MONITOR CULTURAL * on-line

~Constantin Frosin: „Mărturisirea mea de credinţă… literară”

Mărturisim, dintru început, că suntem plăcut impresionat de această formulă – cea veche: „profesiune de credinţă”, părea căzută în desuetudine – felicitări găsitorului acestei trouvaille !

Mărturisim că, pentru noi, Constantin FROSIN, literatura este o cale, un mijloc, iar nu un scop în sine. De fapt, ea s-ar putea divide astfel: 1. poezie, de tip experiment (vezi Subrealismul, direcţie lansată de noi în Francofonie, cu cronici din cele mai apreciative (semnate, printre alţii, de Daniel ARANJO, Profesor universitar şi Laureat al Academiei Franceze pentru poezie, critică literară şi eseu, de J-P GAVARD-PERRET, şi el critic apreciat, Profesor universitar, de Laurent FELS, Profesor la Universitatea din Luxemburg, poet, membru al Academiei Europene), se va concretiza cu volumul Poèmes sous réalistes, care va apărea la Editions Joseph Ouaknine, Nice, Franţa); 2. eseu, categorie care se subdivide în: a. eseu legat/inspirat de problemele puse de traducerea literară (concretizat în Du Non Sens au Paradoxe, Pensez-vous français ? şi La Traduction entre Mythe et Réalité, apărute la editura Le Brontosaure, Paris, primele două în 2002, ultima în 2003), cu caracter didactic, dedicate studenţilor de la limbi străine şi traducătorilor profesionişti; b. eseu filosofic ori metafizic; c. eseu cu tente de libellă, autoironie sau pamflet (ca cele publicate, de câţiva ani încoace, în revista Dunărea de Jos, a Centrului Cultural Judeţean Galaţi); 3. creaţie literară de tip ludic, defulatoriu, sau scriitură sub dicteu; 4. recenzii, prefeţe, postfeţe.

De ce un mijloc ? Ce fel de mijloc ? De a ne facilita demersul traducţional, de a evita eventualele capcane presărate chiar în textul de tradus. Cum este posibil acest lucru ? Prin practicarea cât mai multor genuri literare, specie de poezie, pentru ca traducerea noastră să pară/apară a fi scrisă direct în limba franceză. Desigur, în treacăt fie spus, după nenumărate lecturi de poezie, uneori cu creionul în mână, în limba în care urmează să se traducă…

De fapt, pentru noi, scriitor de expresie franceză (membru a Association des Ecrivains de Langue Française, a Société des Poètes et Artistes de France, a Société des Poètes Français, a PEN CLUB International, secţiile Franceză şi Belgiană) [pentru că nu îndrăznim să scriem în prelungirea ori descendenţa unor EMINESCU, ARGHEZI, BLAGA, BARBU, STĂNESCU ş.a. !], literatura – noi nefiind nativ francez (deşi numele are rădăcini şi rezonanţe franco-italiene: Frosin este numele unui oraş francez, iar Frosinone este numele unui oraş italian) – este o Tehnică pusă în slujba Traducerii considerată Artă; o multitudine de tehnici pregătitoare în vederea accesului la Arta Adevărată. Arta care este suma acestor tehnici şi ceva în plus: talentul fiecăruia şi o fărâmă, o scânteie de geniu… ori de nebunie… cine ştie !

Artă, pentru că literatura română, marea poezie românească este Artă desăvârşită, rar întâlnită în alte literaturi cu pretenţii (de fapt, nu doar în poezie suntem printre primii: câte literaturi numără un dramaturg de talia lui I. L. Caragiale, ori un prozator de statura (uriaşă !) a lui Mihail Sadoveanu ?! Nici în istoria ori critica literară nu stăm mai rău: câte literaturi se pot mândri cu un Tudor Vianu ori cu un George Călinescu, sau, mai aproape de noi, cu un Petru Creţia, Nicolae Manolescu ori Eugen Simion ?!).

Aceasta este, în opinia noastră, Arta adevărată, cea care trebuie promovată prin traduceri bine făcute, de scriitori de expresia limbii în care traduc, cea care trebuie făcută cunoscută lumii şi, în primul rând, Europei, iar nu joaca noastră (a lui C. F.) de-a literatura, de-a poezia ori eseul (deşi Samuel BREJART, în superba revistă pe care o conduce: Rimbaud Revue – considerată Rolls Royce –ul revistelor de poezie din Franţa, consideră că avem un stil propriu în poezia franceză, care este numai al nostru !;deşi Marialucia ROMANO, în revista italiană Nuove Lettere, consideră că speculaţia noastră lirico-filosofică aminteşte, prin simbolistica metaforelor, de un anume Baudelaire, prin iluminatele lor envoutement de un anume Rimbaud, prin scurtime şi substanţialitate de Ungaretti, cel din Allegria di naufragi; deşi Daniel ARANJO ne compară cu Jules Laforgue, până la identificare !).

Principalul criteriu de selecţie al valorii ori a priorităţilor, trebuie să fie cel al confirmării, al validării respectivei valori, de către critica şi istoria literară de aici şi de aiurea. Ori, ce greutate/pondere/importanţă au modestele noastre scrieri – raportate la marele opere ale literaturii române ?!

De aceea, ne dedicăm cu trup şi suflet (din 1990 încoace), traducerii literaturii române clasice, moderne şi actuale în general, a poeziei române în special, în limba franceză, cea în care au trecut prea puţin – sau deloc !… – EMINESCU, ARGHEZI, BARBU şi alţi mari poeţi români. De altfel, statistic vorbind, opera noastră literară numără doar 16 titluri în acest moment (din care 10 au apărut la edituri străine, specie francofone), iar opera de traducător numără cca 160 titluri, deci de cca 10 ori mai mare ! La fel cum precumpănitoare pentru noi a fost promovarea valorilor româneşti pe canalul limbii franceze, iar nu invers: de remarcat că operele traduse din franceză în română însumează doar 8 titluri, deci de cca 20 ori mai puţine decât cele traduse de noi din română în franceză. O altă explicaţie posibilă ar fi aceea că ne este mult mai la îndemână să traducem din română în franceză, decât invers, la fel cum scriem doar literatură de expresie franceză !

Patriotism literar ? Patriotism local ? Nu numai, ci mai ales conştientizarea necesităţii de a cultiva diferenţa românească, cea care ne poate face atractivi şi interesanţi în concertul naţiunilor europene, mai ales a celor culturale. Trebuie ca Europa şi lumea să înţeleagă că avem ceva de spus, de arătat, de dăruit lumii, că ne situăm pe un loc de frunte – mult înaintea altora – în Patrimoniul universal, în Panteonul cultural al omenirii. Sunt ţări ca Franţa, exempli gratia, care recunosc şi mulţumesc României pentru că le-a dăruit un CIORAN, un IONESCO, un BRÂNCUSI şi atâţia alţii.

Iată de ce am ales să dăm prioritate absolută Traducerii marilor Opere ale Literaturii Române ! Probarea ataşamentului nostru la valorile culturale, artistice şi spirituale ale Europei, în primul rând, ne poate aduce mai uşor, dar mai trainic şi mai eficient, acea benevolentiae de care România are atâta nevoie în acest moment !

CONSTANTIN FROSIN