MONITOR CULTURAL * on-line

~Petru Petrescu: „Confesiuni“

Închid ochii albaştri ca să plutesc în timpul etern al copilăriei cu amintiri triste zbuciumate, bucurii, speranţe, dragoste, cu drumul cascadelor, al plutelor pe Bistriţa, cu palatul Cnejilor împodobit de ……., sub umbra maiestuoasă a brazilor scăldaţi în adâncul cerului, sensibile frumuseţi ale naturii aflate în necontenită schimbare. Mărturisind lumii reale printr-o sinteză, taina sfântă a Spovedaniei, pururea vie la poale de Ceahlău.

Născut în amintirea poveştilor Dochiei, învelit în scutece de frunze ruginii cu miros proaspăt de fân cosit, brodate de cosaşi, greieri cu lăute, decorate cu flori albe cu nume de regină, crescute în vântul stâncilor argintii, stropite în roua dimineţii cu stele căzătoare pline de lumini, primind botezul creştinesc de „Petru”, nume ales după datină de părinţii mei dragi, care au trecut în taina umbrelor, rugându-mă în iertare cu evlavie veşnică „să-i odihnească bunul Dumnezeu”, aprinzându-le lumânări şi candelă pentru a le lumina drumul fără întoarcere.

Trezit din lumea visului care a început de la răsăritul soarelui până-n asfinţit, păstrând legătura cu divinitatea, am descoperit o lume călăuzită de aureola lunii în marea galerie a aştrilor.

Mulţi dintre noi nu cunosc această lume dar, o aşteaptă cu viu interes, că e ceva firesc şi nou.

Am fost educat în spiritul credinţei şi moralei creştine. Arta picturii în viziunea mea constituie o religie în care universul uman se contopeşte cu cel cosmic. Cred că transcendentul nu este un lucru în sine, o abstracţie sau un simbol, ci o legătură afectivă între cosmic şi teluric, între om şi divinitate.

Artistul poate fi sau nu mesagerul unui cult iniţiatic, inaccesibil ……… , un făuritor de imagini şi frumos în care să se regăsească în egală măsură, realul şi imaginarul, spiritul şi natura, clipa şi veşnicia.

Jocul raporturilor dintre alb şi negru, picturile, gravurile pline de policromie vie îşi găsesc frumuseţea plastică prin organizarea suprafeţelor. Culoarea capătă viaţă, tensiune şi dinamism, indicând un mediu inspirat din lumea oceanului cosmic. Sentimentul naturii predomină, realul apare în interpretările poetice şi plastice, ca singur element coordonator.

Tinereţea artistică nu este legată de vârstă, ci de vigoare, de dorinţa permanentă de prospeţime şi de împlinire pe planuri atractive, superioare, liniile concentrice succesive, definitiv armonizate, reprezintă diferite forme, evocări lirice sau epice. Par naturale deşi sunt invenţia unui spirit în care originea logică se armonizează cu pasiunea coloristică plină de poezie.

Sinteza compoziţională pleacă de la disciplinarea spaţiului, după rigorile de sorginte folclorică, mizând totul pe virtuţile culorii, adăugând un registru subtil de montare a unor dominante practicate. Ambiţia de a obţine valorizarea – cuvenită – are drept scutieri talentul şi sinceritatea.

Astfel destinul artistic navighează mereu între doi poli, unul ideal şi altul real.

Realismul moştenit din legende şi istorie se lasă modelat de visare, de pasiune, de lirism. E o modalitate de a aşeza în libertate, formula cromatică, suprafaţa cu regulile lor, printr-un influx de forţă spirituală.

Actul de creaţie este în acelaşi timp paradis şi purgatoriu. Dumnezeu a creat lumea şi pe om după chipul şi asemănarea sa.

Artistul trebuie să lupte cu armele hărăzite de Dumnezeu, pentru schimbarea în bine a omului şi a lumii, „Nobilă misiune şi sublimă osândă”.

PETRU PETRESCU

4.07.2005