MONITOR CULTURAL * on-line

Elena Buică: „Despre scrierile mele“

Am primit cu bucurie invitatia domnului Dr. Artur Silvestri de a participa la aparitia celui de al doilea volum de marturisiri literare si ma simt onorata. Am apreciat initiativa aceasta socotind-o drept raspuns al formelor noi in care se scrie si se raspandeste acum literatura. Asadar, mi-am intors privirile catre interiorul meu pentru a face marturisirile de credinta.

Am inceput sa scriu cand am intrat pe poarta amurgului vietii, la 70 de ani, prin calea deschisa de publicatia “Observatorul” din Toronto care mi-a oferit cu generozitate spatiul pentru o rubrica permanenta. Astfel, mi-am deschis sufletul si lumea poate sa umble sloboda prin el. Scriu ca sa nu fiu singura, din nevoia de iubire, sa ma leg de lume, sa-mi prelungesc prezenta printre oamenii din viitor, o fragila marturie ca am existat. Prin scris mi se pare mai larga dimensiunea interioara. Scriu pentru o frumoasa comunicare cu oamenii si pentru ca mi s-a parut singura cale care duce la lumina. E o bucurie intelectuala pe care doresc sa o transmit, dar si pentru a face creierului o gimnastica de intretinere. Scriu si pentru a retrai momentele deosebite din viata mea, privite si cernute acum prin sita vremii. Retrairile asternute pe hartie sunt pentru mine un fel de joaca a mintii facuta cu bucurie, desi nu tocmai usoara, dar imi place fiindca este stimulatoare si genereaza energii creatoare. Cand scriu simt un val de traire noua. Ma incanta puterea muzicala a cuvintelor si a imaginilor create prin cuvinte. E un exercitiu al puterii de a ma transfera, de a crea armonie din cuvinte, de a le da viata si culoare.

Scriu, fie despre lumea prin care mi-am depanat firul vietii cu intamplarile ei, fie despre lumea vazuta in excursii, ori despre universul scriitorilor indragiti. Tematica scrierilor mele este naucitor de diversa, unele sunt o stare de suflet in fierbere, altele sunt fapte de viata din care fiecare cititor sa ia ce poate, ascultandu-si inima.

Amintirile se nasc din arderile de odinioara si din intamplari care au astazi alte intelesuri, intamplari care revin ca pe o mare scena in care eu sunt personajul principal. Dar scriu si pentru faptul ca pe creier este un punct al scrisului, care are un fel de mancarime si trebuie sa ajung acolo cu scarpiniciul.

Prin scrierile mele adie uneori, fie un duh arhaic, semn de pretuire al stramosilor nostri, fie cate o pala de romantism, chiar daca astazi se scrie dupa alte rosturi. Traim prea trepidand intr-o lume a reclamelor ostentative, prea sufocati intre zidurile betonului si ale sticlei care sting treptat umanismul din noi, iar tehnologia comunicarii mai mult ne insingureaza si ne saraceste trairea interioara. Daca nu m-am scuturat total de romantism, este si din convingerea ca romantismul innobileaza, umanizeaza, apropie mai mult oamenii intre ei, da aripi mintii si sufletului, da sperante, incanta, da frumusete infloririi florilor, infrunzirii frunzelor, soptitului soaptelor, sunetului cantecelor de care fiecare suntem insetati, ne da vibratia calda a nostalgiei, chiar daca nu vrem sa aratam. In fiecare din noi staruie peste timp urme de parfum, de cuvinte nerostite, de amintiri de spus in singuratate, de soapte abia inganate. Dumnezeu ne-a dat si aceasta mare minune, amintirea. Nimeni si niciodata nu-si scoate din minte amintirile scumpe si dragi, adevarate comori de trairi care inseamna frumosul, iubirea, fiinta, viata, adica totul. Amintirile seamana adesea cu ilustratele de demult, la care iti arunci ochii din cand in cand, atras de vraja inchisa in ele si te lasi rostogolit in starea de bucurie si traire profunda ca in momentul trait atunci, daca nu chiar si mai profund. Te lasi sedus de amintirile cu parfum narcotic ce te imbie sa-ti deslusesti memoria indepartata. Au uneori calitati terapeutice, un fel de pansament alinator peste rani usturatoare.

Scriu avand in minte prietenii carora ma adresez, dar si cititorilor care au rabdarea sa se aplece asupra scrisului meu si pe care ii socotesc tot prietenii mei, chiar si atunci cand au puncte de vedere diferite de ale mele, caci, intr-un anume fel, si ei ma starnesc pe mine tot timpul. Nu este bucurie daca nu o impartasesti cu cei carora te-ai adresat. Cartea se implineste prin lectura, ca o incoronare a ei. Numai atunci este deplina ei finalizare, cand autorul colaboreaza launtric si intim, intr-un discurs interior cu cititorul. Ii am in vedere chiar si pe acei prieteni care s-au inaltat in lumea seninului deplin, fiindca si cu ei pot comunica intr-un anume fel. Nu exista nicio opreliste a gandului care se inalta pana la ei si gandurile trimise lor se intorc la mine cu un raspuns, ca un ecou, conform firii lor pamantene de odinioara. Cuvintele sunt pentru mine un fel de scara pe care pot urca oricat de sus, sau in viitor, pot  cobori pana in adancuri, chiar si la acelea ale sufletului nostru.

Cine sunt eu? Cu zestrea primita de la parinti, de la oamenii din mijlocul carora m-am inaltat, de la dascali si carti, cu ce am adaugat eu in dorinta de a-mi contura personalitatea, am vrut sa fiu un om in inima caruia sa cante viorile, sa straluceasca florile in culori proaspete, sa rasune trilurile pasarilor, sa fie lumina, caldura si bunatate, sa fie cerul senin in care sa pluteasca ingerul pacii si al dragostei. Pentru ca lumea nu este facuta doar din frumos si bine, cand pamantul se pravale sub picioarele mele, cand durerile ma incremenesc, un timp ard in durere, apoi incep sa ma repliez, sa ma nasc din nou, sa ma tin bine pe picioare, chiar sa ma indarjesc in neclintire si apoi sa-imi recladesc treptat viitoarele nadejdi si viitorul meu interior. Scrierile ma ajuta sa ma regasesc in momentele grele cand aproape nu mai stiu cine sunt. Chiar cand subiectele par foarte departate de mine, totusi, fiecare scriere ma reprezinta pe mine, este o oglinda in care s-au rasfrant farame de imagini, de intelesuri, de intamplari, de invataminte, este o reprezentare a felului meu de a fi. Cateodata mi se intampla, cand recitesc ceea ce am scris, sa-mi surprind fatete despre care nici nu stiam nimic.

Cele trei carti ale mele aparute pana acum si cea de a patra in lucru s-au nascut pe acest fond, indeosebi “Crampeie de viata” si “Prin sita vremii”. In ele predomina eseul, dar si impresii de calatorie si un fel de biblioteca sentimentala in care sunt prezenti scriitori romani mai aproape de sufletul meu. In volumul “Gand purtat de dor”, o monografie sentimentala a satului meu natal, Tiganesti-Teleorman, mi-am “rasfoit” memoria ca sa scriu, pe langa datele documentare, cate ceva si despre frumusetea simpla a vremurilor de altadata. Am avut inaintea ochilor oamenii de brazda traind dupa legea strabuna, cu familii trainice, cu casele neincuiate cand plecau de acasa, folosind saluturi lungi cand li se incrucisau drumurile “Maica, sanatate si numai bine sa-ti dea bunul Dumnezeu dupa inima pe care o ai”, oameni care se armonizau cu pulsul cerului, de pe vremea cand lumea era mai aproape de cum o zidise Creatorul. Am vrut sa fie o carte nu numai pentru cei legati de glia Tiganestiului, ci si pentru cei care si-au petrecut macar o parte din copilarie la tara, o carte in care sa-si regaseasca universul de altadata, fiindca fiecare plecam in lume cu ceea ce am imprumutat de la oamenii din mijlocul carora ne-am inaltat, asa cum apa ia forma vasului in care este pusa.

Stiu ca nu ma pot masura cu marii creatori ai literaturii, dar daca peste vreme, cartile mele pot sta in acelasi lacas cu cartile lor, tot inseamna ceva. M-am straduit dupa puterile mele sa-mi imbrac gandurile si sentimentele in haine croite din cuvinte, dar cuvintele nu acopera niciodata tot ceea ce vrei sa spui. Cuvintele au in spatele lor alte cuvinte, cu alte intelesuri si chiar daca ajungi si la acelea, au si ele in spate lor alte cuvinte, cu alte intelesuri. Dar din toate, macar un licar de-ar ramane, ca sa lumineze peste timp un crampei din viata care a fost si asa cum m-am straduit s-o fixez in cuvinte. Din tot ceea ce am scris pana acum, cat va ramane si cat va fi o atingere de suflet, va decide timpul.

ELENA BUICA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s