MONITOR CULTURAL * on-line

~Ovidiu Creangă (Canada): „Bănuiesc că nu sunt rudă cu Ion Creangă“

Am debutat la vârsta de 80 de ani. Prima mea carte – „Din sacul lui moş Bodrângă” – a ajuns în mâna lui Paul Goma, care mi-a scris aşa: „Chimistul Ovidiu Creangă scrie mai bine, mai colorat, cu mai mult simţ al limbii şi cu mai mult talent decât scriitorii profesionişti. Să ne trăiască!”. Aceasta m-a încurajat şi m-am aşternut pe scris. A mai apreciat scrisul meu Iurie Colesnic şi am primit alte referinţe elogioase de la câteva personalităţi literare. Atunci mi-am zis că nu sunt chiar atât de prost în literatură. Am scris două cărţi de epigrame, este gata şi a treia. Acum, la Editura „Museum” din Chişinău, îmi apare cartea intitulată „Cu orice risc am să spun adevărul”.
Vă spun sincer: fac literatură fiindcă altceva n-am ce face. Şi atunci, ca să umplu timpul liber, scriu epigrame, snoave şi întâmplări. Vreau să vă spun care a fost mottoul la cartea mea de epigrame şi de ce m-am apucat, la 80 de ani, de epigrame: „De nu mai ai succes la dame,/ Şi-ai aruncat sculele-n pod,/ Nu te boci ca un nerod – apucă-te de epigrame”.
Bănuiesc că nu sunt rudă cu Ion Creangă. Dar ceea ce am în comun cu Creangă e, poate, darul de povestitor: toată lumea zice că scriu cam în genul humuleşteanului. El a fost scriitorul meu preferat la bacalaureat, liceul meu a fost „Ion Creangă”, am stat în strada Ion Creangă şi, cât am fost la Iaşi, am locuit lângă bojdeuca lui Creangă, unde mă duceam în fiecare zi cu găleata şi luam apă de la cişmeaua din vecinătate.

OVIDIU CREANGĂ