MONITOR CULTURAL * on-line

~Nastasia Maniu: „Această strălucitoare coroană de spini“

De unde vine scrisul meu? Iata o  intrebare care cred ca s-a nascut in mine odata cu scrisul. Si iata o intrebare care naste alte intrebari: Cand s-a nascut scrisul in mine? Cine l-a nascut si de ce? Cui foloseste? Pentru cine scriu? Si, la urma urmei, ce este scrisul? Cate intrebari, Doamne, si cate taceri in loc de raspuns! Intrebari care, recunosc, m-au frecventat de nenumarate ori si tot de atatea ori le-am alungat ca pe niste oaspeti nepoftiti, chit ca pe aceia nu-i alungam niciodata noi, cei cu educatie crestina, doar daca nu cumva sunt hoti deghizati in oaspeti. Nu de putine ori am avut sentimentul ca scrisul e un fel de hot care calca tiptil, imi intra in suflet, mi-l rapeste si mi-l imparte celorlalti. Iar ceilalti pot sa-l primeasca sau nu. Pot sa se bucure sau nu. Pot sa-l huleasca, sa-l raneasca, sa-l rastigneasca, dar nu pot sa-l ucida definitiv, caci el va invia de fiecare data mai puternic si mai stralucitor. Cred asta cu toata convingerea mea, altfel n-as fi scris niciodata niciun rand. Cred asta pentru ca acum stiu de unde vine scrisul meu si unde se duce. Vine de la Dumnezeu si se intoarce la Dumnezeu. Scrisul autentic este coborator din Logos si nu ma jenez sa spun asta, pentru ca stiu. El vine din Cuvantul cel viu. Toti am primit darul Cuvantului, numai ca unii i-au intors spatele, L-au batjocorit. Si vai de cei ce L-au respins, deoarece nimic nu exista in afara Lui. Si chiar daca toate ar pieri, El va ramane, dupa cum Insusi a spus: „Cerul si pamantul vor trece, dar Cuvantul Meu va ramane in veac”. De aceea, cei ce suntem in El, dupa cum El este in noi, suntem nemuritori. Doamne, simt nemurirea Ta in mine atat de vie si atat de stralucitoare, incat nici un spin pe fruntea mea, care este a Ta, nici un cui in mainile si talpile mele, care sunt ale Tale, nici un cuvant rau, care vine de la cel rau,

nu ma mai doare, pentru ca Tu mi-ai luat durerea si mi-ai purtat-o. Si iata cum toate intrebarile care ma vizitau si pe care de atatea ori le-am alungat, fara sa le dau macar o bucata de raspuns cu care sa-si potoleasca foamea, au primit acum raspunsul intreg, prin Tine. Firesc ar fi ca eu sa-Ti promit ca n-am sa ma mai impotrivesc, cand cei pentru care scriu ma rastignesc, si n-am sa mai refuz aceasta stralucitoare coroana de spini care este scrisul pe care Tu mi l-ai dat, cuvintele mele coboratoare din Cuvantul Tau, stralucitoare precum coroana Ta de spini pusa pe capul meu. Crucea pe care mi-ai dat-o este cu adevarat un dar dumnezeiesc.

NASTASIA MANIU

Anunțuri