MONITOR CULTURAL * on-line

~Olga Alexandra Diaconu: „Mărturisire de credinţă literară“

Cand eram adolescenta, credeam ca un scriitor descrie intr-o carte ceea ce i s-a intamplat, de aceea imi doream sa trec prin multe intamplari deosebite in viata, ca sa am ce sa scriu. Si, cum Dumnezeu nu ne lasa prea mult timp sa asteptam cand dorim ceva, chiar daca nu ne dam intotdeauna seama ca asta ne-am dorit, viata mi-a oferit suficient material de scris. Am oscilat intotdeauna intre poezie si proza, si, mai recent, eseu. Daca m-am hotarat sa scriu mai mult poezie decat proza, asta in primul rand pentru ca proza e mult mai greu sa publici cu bani din propriul buzunar. Si, cand scrii, volens -nolens, te gandesti si la posibilitatile de publicare. Trebuie sa ai nervii prea tari ca sa nu te gandesti si sa mai ai si energia necesara ca sa poti sa scrii. Poti cel mult sa faci abstractie de faptul ca editurile, desi cer o caruta de bani, nu difuzeaza deloc cartea. Sunt prea putini cei care pot publica la edituri interesate de difuzare si care fac publicitate cartilor chiar inainte sa apara. Dar directorii acestor edituri nu respecta intotdeauna criteriul valoric. Mie mi s-a intamplat sa fiu refuzata de Polirom fara sa-mi fie primita si citita cartea. Oricat de bine ar scrie un scriitor, nu poate fi cunoscut si apreciat daca nu i se difuzeaza si nu i se face publicitate cartii. Sunt scriitori al caror nume este cunoscut, fiindca li se face publicitate, mai ales la radio. le este cunoscut numele, dar nu intotdeauna si opera.

In ceea ce priveste modul de a face literatura, nu-mi place sa scriu poezie ca si cum as scrie proza si nici invers. Cei care scriu astfel risca sa nu se mai deosebeasca unul de altul si ascultatorii nu-si mai dau seama cand asculta la radio poezie si cand proza si nici nu pot recunoaste un autor dupa modul de exprimare, daca toti scriu la fel.  Probabil ca sunt considerata demodata, dar eu cred ca poezia trebuie sa-ti creeze o stare care sa te scoata din banalul cotidianului.Si sunt mirata de faptul  ca la radio nu se difuzeaza  o astfel de poezie. Tinerii scriitori isi spun povestea vietii zilnice, netransfigurate poetic, ca si cum ar spune ceva ce nu e cunoscut de ceilalti oameni. Nu stiu sa prinda doar efectul unei asemenea vieti in plan sufletesc. Si daca vor fi incurajati in continuare sa scrie astfel, ma intreb ce fel de poazie vom avea in urmatorii ani. Va mai fi poezie sau doar se va chema poezie?   Daca te simti dupa ce-ai citit poezie mai rau ca inainte, mai bine  iei o pastila. Poezia trebuie sa-ti produca o emotie binefacatoare, chiar daca e melancolica, dar in niciun caz sa nu te traga in jos, sa te simti ca si cum ai fi rupt de univers. Sursele de inspiratie ale poeziei trebuie sa fie o contopire de trairi filosofice, religioase si omenesti pur si simplu. Cu alte cuvinte, poetul sa asimileze cultura, care, asociata cu propria experienta de viata, sa se prefaca apoi in propriul creuzet alchimic al poetului, creuzet care este sufletul nascator de arta.   

OLGA ALEXANDRA DIACONU    

Anunțuri