SCANDALOS – Adrian Botez: „Pata/Patapievici (şi, eventual, Traian Băsescu et. Comp.!): La pârnaie sau la balamuc!!!“

Eu nu mă iau după nimeni şi nu sunt în gaşca nimănui şi nu vreau să fiu decât ceea ce deja sunt…adică, un Neica Nimeni, salvat de Nebunie-Paranoia…De ce, măi neica „TOT”, supranumit „Patapievici” (de la „pată”/”a păta”… – TOTUL, evident!!!), vrei ca România să se arate lumii (mă rog, New York-ul, după mine, este, mai curând, anti-lume… – dar e vorba că vestea „expoziţiei”/expunerii lui Patapievici (nu mă interesează cei trei „artişti”-gunoieri, pentru că EI AU FOST SELECTAŢI EXPRES DE DL PREŞEDINTE AL I.C.R., CEL CU GRAD DE SECRETAR DE STAT!!!) s-a dus, cu tot cu scârnavele imagini, în toată lumea…ailaltă – poate o lume mai brează decât cea americană…!!!) – deci: de ce vrei mata să ne arăţi lumii…”Paranoia”?! Acum îmi dau seama de ce te…”excrementai” matale pe „România”…păi, săracul Pata/Patapievici, dacă asta e România LUI!!! Unul vede Raiul, că aşa-i e dat, altul – Iadul…tot aşa, pentru că iad îi cere „sufleţelul” lui …Fiecare vede după boala de care suferă…Ce poţi să-i faci, dacă, în paranoia lui, îşi închipuie că toţi suntem…ca el…Auzi ce titlu de expoziţie dă domnul de la ICR: „România Paranoia”…Dacă te simţi „paranoia”, domnu’ Pata/Patapievici… – măcar fii discret şi nu o mai şi zi, tare şi la oră de vârf…şi nu-ţi expune-crăcăna, pe toate continentele lumii, leprele şi zdrenţele împuţite ale „conştiinţei” matale!!!Hai să zicem că americanii, care sunt demult zbanghii şi dilii (nu toţi, evident… – ci majoritatea… – adică, majoritatea aia care l-a votat preşedinte pe George W. Bush, cel ce stă la telefonul scurt/”roşu”, de vorbă cu Dumnezeu, când e să dea peste oamenii de treabă, peste neamurile de treabă…peste ţările cu petrol…), poate că merită ce le arată Pata/Patapievici-Cel–Cu-Fundiţă-Roşie…Pata-Cea-Romană (şi…”horită”/zorită, de Piază-Rea izbită…). >>>>

„Iluminări” – o nouă carte de Alexandru Nemoianu

A aparut recent o noua carte de literatura semnata de eseistul si filosoful Alexandru Nemoianu , director la Romanian – American Heritage Center ( SUA ) si editor al revistei ” Information Bulletin” ( Michigan ) . Noua culegere se numeste ILUMINARI , este un jurnal de idei alcatuit de autor in anii 2007-2008 si fost publicata de ed. Carpathia Press ( Bucuresti ) . Se poate citi si on-line, gratuit , aici : ►ALEXANDRU NEMOIANU – „Iluminări. Jurnal 2007-2008″
Alexandru Nemoianu este una din cele mai puternice voci culturale ale diasporei romanesti de la inceputul acestui veac , autor a numeroase carti de istorie a culturii , memorialistica , eseuri cu o componenta sapientiala si crestina deosebit de puternica .

UNICAT – A.I. Brumaru: „Umor critic, raţiune critică“

Încă de la primul volum al celor Zece duzini de hapuri ardelene (Braşov, 2004) scriam că Atila Socaciu e, astăzi, cel mai important autor român (dacă, din păcate, nu şi cel mai cunoscut) în specia, rară şi selectă, a foiletonului beletrist, în latură însă humoristo-satirică, aci prevalând prin urmare, în toate nuanţele, aspectele critice şi comediografice. La apariţia tomului patru al seriei (Editura Transilvania Expres, 2008), reiau cu unele schimbări, spre a-mi explicita judecata, câteva din consideraţiile generale inspirate atunci de scrierile autorului nostru, un cunoscut şi prestigios publicist, cine, dintre braşoveni, să nu-l regăsească încă în memorie, în paginile „Gazetei de Transilvania”, în actualitatea vie ? E vorba, mai întâi, de humor: acesta este, aş zice, identic libertăţii, şi a avea, adică, humor este a avea vocaţia întreagă a neatârnării. Humorul însă, la Atila Socaciu, nu e doar veselia aceea de toate zilele, amuzamentul gratuit, el poate fi aşadar şi o preocupare consistentă, precum aceea a moralistului (în sensul franţuzesc al termenului), pavăză la provocarea şi agresiunea insanităţii. Ne scoate, adică, de sub precarităţi ameninţătoare – cel mai adesea ale fiinţei morale -, întorcându-ne la ingenuitatea originară. Cel puţin, iată, ne scutură: a-ţi conştientiza slăbicunile şi păcatele, a le comunica semenilor să nu însemneze (te poţi întreba deodată cu Atila Socaciu) şi o întredeschidere spre un orizont modificat, către o altă, încă optimistă încercare ? Humorul e, în alcătuirea sa normală, humor critic: o dimensiune, prin urmare a intelectului critic, a raţiunii polemice. >>>>

SINTEZE – Theodor Parapiru: „Corneliu Stoica – Dicţionar al artiştilor plastici gălăţeni“

În splendida colecţie editorială dedicată artei româneşti contemporane, sub antetul Muzeului de Artă Vizuală Galaţi, a apărut o lucrare de referinţă: „Dicţionar al artiştilor plastici gălăţeni”, de Corneliu Stoica, Editura Terra, Focşani, 2007. Autorul încununează admirabil o muncă perseverentă, săvârşită cu dăruire timp de peste patru decenii. Dincolo de activitatea sa literară, interesantă şi generoasă, Corneliu Stoica a fost un martor înzestrat cu profesionalism critic şi sensibilitate profundă, pentru fenomenul plastic, consemnat în cărţile publicate pe această problematică: „Muzee şi monumente gălăţene”, în colaborare cu istoricii Ion T. Dragomir şi Mihalache Brudiu, Galaţi, 1974; „Artişti plastici de la Dunărea de Jos” (studii, articole, cronici, documente, interviuri), Editura Alma, Galaţi, 1999; „Munumente religioase din municipiul Galaţi”, Editura Alma, Galaţi, 2001; „Monumente de artă plastică din judeţul Galaţi”, Editura Şcoala gălăţeană, Galaţi, 2003; „Teodor Vişan”, album monografic de artă, Editura Alma, Galaţi, 2003; „Identităţi artistice”, Editura Alma, Galaţi, 2004; „Pictorul Nicolae Mantu” (monografie”, Editura Alma Print, Galaţi, 2005; „Întâlniri confortante, Editura Sinteze, Galaţi, 2007. Vocaţia de observator al universului plastic, de comentator al evenimentelor în domeniu şi de exeget al operelor de artă este validată de realitatea scrierilor sale. Dicţionarul artiştilor plastici gălăţeni este proba de incontestabilă maturitate a demersului (de cunoaştere şi sistematizare, de informare şi de consemnare, de stabilire a unor constante de creaţie) iniţiat şi slujit cu devotament de Corneliu Stoica de atâţia ani. >>>>

ARTE SI PERSONALITATI – Al Florin Ţene: „Regia de teatru – mod de a esenţializa mesajul“

Dacă, în teatru, în ansamblul lui, nu se face calea întoarsă până la matricea existenţială a personajului, aşa cum subliniază Cesare Brandi, referentul este esenţializat în mod optic şi după felul cum este „proporţionat” de viziunea regizorală prin care este percepută de spectator. Cu alte cuvinte prezenţa referentului mai trece şi prin concepţia regizorului pentru a deveni flagrantă.De aici decurge ampla serie de esenţializări în contextul existenţializării unuia şi aceluiaşi personaj, sau a uneia şi alteia dintre piesele de teatru. Pornind de la această concepţie, tânărul regizor Horaţiu Ioan Apan, de-acum un experimentat om de teatru, (având în vedere nu numai anii „sacrificaţi” pe „altarul Thaliei”, ci şi originalitatea viziunilor sale regizorale în asamblarea scenică a numeroase piese de teatru), s-a oprit asupra autorului american Tenessee Williams cu a sa piesă „Menajeria de sticlă”, pe care a montat-o pe scena Teatrului Dramatic „I.D. Sârbu” din Petroşani şi a cărei premieră a avut loc în seara zilei de 19 octombrie a.c., O fericită alegere, ţinând seama de asemănarea, până la identificare, dintre subiectul şi atmosfera piesei şi realitatea de astăzi din ţara noastră, a prelungitei tranziţii prin care trecem, chinuitor de dureros. >>>>

Aurel David: VENUS la Dunărea de Jos

Muzeul „Civilizaţiei Gumelniţa” din municipiul Olteniţa găzduieşte o inedită expoziţie: „VENUS la Dunărea de Jos”, prin care se doreşte ilustrarea vieţii femeii de-a lungul preistoriei, greacă-arhaică, elenistică şi romană.Expoziţia – rod al gândirii conducerii Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa – este un reuşit „conglomerat” din care fac parte Muzeul „Civilizaţiei Gumelniţa” din Olteniţa, Muzeul „Callatis” din Mangalia, Muzeul „Teohari Antonescu” din Giurgiu, Muzeul Regional de Istorie din Ruse, Muzeul Regional de Istorie din Dobrici (ultimile două situate în ţara vecină, Bulgaria), Universitatea „Ovidius” din Constanţa şi, organizatorul, de bună seamă – MINA Constanţa. La expoziţia din Olteniţa, fiecare instituţie participantă a avut câte zece obiecte, intenţia organizatorilor fiind aceea de a ilustra viaţa femeilor din preistorie până în antichitate, locul acesteia în societate precum şi în familie.Fiind itinerantă, expoziţia „VENUS la Dunărea de Jos” a avut următorul traseu: Ruse, Dobrici, Mangalia, Constanţa, Olteniţa, din 18 august urmând să poposească la Giurgiu.

O nouă apariţie la Editura Compania – o carte despre Principele Mavrogheni

G.I. Ionnescu-Gion : « O pozna a firii »,

Ne tot vin la gura « fanariotii », dar stim atît de putin despre aceasta lunga epoca de ocupatie straina din istoria noastra. La scoala se trece prea repede peste o suta de ani de istorie nationala, ca si cum atunci nu s-ar fi întîmplat nimic. Sigur ca s-au întîmplat… cîte se pot întîmpla într-un secol, dar unul lipsit de glorie. În manuale stau marii domnitori, cu victoriile lor, dar din turcirea Tarilor Române, cu deosebire a Valahiei, nu se vede mare lucru. Desi urmele fanariotilor se vad bine pe noi si astazi. Nicolae P. Mavrogheni, un fanariot exemplar pentru « ce e mai rau », moare violent la 1790 – cu cîteva luni în urma, la celalalt capat al Europei izbucnise Revolutia franceza. Nu e întamplator ca personajul l-a fascinat pe G.I. Ionnescu-Gion, autorul celebrei Istorii a Bucurestilor, care l-a cercetat la toate sursele si i-a compus un portret de pomina. De citit si azi cu delicii ! >>Petru Romosan >>