MONITOR CULTURAL * on-line

~Cristian Neagu: „Mit, metamorfoze, Medgidia“

Din punctul meu de vedere, faptul că „directivele” diriguitorilor culturii române, -amprentate de un import, ce nu se regăseşte în spiritualitatea românească- au desfiinţat posibilitatea revigorării mitului adolescenţei, mă face să-mi amintesc cerinţa de urgenţă vehiculată în mai toate mediile sociale, prin anii 90: „să ne schimbăm mentalitatea”. Cu ce? Constatăm în plan cultural şi educaţional. Somptuozitatea şi captivantul, nu mai frecventează visele noastre, valorile decad, degenerează, iar miturile moştenite sunt renegate. Astfel, „din vremea cititului de carte” mitul adoledcenţei, -fie structurat dramatic, erotic sau melancolic,- îşi pierde chiar şi ultimele amintiri, fără a mai fi solicitat în misiunea de a integra sensibilităţii şi meditaţiei, pe reprezentantul tinerei generaţii. Pe atunci, „drogurile” se găseau „la liber” prin biblioteci şi librării, iar „supradozele” de lectură, lărgeau orizontul însuşirii valorilor spirituale.

Literatura română înregistrează progresia valorică a operelor care au reprezentat mitul adolescenţei, de la faza pionieratului, (Ion Creangă cu „Amintiri din copilărie”şi Ioan Slavici cu „Budulea taichii”) la cea modernistă, (George Mihail Zamfirescu, „Domnişoara Nastasia” şi „Maidanul cu dragoste”) Interesant şi fără precedent este însă paradoxul, care a putut marca spectrul criticii literare din anii 1966-68, atunci când celebritatea scriitoarei Francoise Sagan depăşise cu mult graniţele Franţei,semnând romanul „Bonjour, tristess”. Adâncite în studiul cărţii acesteia, concluzionând superlativitatea,…e.t.c. şi alte elogii, distinsele noastre personalităţi, n-au sesizat faptul că „unul de-al nostru” risipea anonimatul pulsului cotidian al Medgidiei, transformând-o într-un univers al iubirii, de unde, mitul adolescenţei producea efecte, „subjugând” generaţiile june, până la psihoza anticipării foiletonice; adevărat, neândeplinind condiţia unei opere literare. Să ne amintim de Ion Băieşu, şi de eroii condeiului

său, Tanţa şi Costel, fantele de ORACA, situaţie în care  succesul de public, trecând peste exigenţe a impus criticii un armistiţiu, fără să se mai amintească vreodată undeva, că mitul adolescenţei a aparţinut –sub această formă- Medgidiei.

Urmând ceea ce destinul mi-a atribuit drept „patimă”, prezent la dezbateri pe teme literare în diferite localităţi din ţară, aveam să constat cu surprindere că în aceeaşi urbe a eroilor lui Băieşu, mitul continua să existe prin strădania unui profesor de liceu, părinte spiritual pentru elevii săi, supus la scrâşnetul dinţilor printre furci caudine, având puterea de a zâmbi victorios în cele din urmă, de fiecare dată, când număr după număr, revista literară a şcolii, (ajunsă la vârsta adolescenţei) iese de la tipar.

Pelicula retinei  încă mai păstrează în arhiva amintirilor, determinarea copleşirii mele sufleteşti, de acea vrajă a mirificului existenţial în raportul peisagistic cu meditaţia poetică, atunci când pentru prima dată păşeam în spaţiul delimitării văii Ali-bei-Ceair, de Valea Carasu, spre stâncile cu cruci gravate, aparţinând epocii medievale timpurii, situate în apropierea satului Remus Opreanu. Peste numai câţiva ani,un duh apollonian îşi întindea braţele –perfect orizontal- între Medgidia şi Bucureşti, binecuvântând frunţile a doi truditori condeieri, înfrăţiţi spiritual pe tema nealterării valorilor naţionale, acurateţii limbii române şi intangibilităţii credinţei.

Aşa am cunoscut revista Metamorfoze, aşa l-am cunoscut pe cel căruia îi este chipul „toamnă” ce oglindeşte într-un presupus luciu de apă, splendoarea amurgului dominat de un cumul al reveriilor tăinuite, în care se pot distinge nuanţe bacoviene la confluenţa cu o tipologie filosofică argheziană, luminat în cele din urmă de o privire ce confirmă universul eminescian: Prof. Dr. Constantin Miu. Acest singuratic „de Medgidia” nostalgicul marilor poeţi naţionali, el însuşi poet, eseist şi critic literar, îşi are sufletul codificat în calea efectelor nocive, emise de fenomenul subculturii cu care suntem contemporani. Codul sufletului său, -inaccesibil pentru superficiali – odată descifrat, activează cele mai profunde sentimente, (în sensul dăruirii de sine) impunându-se doar condiţia justei interpretări a „heraldicului” său versificat: „Când aud/vuietul mării/sufletul meu/devine un tenor/al singurătăţii” Fascinantă Coincidenţă a trăirilor interioare, cu cele ale lui Hans Fallada,(Rudolf Ditzen) efigia mitului adolescenţei în literatura germană!

Pe fond auster, în urbea „nuanţată de monotonie”, revista Metamorfoze ajunge prin truda acestui dascăl autentic, la împlinirea celor optsprezece ani de la apariţia primului număr. Titlul nu  face referire la epopeea lui  Cadmus şi a Aretusei  din binecunoscuta  operă a lui  Ovidius, ci  mai degrabă sugerează etapele ascensiunii întru obţinerea calităţii superlative a actului de cultură: Fără să exagerez, aş numi-o „tribuna Medgidiei” de la care se transmite naţiunii continuitatea spirituală a culturii româneşti. Prof. Dr. Constantin Miu, -fondatorul revistei- cuprinde în câteva file din calendarele anilor, (24 mai 2002; 5mai 2006; 15 iunie 2007) satisfacţia premiilor decernate de către notabile prezidii ale instituţiilor de cultură, fapt ce îl determină

să asimileze revista unui sentiment de filiaţie, şi iată-l astăzi,(25 mai 2008) sărbătorindu-i „majoratul” copleşit de emoţie, în mijlocul prietenilor apropiaţi, mulţi dintre ei scriitor, oameni de cultură.

Dacă Stan Greavu Dunăre, (1905-1929) ne-ar fi fost contemporan, negreşit ar fi consemnat în bibliografia Dobrogei, acest episod al perseverenţei, al penitenţei consimţite.

La mulţi ani apariţiilor revistei, la mulţi ani, frate-Miu !

CRISTIAN  NEAGU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s