cu poezie.A tiparit doua volume lirice:Inscriptie pe o amfora(1997) si Iar merii au inflorit a doua oara(2000),aparute la editura Sitech,din Craiova

Referinte critice:Mihai Dutescu.

DRUM

Copacii gemeni cu oamenii

pornira pe carari batute de legenda

sa-si caute fratii,surorile…

SANSA

Cand ne nastem,spre marea uitarii pornim

fara sa stim hazardul departarii.

INSCRIPTIEPE O CASA

Privesc strada

si descopar pomul

si casa iesita-n trotuar.

Pe care cineva a scris

cu-n varf de carbune:

TU NU M-AI IUBIT NICIODATA…

MIORITICA

In liniste ma voi ascunde

cand vor cadea

undeva

aiurea

florile unui migdal-

lacrimi de copil

nealintat…

Mama

ma va cauta,sunt sigur,

la umbra unui sat

care a zburat

pe aripa unui gand.

Numai ca eu

de mult nu mai sunt

decat

fruntea unui cocor

in campie cazut,

intr-o noapte atins

de arma unui negustor

de vise.

***

Nicolae ROGOBETE

Nascut la 14 febroarie 1937,in comuna Sovarna,judetul Mehedinti.A absolvit,rand pe rand,Liceul „Traian” din Drobete Tr.Severin,Scoala Tehnica Financiara din Bucuresti(in perioada 1965-1970) si Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi.Din anul 1999,este avocat in Dolj.

A debutat cu versuri in revista „Cronica”,din Iasi,A mai colaborat la revistele „Ramuri”,”Flacara”,”Viata Studentesca”,”Sateanca”,”Albina”,”Museum”.

Aparitii in antologii:Draga mi-e Oltenia(Craiova 1964),Folclor poetic nou(Bucuresti 1965),Zi de Mare Sarbatoare(Craiova 1965),Sunt tot atatea zboruri(Iasi 1969),Lumina de Martie(Iasi 1969),Plugusoare(Iasi1969),Anotimpuri lirice(Mehedinti 1969),Mehedintiul literar(1970),Varsta luminii((olt 1971),Glasurile Oltului(1977),Almanahul Ramuri ’75,Pamant in primavara(Olt 1982),Almanahul Ramuri ’84,De gand,de inima,de tara(Olt 1984),Justitie si boema craioveana(Editura Sava,Craiova 1998).

Debut editorial cu volumul Ceremonie(versuri si proza scurta),la Editura „M.Dutescu”-Craiova 1999,careia i-a mai incredintat si insemnarile adunate sub titlul O alta masa a umbrelor(2000).

„Nicolae Rogobete este un invingator.A avut rabdarea fantastica a debutului tarziu,a mandriei zilei in care sa pauna pe mesele admiratorilor sai o carte calda si grea de sensuri,cuprinzand poezii si proza scurta,cioburi din sufletul sau sanatos.Poetul si prozatorul coexista,ei sunt o fiinta lirica bicefalica,adulmecand vazduhul traditiei romanesti,viata la tara,obiceiurile pamantului si frumusetea iubirii cea fara de moarte…”(Mihai Dutescu).

SATUL CU SFATOSII BATRANI

In rascruce astepti autobuzele…

Cu nerabdare intrebi calatorii

Cand m-au vazut ultima data

si daca mai pastrez ceva copilarie!

Mangaierea ta e sa stii

ca sunt sanatos si focul timpului

mi-a ars fata!

Apoi,tacere,tacere,tacere…

Tata e iarba pe deal,necosita…!

Mai caut,din cand in cand,cu emotii

satul cu sfatosii batrani

si n-am sa uit

casa veche dintre dealurile din nordul Olteniei!

AM VENIT SA VORBESC

Am venit sa vorbesc deschis

cum norii scutura ploile peste sate,

cum sed strabunii unul langa altul

in tarana buna cu cate-un deal sub cap.

cum campia cara in spate lanuri de grau

pana sub zorile caselor…

Painea sfioasa si alba de drum

desculta prin usa din fata intra la masa.

Am venit sa va doinesc

cum e datina prin sate pe la noi

cand de pe dealuri coboara toamna

vinul.Si-mbatranit putin

flacaii simt indemnul

sa lumineze vatra parintilor cu-o fata.

Cand pun in deget corola de iubire

se rasucesc prin varste barbatii de demult!

***

Marin MARINESCU

S-a nascut la 16 februarie 1916,in Bucuresti.

Absolvent al Facultatii de Litere si Filozofie si al Facultatii de Drept din Bucuresti(1935-1943)

Profesor de limba romana in sate ale judetului Dolj(Macesu de sus,Barca,Ghindeni);activist cultural:Tg.Jiu(1954-1965;responsabil al centrului de creatie literara Casa Pionierilor din Craiova,profesor de limba romana si franceza in Craiova,bibliotecar metodist sef(inspector al bibliotecilor din judet)al Bibliotecii Judetene;profesor de limba romana la Colegiul National „Nicolae Balcescu”(Carol I)-de unde s-a pensionat(1976).

Carti publicate:Viorele(poezii)-1935;Crini si spini(poezii)-1940;Flacari si ruguri(poezii)-1943;Pasari si lumina(poezii)-1980;Fantani de vis(poezii)-1996;Maries(roman-3 volume)-1997-1998;Angel(roman)-2000.

Referinte critice:Roman Boca,G.calinescu,C.Poenaru,C Motataianu,I Canavoiu,M.Barbu,M.Dutescu s.a.

EL,DOMNUL

Am umblat pe cararile lumii

Si nu L-am intalnit

Am umblat pe cararile lumii

Si nu L-am aflat.

El umbla o data cu noi

Era in noi…

Era acolo,in noi.

IN NOAPTEA GREA

In noaptea grea pe caii lor de fum,

Pe drumuri verzi cu fosnet de racoare,

Le simti prezenta ademenitoare,

De parca-ar fi in preajma-ne acum.

Trec roti de foc cu spitele de scrum

Si tipa fierul spintecand valvoarea

Prin vai de sange fara de-ndurare

Isi scriu in lut oftatul lor postum.

S-au cununat demult cu vesnicia;

Iar vin,mai vin prin vreme marturie,

De cate ori calcam tacuta glie.

De cate ori un val ne mai abate

Noi le simtim acolo temelia

Lasata tarii:oasele-ngropate.

RADACINILE

Radacinile toate,prinse-n inel

Pe dedesubt tin hora celor ce au fost

Mai scapara noaptea sub al lumii cer

Doar cate un licurici verde si prost.

Nu,el nu stie,dar firul tresare:

In sabia lui ascutita-s porunci

Pastrata in tainita lutului mare

Si nici un cuvant nu ai cum s-arunci.

Toti care trupul pe-aici si-au oprit,

Oieri,tarinari peste zodii calari

Toti care-n glie s-au fost savarsit

Au a ne pune inalte-ntrebari:

Ce-am facut pe pamantul de la inceput,

Pe care noi ne-am nascut ?…In care-am crescut?


CLAUDIU MIHAI COMAN

___________________