MONITOR CULTURAL * on-line

~Revista „Citadela”

„Noua geografie literara ” este o realitate : au aparut „Asociatia Scriitorilor de Nord-Vest” si revista ” Citadela ” -” Cu condeiul in spinare ” -un articol-program de Felician Pop

Ideea de a impune nu doar o des-centralizare formala ci o adevarata emulatie de creatie “in tot locul ” care asigura , de fapt , “diferentiere” , libertate in a se exprima dincolo de “modelul unic” si ,in practica , o democratie -adevarata – a culturii se traduce in realitate treptat si fara rumori inutile ;la adapost de presiunile micii secte de ” mandarini ai reprezentativitatii intelectuale” , ea exista si va sfarsi devenind realitatea lumii romanesti vii. Iata ca si la Satu-Mare scriitorii au reusit sa se organizeze si sa puna fundatiile unei reviste care astazi are si “ziduri” si ” acoperis” si se numeste ” Citadela “. Publicam aici articolul programatic al acestei noi tribune a ” romanilor de peste tot ” , semnat de Felician Pop , presedintele noii organizatii.

___________________________________________

CU CONDEIUL ÎN SPINARE…

Cu poticneli, târâş grăpiş, iată că bresla scriitoricească sătmăreană a reuşit să se adune sub un singur acoperiş, cel al Asociaţiei Scriitorilor de Nord Vest. Nu ştiu încă dacă ea va rezista, dacă va reuşi să se impună, într-o lume a echilibrelor fragile este extrem de riscant să te hazardezi să faci prognoze. În orice caz, un prim pas s-a făcut deja iar revista de faţă este şi ea, semnul „material“ al unui demers care prinde consistenţă şi coerenţă.

La prima vedere, văzut din avionul cu care zboară „capitaliştii“, apariţia unei asociaţii taman acolo unde se atârnă (h)arta-n cui, nu pare decât măruntul puseu de orgoliu al unor inşi care vor să-şi legumească frustrările de provincalii cei mai îndepărtaţi – ca spaţiu – de Capitală, adulându-se reciproc în paginile unei publicaţii anonime. Din păcate, acesta este pericolul care paşte orice revistă definită pe criterii teritoriale, departe ca spaţiu şi spirit de adevăratele provocări ale lumii culturale.
Ne place însă să credem că revista noastră va fi altceva. Că în locul unor cronici indigeste sau prăfuite, cititorul va găsi aici puncte de vedere incitante, capabile să amorseze dialoguri spirituale memorabile. Că vom publica doar creaţii care chiar că merită citite.Dacă în paginile revistei îşi va face loc valoarea, ca unic criteriu de promovare, atunci poate că ea are o şansă nu de supravieţuire temporală neapărat, cât una axiologică.Nu am fost niciodată adepţii principalului cantitativ în literatură. Ni se pare o virtute mult mai mare aceea de a putea împiedica apariţia unei cărţi proaste decât promovarea de-a surda a tot soiul de inepţii, adevărate pericole la adresa pădurilor patriei.Se scrie mult, sufocant de mult, asta poate pentru a contura pe deplin paradoxul dat de frisonatele statistici care spun că pe an ce trece, se citeşte din ce în ce mai puţin.Dar până una alta, existăm. Dacă asta e bine sau nu, să lăsăm timpul să cearnă. Peste unii dintre noi, binefăcătoarea şi armonizatoarea uitare iar peste alţii fabuloasa şansă ca viitorimea să-şi plimbe degetele printre paginile unor cărţi, rod ala unui bizar instinct de conservare culturală, de a vorbi despre eternele adevăruri ale lumii într-un fel nemaiîntâlnit.
FELICIAN POP