MONITOR CULTURAL * on-line

~George Pena: „Un bătrân în iubiri crescut“

Liceul l-am făcut la Alexandria, pe Dobrogeanu-Gherea nr.15, astăzi „avocat Colfescu” şi scoala Mihai Viteazul, reconstruită din nou, dar pe acelaşi perimetru şi aceeaşi configuraţie.Când trec pe-acolo, mă emoţionez şi abia o mai iau din loc.Nostalgii!!
Am fost ultima promoţie cu 10 clase (1957 ) Sunt tânăr, nu?! Am 68 ani.Ca director am avut un profesor  de română, un oltean de treabă, Mihai Geleleţu .
Ne purta cu el pe la Casa de cultură… Aşa am cunoscut pe poetul teleormănean Ion Sofia Manolescu.Avea o fată care mi-a fost colegă de clasă şi care aducea o revistă ,”Tribuna”, unde citeam poeziile tatălui său.
Poezie scriu din liceu, eram un epigon eminescian la acea vreme. Pe mine , poezia  m-a însoţit dintotdeauna, liceu, facultate la Bucuresti şi ca profesor.Dacă se întâmpla ca un elev să nu ştie fizică , îl invitam să-mi recite o strofă şin poeţii lui preferaţi. Şi lua notă de trecere. N-am lăsat repetenţi niciodată.De dragul poeziei am făcut şi ziaristica la ff.,terminată în 1976.
Privind prozodia sau tehnica versificaţiei, am căutat să îmbin”dulcele stil clasic” cu poezia modernă sau postmodernă.Clasicul mă disciplinează iar modernul, cu versul alb şi fără ritm, mă tot răsfaţă. Vreau şi eu să împac pe toată lumea!
Paralel cu poezia, am încercat şi cu proza să mă lăfăiesc.Am din viaţa de liceu, când Nicolae Labiş era în mare vogă în „Tânărul scriitor”, nişte proză scurtă prin caietele mele şi din viaţa de cătănie un carneţel, ca un fel de jurnal al militarului în termen. Vroiam să scot un Moş Teacă modern,dar cu acelaş comportament faţă de militarul în termen, umilit şi persiflat de nişte căprari sau chiar ofiţeri hidoşi la suflet. Preocupările prntru asigurarea existenţei în viaţă m-au îndepărtat treptat şi am rămas mai mult cu poezia, care se lipise mai bine de sufletul meu.
Student fiind,participam la un cenaclu literar al studenţilor de la filologie, ceea ce a făcut să umplu de două ori o gazetă de perete cu versurile mele.Doi asistenţi şi studenţii canaclişti îmi admiraseră poeziile. Unii dintre ei au ajuns poeţi şi prozatori: Ileana Roman, prin Drobeta Tr. Severin, Eugen Chirovici prin Bucuresti, Mircea Constantinescu, prozator, prin Bucureşti, Gabriela Melinescu, prin Suedia acum, fostă soţie a lui Nichita Stănescu, poetă veritabilă. Decanul meu de fizică, Nicolae Hangea, mă invitase la el în birou şi-mi citi un poem de-al meu ajuns de la decanul de la filologie la sedintele de rectorat, mă lăudase bine şi mă încurajase să scriu în continuare.
Şi-acum mă gândesc la un roman , „Dragă tovarăşe” , o experienţă de 9 ani din viaţa de director de Cămin cultural,când aveam contact cu o serie de activişti de partid, mai ales cu secretarul comitetul comunal de partid.Totul depinde acum de împrejurări şi de sanătatea mea.

GEORGE PENA

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s