MONITOR CULTURAL * on-line

~Dan Brudaşcu: „Ar fi trebuit să fie 10…“

La început de septembrie 1998, apărea în peisajul revuistic transilvan o nouă publicaţie lunară, „Cetatea Culturală” – privită, de cei mai mulţi, cu neîncredere, convinşi că, la fel ca atâtea altele, ea va sucomba, fără îndoială, în scurt timp. Reţinerea unora, în prima etapă cel puţin, era determinată de faptul că revista apărea cu finanţarea primăriei şi a consiliului local. De aici, cauza şi prilejul etichetărilor de tot felul, a atacurilor sau privirii de sus cu care ne-au gratulat mulţi dintre neo-dogmaticii sfârşitului de veac şi mileniu.

La lansarea revistei, un moment modest în cadrul manifestărilor de sărbătorire a poetului Negoiţă Irimie, unul dintre cei mai constanţi colaboratori ai noştri, până la neaşteptata lui dispariţie, afirmam că ne dorim o publicaţie deschisă tuturor valorilor reale ale literaturii şi culturii transilvane şi naţionale, că nu vom deveni ancillaria nici unei grupări politice, că singurul criteriu de selecţie îl vor constitui valenţele textului propriu-zis şi nu statutul sau înregimentarea autorului lui, că vom evita bisericuţele, găştile sau celelalte grupări de tip mafiot atât de prezente în viaţa literar-artistică românească. Promiteam, tot atunci, că revista va fi deschisă deopotrivă literaturii universale contemporane.

Lună de lună, vreme de aproape şase ani, ne-am ţinut de cuvânt, revista confirmând, cu fiecare nou număr, că nu ne interesează nici pseudo-disputele culturale ale epocii, nici tendinţele, neo-staliniste, de demolare a literaturii pre-„revoluţionare”, nici încercările disperate şi absolut absurde ale unor noi comisari ai literaturii române de a impune noi ierarhii pe criterii discutabile, marginalizând, sau interzicând, ca în plin realism socialist, orice creator care a avut neşansa să se nască cu mai bine de 50 de ani în urmă, dar mai ales să debuteze şi să publice înainte de ‚89 şi care nu a acceptat compromisul moral al „năpârlirii” cerute de noii potentaţi ai culturii şi literaturii naţionale. Tot lună de lună am demonstrat că se poate face presă literară care să nu fie obedientă faţă de nici un trepăduş politic, fie el local fie de la nivel naţional.

Treptat, în pofida cabalei ce ordonase un fel de silenzio stampa în privinţa apariţiilor revistei, sperând că, şi în felul acesta, vor grăbi dispariţia ei nu numai că am apărut, dar am început să fim apreciaţi pe plan naţional. Necazul adversarilor, vizibil în foarte numeroase ocazii, era determinat de faptul că, tot număr de număr, sporea interesul cititorilor faţă de revistă, creştea numărul colaboratorilor de prestigiu, între care s-au numărat poeţi, scriitori, eseişti, filosofi, critici şi istorici literari, academicieni şi diplomaţi din circa 37 de ţări ale lumii. Lor li s-au adăugat nume prestigioase ale vieţii literare naţionale.

Revista „Cetatea Culturală” nu s-a cantonat niciodată în provincie şi provincialism, ea fiind, de la primul ei număr, deschisă absolut tuturor scriitorilor şi autorilor din întreaga ţară. De fapt, din tot teritoriul locuit de români.

Am evitat cu obstinaţie orice coloratură politică sau ideologică şi am reuşit să evităm orice încercări, care nu au lipsit, de subordonare partinică.

După aproape şase ani, în războiul pornit împotriva fostului edil clujean, o clică de consilieri locali, dirijaţi de PSD, a decis încetarea apariţiei revistei, care nu se făcea vinovată de nimic şi nici nu avea vreo legătură cu modul dezastruos şi iresponsabil în care era, într-adevăr, condus, la acel moment, municipiul. Moştenitori, cel puţin în plan ideologic, al practicilor vechiului regim comunist, consilierii PSD, urmaţi, deopotrivă de cei ai UDMR, PNŢCD, PD şi PNL,  au recurs la acest act odios de cenzură pentru a închide gura unui organ de presă literară, fără nici un amestec sau implicare în disputa politică. (Ce este foarte curios este faptul că aşa zisa presă liberă, locală sau de la nivel naţional, nu a reacţionat, cum s-ar fi impus de la sine, în faţa acestei samavolnicii psd-iste. Mai mult, ea a tolerat acest act de cenzură, dovedind, şi prin aceasta, pe de o parte, că este complet aservită potentaţilor politici şi intereselor sau jocurilor lor, iar pe de altă parte că nu este deranjată de acest atac anti democratic, abuziv şi imoral, la adresa unei publicaţii strict literare, neangajate şi nesubordonate politic. Printr-o asemenea atitudine tolerantă faţă de cenzura politică, presa românească a dovedit că este încă departe de idealul slujirii democraţiei, asigurării libertăţii cuvântului şi a plurităţii exprimării opiniilor în societatea românească!)

Urmare a intervenţiei grosolane şi inadmisibile a clicii politice amintite, la sârşitul anului 2002, finanţarea revistei a încetat complet şi definitiv. Orice discuţii, sau tentative de a purta discuţii cu autorii unei astfel de decizii stupide, prima şi singura, din câte ştiu, de după 1989, au rămas fără rezultat. Fără să o fi citit măcar, fără să cunoască în vreun fel conţinutul sau orientarea revistei, consilierii amintiţi au rămas neclintiţi în decizia lor.

Dispariţia revistei, cum era şi firesc, a generat, pe lângă păreri de rău, şi discuţii în diverse grupări literare, reacţii ale unor personalităţi marcante.

În 2003, am asigurat, sporadic şi nesistematic, apariţia, într-o nouă serie, a câtorva numere ale revistei. Lipsa fondurilor, dar mai ales a timpului, m-a împiedicat să continui publicarea ei.

În 2006, graţie sprijinului unor sponsori, modeşti, ca cifre de afaceri, ei înşişi hărţuiţi mereu de o politică fiscală făţiş ostilă iniţiativei private, am reluat, într-un nou format şi o altă serie, a III-a, publicarea, lună de lună, a revistei. Asta după ce, cererile de finanţare, două la număr, adresate noului edil şef al municipiului, au rămas nu fără rezoluţie, ci fără absolut nici un răspuns. Dar şi după ce am constatat că destinele repartizării resurselor de la bugetul local încăpuseră pe mâna unui veleitar minoritar, vizibil pornit să descurajeze şi să submineze orice act de cultură autentic românească, care nu admitea nici un fel de compromisuri sau obedienţe.

Au urmat, apoi, ţepele date de unii din lanţul local de vânzare a presei, fie prin neplata unor sume datorate, relativ mici, dar substanţiale pentru bugetul nostru sărac, fie prin împiedicarea punerii efectiv în vânzare a revistei (un astfel de vânzător de presă, şi el minoritar, luni de zile ţinea pachetele cu reviste complet nedesfăcute în depozit, returnându-ni-le inclusiv cu aceeaşi sfoară cu care le legasem!)

Nu ne-am lăsat, însă, nici descurajaţi, nici învinşi. Apărem, în pofida oricăror greutăţi, răutăţi şi duşmănii, lună de lună, cu sumare bogate şi variate şi cu o sumă de colaboratori, interni şi de peste hotare, cu nimic mai prejos faţă de ai altor publicaţii.

Tocmai pentru că am suferit şi suferim de pe urma cenzurii, fie ea doar financiară, noi suntem duşmanii cei mai fermi ai oricărei cenzuri. În sumarele numerelor noastre veţi găsi colaboratori din toată ţara, dar şi din multe ţări ale lumii. Stau în pagină, alături, nume consacrate, dar şi tineri în curs de afirmare, unii chiar debutanţi.

În această lună septembrie, ar fi trebuit să sărbătorim zece ani de la apariţia primului număr al revistei. Marcăm această aniversare, cu regretul că ea nu înseamnă şi zece ani de apariţie neîntreruptă. Vina nu ne aparţine, însă.

Aş dori, în acest moment cvasi-aniversar, să adresez mulţumirile mele de suflet colaboratorilor apropiaţi, tuturor colaboratorilor şi susţinătorilor din întreaga ţară şi de peste hotare, dar mai ales sponsorilor, pentru sprijinul acordat la realizarea acestei publicaţii. Îi asigurăm pe toţi că ambiţia noastră a fost şi va rămâne doar slujirea literaturii şi culturii naţionale.

DAN BRUDAŞCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s