~ „Civic Media „: Raportul Tismaneanu

Ce este acest Raport: o lucrarea stiintifica sau un document politic, un „izvor de drept” sau o rafuiala trotkista?

Academia Romana, Presedintele si Parlamentul Romaniei vor primi spre studiu si dezbatere un Raport real asupra perioadei ocupatiei comuniste a Romaniei, dupa ce o parte a societatii civile si academice a constatat ca Raportul Tismaneanu nu este un document stiintific ci un text falsificator indreptat impotriva intereselor si valorilor nationale. Costurile noului Raport vor fi suportate de forurile civice si academice implicate si nu se vor ridica la suma de circa 100.000 de euro cat a costat statul roman Raportul Tismaneanu. Aceasta a fost concluzia simpozionului „Al cui este Raportul Tismaneanu? – Document politic sau lucrare stiintifica, izvor de drept sau rafuiala trotzkista?” organizat joi, 29.03.2007, de Asociatia Civic Media, Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti si Societatea academica pentru adevarul istoric.

In timpul conferintei, participantii, supravietuitori ai temnitelor comuniste, militanti anticomunisti, academicieni, istorici, sociologi, teologi, cercetatori, jurnalisti, au sustinut puncte de vedere privind intreaga perioada a ocupatiei Romaniei, incepand cu primele crime in masa comise de bolsevici la adresa romanilor din Basarabia, in 1940.

Majoritatea vorbitorilor au evidentiat caracterul nestiintific al Raportului Tismaneanu, ca si carentele grave ale Comisiei cu acelasi nume, subliinind optica politica partizana si metodele perverse de lucru folosite.

Vorbitorii au evidentiat faptul ca Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a fost intoxicat si manipulat de un grup de interese antiromanesti care incearca ocuparea unor pozitii de forta in stat, cu efecte periculoase asupra sigurantei nationale. Daca presedintele ar fi fost consiliat responsabil s-ar fi descoperit la timp ca acest document de circa 666 de pagini are ca menire, printre altele, consolidarea unei grupari agresive care poarta coordonatele descrise de Samuel Huntington pentru definirea retelelor internationaliste neo-kominterniste.

NOU! – La sfarsitul acestui articol puteti descarca inregistrarea audio a conferinte!Participantii la conferinta „Al cui este Raportul Tismaneanu” au schitat o intiativa legislativa care sa priveasca supravietuitorii inchisorilor comuniste si victimele regimului de ocupatiei cat si pe cei vinovati de crimele faptuite in perioada 1940-1989. Vorbitorii au amintit faptul ca de ocupatia bolsevica a Romaniei se face vinovata Armate Rosie a fostei URSS, motiv pentru care succesoarea acesteia, Federatie Rusa, ar fi normal sa-si ceara oficial scuze pentru crimele comiise la adresa natiunii romane. Vectori ai acestui sistem criminal actioneaza si astazi deghizati in democrati in cadrul societatii civile, politice si culturale din Romania.

Disecand pe capitole Raportul Tismaneanu s-a afirmat in mod repetat ca textul in cauza nu serveste adevarul istoric ci tinteste batjocorirea credintei ortodoxe a romanilor, manipularea noilor generatii si impunerea unor mistificari cu tangente penale, motiv pentru care se impune un studiu real, nepartizan, stiintific, conform realitatilor perioadei in care Romania s-a aflat sub ocupatia unui regim anti-crestin si anti-uman de sorginte bolsevica.

Participantii la Conferinta

29.03.2007

Sinteza : Cateva intrebari pe marginea Raportului Tismaneanu

Aparitia lui Vladimir Tismaneanu in fruntea Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Perioadei Comuniste, infiintata de presedintele Traian Basescu la 5 aprilie 2006, ramane inca un mister pentru opinia publica. Despre Tismaneanu, cercetatorul Vladimir Alexe publica faptul ca a plecat din tara in 1981 cu avizul Securitatii, existand apoi o perioda invaluita in negura pana cand acesta a reusit sa-si gaseasca o casatorie pentru a patrunde in SUA si obtine cetatenia americana, in ciuda faptului ca fusese un proletcultist al Partidului Comunist din Romania.

Infiltrarea sa la Cotroceni a fost in mod cert bine orchestrata, prin presiuni intretinute cu materiale de presa aparute in organele retelei Soros-GDS si apeluri ale „societatii civile”, introduse apoi in mapa speciala a presedintelui si insotite de un „sfat” bine plasat.

Rezultatul Comisiei, pretinsul „raport stiintific”, a confirmat temerile specialistilor romani dedicati apararii valorilor si ideii nationale. „Cum poate deveni izvor de drept un material incropit in grabă, compilat din surse amestecate, un „Raport final” lipsit de acribie si suport stiintific? Este un semn de intrebare serios, deoarece pune in discutie o institutie a statului – Presedintia, deja atacata din toate directiile. Sa fie Tismaneanu „Calul Troian” introdus in Palat pe usa din dos – in orice caz pe cai oculte -, de catre membrii retelei neo-kominterniste iesite din conservare dupa „lovitura” din 89?”, se intreba intemeiat profesorul Nae Georgescu dupa publicarea Raportului pe site-ul Administratiei Prezidentiale (ridicol denumit presidency.ro).

De la bun inceput, componenta Comisiei a devenit in sine un grav semnal de alarma privind interesele de grup ale gastii anti-romanesti care incearca sa acapareze toate institutiile de forta ale statului. In locul unor specialisti veritabili si in timp ce Paul Goma era recuzat folosindu-se pretexte absurde, gasim in schimb un melanj intre disidenti inchipuiti sau creati de servicii secrete anti-romanesti, nomenclaturisti comunisti si colaboratori murdari ai Securitatii, deconspirati pe capete de catre Asociatia Civic Media.

Dintre nomenclaturistii bine reliefati in grupul „intelectualilor rosii” ii avem, din capul locului, pe Vladimir Tismaneanu, care a tinut sa-si condamne si tatal, si pe cei care au incercat in van sa-si cosmetizeze trecutul: Horia Roman Patapievici, al carui tata a fost angajat al Armatei Rosii si apoi delegat din Austria pentru a inchega celulele Partidului Comunist din Romania sau Sorin Iliesiu, fiul propagandistului comunist si operatorului preferat al lui Gheorghe Gheorghiu Dej. Ambii, membri de frunte ai GDS. La fel, Stelian Tanase, al carui tata ocupa functii de raspundere in ierarhia comunista sau chiar si Radu Filipescu, presedintele GDS, pentru al carui act de disidenta Securitatea a tinut totusi cont si de faptul ca este nepot al lui Petru Groza. Sigur, ei n-au nici o vina pentru faptul ca s-au nascut, au crescut si s-au format in sanul burgheziei rosii. Insa se pune o intrebare firesca: de ce nu s-au regasit oare in aceasta Comisie, din aceeasi „intamplare”, fiii unor detinuti politici executati la figurat sau chiar la propriu de parintii actualilor membri ai Comisiei Tismaneanu?

Alte persoane din gruparea pripasita la Cotroceni, cum ar fi Marius Oprea sau Constantin Ticu Dumitrescu, in ciuda pozitiilor cheie pe care le ocupa, unul la Guvern si altul la CNSAS, cu rang de secretar de stat, nu au nici astazi certificat ORNISS, ceea ce vorbeste destul de la sine.

Apoi, dintre turnatori si impostori, cazul Sorin Antohi este de o notorietate sumbra. „Expertul” lui Tismaneanu, „doctorul” inchipuit Antohi, membru de marca al GDS, s-a retras public din postul de la Cotroceni numai dupa ce Asociatia Civic Media a anunta ca are date certe despre colaboratorii Securitatii din Comisia care condamna si… Securitatea. Cazul Antohi a revelat o alta complicitate la savarsirea unei infractiuni, soldata cu o urmarire penala in curs: reconspirarea lui Antohi de catre fosti sau actuali membri ai CNSAS, ca Andrei Plesu, Horia Roman Patapievici sau Mircea Dinescu, care ii cunosteau dosarul inca din 2002.

Intre timp, la sfarsitul lui 2006, Mihnea Berindei, fondator al Grupului pentru Dialog Social, a fost si el, in sfarsit, deconspirat, insa fara tam-tam: turnator al Securitatii inca din 1968 si posesor al mai multor „nume conspirative”. In ciuda apelurilor Civic Media, acesta nu a dispus sa-si anunte retragerea din Comisiei, patand in continuare prestigiul institutiei Prezidentiale, ca si turnatorul Iustin Marchis, sus-pus – de pe vremea cand Andrei Plesu tragea sforile la Cotroceni – chiar in Cancelaria Ordinelor , respectiv in Consiliul de onoare care confera cea mai inalta decoratie a tarii – Ordinului naţional „Steaua României”.

Alte surse vorbesc de agentul „istoric” cu nume de cod „Pavelescu”, care face inca pe mortul in papusoi. Apoi, bietul Mitropolit Corneanu, care insa a aflat la sfarsitul Raportului ca…facea parte din Comisie, fiind folosit fara stirea sau vrerea sa. Daca Virgil Ierunca a murit si Monica Lovinescu de abia mai umbla cu scaunul cu rotile – dupa cum observa Mihai Pelin –, iar Nicolae Manolescu, secundul lui Zigu Ornea si favorit al lui Gogu Radulescu, este ocupat cu cele patru functii de raspundere ale sale (presedinte al Uniunii Scriitorilor, director al Romaniei literare, ambasador UNESCO si Dumnezeu mai stie ce), iar alti membri sunt cetateni si rezidenti ai unor state straine, se pune firesc intrebarea: cine a scris „Raportul Tismaneanu”? „Experti” care nu isi semneaza „opera” in dreptul fiecarui capitol, cum ar fi Braga Ruxandra-Mihaela alias Ruxandra Cesereanu, Hannelore Baier, Robert Furtosh, Armand Goshu, Germina Nagat si Levente Salat sau asa-intitulatii „Experti cu statut special”, Stefano Bottoni, Csaba Zoltan Novak si. Agoston Olti?!

Dupa publicarea carpelii pompos denumite „Raport Final”, la 18 decembrie 2006, si condamnarea de catre presedintele Traian Basescu a comunismului fara sa realizeze si ca gireaza un fals ordinar, proteste din ce in ce mai bine conturate au inceput sa se faca auzite in pofida incercarilor disperate ale retelei Comisiei de a le ingropa printr-o campanie avida de cumparare a sufletelor presei si patronilor ei.

Un grup academic constituit ad-hoc pentru apararea adevarului istoric a consemnat dupa prezentarea pe Internet a Raportului Tismaneanu ca acesta nu slujeste interesele statului roman si ascunde adevaratul caracter al comunismului: de sistem supranational, anticrestin, antiuman, antinational, impus popoarelor prin forta militara a imperiului sovietic si prin forta ideologic-represiva a internationalelor comuniste. Tenta centrala este de a induce o simpatie intratextuala fata de sovietismul gorbaciovist – creatie strategica a KGB care a dus inclusiv la elaborarea planurilor loviturii de stat din decembrie 1989 si la asigurarea continuitatii agentilor anti-Romania conform sloganului enuntat de Valter Roman „dupa noi, vom veni tot noi”.

Raportul Tismaneanu a fost considerat imediat de reprezentanti ai Bisericii drept un produs mistificator care reflecta interese de grup potrivnice interesului national, jignind in mod grav si cu reavointa credinciosii ortodocsi ai Romaniei, Biserica nationala. Declaratia Patriarhiei Romane l-a obligat pe Vladimir Tismaneanu, la cererea presedintelui Traian Basescu, sa ofere o explicatie in scris, publicata pe site-ul Presedintiei pe 21 decembrie 2006. In aceasta, Tismaneanu afirma – culmea – ca asa-zisul „Raport final” este doar o „versiune preliminară” a unui „text perfectibil” ce urmeaza sa fie tiparit. „Ar fi regretabil daca Raportul Tismaneanu ar fi publicat in forma sa actuala”, a anuntat purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane, parintele Constantin Stoica.

Descoperirea facute de liderul grevei minerilor din ’77, Constantin Dobre, ca este ucis in Raportul Tismaneanu, chiar si dupa ce a reclamat oficial si vehement o suma de neadevaruri, ofera exemplul cel mai cras asupra neprofesionalismului „expertilor” platiti in total cu circa100.000 de euro, din banul public.

Comisia a inceput dupa acest incident semnalat de ziarul ZIUA sa opereze modificari on-line pe textul Raportului…”final”, insa fara sa anunte oficial cand, cum, unde si ce. Civic Media a identificat pana acum in circulatie libera pe Internet trei variante „oficiale” diferite ale Raportului „final”.

Pe o asemenea lucrare nu se poate cladi ceva durabil si atat Academia Romana ca institutie cat si istoricii, sociologii, carturarii romani si mass media Romaniei trebuie sa-si rezerve dreptul de a contesta Raportul Tismaneanu, se arata intr-o luare de pozitie a Societatii academice romanesti, care face un Apel Parlamentului Romaniei sa examineze in amanunt continutul Raportului si sa sanctioneze textul care prezinta istoria deformat si cu vadite accente de tendentiozitate.

Raportul, din nefericire pentru statul roman, care si-l asuma prin interventia directa a Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, nu este elaborat pentru a servi adevarul si reprezinta inca o incercare de a falsifica identitatea poporului roman si a istoriei sale din secolul XX si o a doua incercare de confiscare a revoltei si idealurilor anticomuniste din decembrie 1989, considera Civic Media.

Reactile critice au inceput sa se inmulteasca pe masura ce expertii si victimele comunismului au luat nota de continutul volumului de aproape 666 de pagini. Astfel, la criticile mentionate deja s-au adaugat cele ale istoricilor si publicistilor responsabili, ale liderului SLOMR, dr Ionel Cana, disidentului Victor Frunza, liderilor miscarilor muncitoresti din Valea Jiului si de la Brasov, 1987, luptatorilor din rezistenta armata anticomunista din munti, basarabenilor revoltati de totala ignorare a primelor crime in masa la adresa romanilor comise de bolsevici, in anul de ocupatie 1940, ale membrilor Centrului de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti, altor Institute de specialitate, ai caror reprezentanti sunt aici de fata si, recent, ale lumii academice reunite la Universitatea Ovidius din Constanta pentru a dezbate caracterul nestiintific al Raportului.

Ne alaturam lor aici in scopul edificarii acestor intrebari: Al cui este si cui serveste de fapt Raportul Tismaneanu? Ce este acest Raport: o lucrarea stiintifica sau un document politic, un „izvor de drept” sau o rafuiala trotkista?

Asociatia Civic Media

29.03.2007

Ionel Cana: „Raportul Tismaneanu are un singur loc – la cosul de gunoi”

Aceasta a apreciat dr. Ionel Cana, liderul Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania din perioada comunista, la conferinta „Al cui e raportul Tismaneanu?” organizata de Asociatia Civic Media la Palatul Sutu.

Academicianul Dinu C. Giurescu a semnalat o serie de erori in Raport, apreciind ca spera sa fie tiparit „deoarece cata vreme ramane in varianta electronica este un text care se retuseaza in permanenta”. Parintele profesor Andrei Gabor de la Facultatea de Teologie a apreicat raportul Tismaneanu ca „o mare minciuna” care prezinta Biserica Ortodoxa Romana „intr-o maniera necinstita”. La conferinta au mai participat Florin Postolachi, presedintele Asociatiei 15 noiembrie 1987 Brasov, Zoea Radulescu de la Fundatia pentru Rezistenta Armata Anticomunista, scriitorul dizident Victor Frunza, istoricul Gheorghe Buzatu, prof dr. univ. Mihail Diaconescu, prof. dr. univ. Ilie Badescu din partea Centrului de Geopolitica al Universitatii Bucuresti, alaturi de alti istorici, literati si fosti detinuti politici si luptatori anti-comunisti. La sfarsitul conferintei, participantii au adoptat un apel prin care remarca necesitatea elaborarii unui document real de condamnare a comunismului si elaborarea unei legislatii pentru victimele si supravietuitorii temnitelor comuniste.

Contra-raportul Tismaneanu

Istoricii au decis sa realizeze o analiza a comunismului in Romania

Academia Romana, Presedintia si Parlamentul Romaniei vor primi spre studiu si dezbatere un studiu real asupra perioadei ocupatiei comuniste a Romaniei, dupa ce o parte a societatii civile si academice a constatat ca Raportul Tismaneanu nu este un document stiintific, ci un text falsificator indreptat impotriva intereselor si valorilor nationale. Aceasta a fost concluzia simpozionului „Al cui este Raportul Tismaneanu? – Document politic sau lucrare stiintifica, izvor de drept sau rafuiala trotzkista?” organizat de Asociatia Civic Media, Centrul de Geopolitica al Universitatii din Bucuresti si Societatea academica pentru adevarul istoric.

Raport viciat

Raportul Tismaneanu este unul cu tinta si nu a fost facut ca sa analizeze regimul comunist din Romania, ci sa-l condamne, a declarat academicianul Dinu C. Giurescu, dupa reuniunea amintita, transmite Rompres. Reputatul istoric a declarat: „Este un raport cu tinta, nu este un raport facut ca sa analizeze regimul comunist, ci ca sa-l condamne. Ca atare, a selectat din toate documentele pe acelea care slujesc scopului proclamat, si anume condamnarea regimului comunist. O analiza presupune sa examinezi toate componentele temei. In momentul in care iau in considerare numai cateva dintre ele, nu mai este o analiza, ci o prezentare critica a unei parti din realitatea respectiva”, a apreciat interlocutorul. Intrebat daca trebuie ori nu sa se reproseze ceva acestui raport, Dinu C. Giurescu a declarat: „Nu-i vorba de reprosuri, e vorba ca trebuie sa raspunda anumitor cerinte si, in primul rand, fiecare autor sa semneze in dreptul capitolului sau subcapitolului pe care l-a redactat. In al doilea rand, perspectiva politica sa fie eliminata. Cand fac un raport, trebuie sa arat exact ce a reprezentat si partidul, si Biserica, si agricultura, si represiunea, si tot. Adica, in momentul in care pornesc pe o anumita directie cu tinta de la inceput, evident ca realitatea este trunchiata”.

Un regim criminal

„E adevarat ca, dintre toate regimurile prin care am trecut, este regimul care a marcat cel mai profund si a rasturnat nu numai o natie, dar si fiecare constiinta individuala. Nu e nevoie de o condamnare, e nevoie de o cunoastere reala a acestui regim si de difuzarea lui in constiintele tuturor oamenilor. Sa nu uitam ca tinerii care au astazi 20 de ani aveau trei ani, in ’89. Or, masa aceasta de tineri care au pana la 30 de ani constituie, cred, 40% din populatie”, a afirmat academicianul citat. Dinu C. Giurescu a spus, in incheiere, ca regimul comunist din Romania a fost un regim criminal si fata de natiunea romana. Acad. Dinu C. Giurescu este unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai intelectualilor disidenti din Romania comunista, domnia sa emigrand in SUA, alaturi de intreaga familie, in momentele de varf ale dictaturii ceausiste. Tatal sau, reputatul istoric Constantin C. Giurescu, a fost detinut politic in prima perioada a regimului comunist din Romania.

De aceeasi parere a fost si parintele Adrian Gabor, profesor la Facultatea de Teologie, care nu este de acord cu asertiunea cuprinsa in Raport, potrivit careia Biserica Ortodoxa Romana a facut inclusiv „compromisuri dogmatice cu regimul comunist”. In opinia sa, raportul prezinta intr-o maniera „necinstita” raporturile BOR cu puterea comunista, desi considera „imbucuratoare” initiativa condamnarii comunismului. „Numai ca raportul spune adevarul doar pe jumatate si adevarul spus pe jumatate este minciuna, iar minciuna vine de la diavol”, a conchis parintele Gabor. (ZIUA)

Raportul Tismaneanu, contestat de Asociatia Civic Media si Societatea academica romaneasca

RADOR (29 martie) – Reporter: Anda Marin – Asociatia Civic Media si Societatea academica pentru adevar istoric au contestat Raportul Tismaneanu, aratand ca-i lipseste metoda. Capitolele si subcapitolele nu sunt semnate, desi in orice analiza stiintifica autorii trebuie sa-si asume textele. Nu este o adevarata sinteza a acelei perioade, pentru ca nu prezinta si aspectele sale pozitive. A avut un scop politic, tinand cont ca a fost conceput ca sa condamne, si nu este definitiv, nefiind publicat si, deci, se poate oricand modifica.

Alex Stoenescu, istoric: Din pacate, acest document nu reuseste sa se constituie intr-o opera stiintifica care sa respecte normele metodologiei istoriografice. Mai degraba, eu intuiesc ca este vorba de o conceptie in pripa, grabita, facuta la comanda, pentru a se putea trece si a se bifa o astfel de actiune politica.

Reporter: Presedintele Asociatiei Civic Media, Victor Roncea, reproseaza Raportului Tismaneanu ca nu este conform realitatilor din acea perioada.

Victor Roncea: Raportul mistifica adevarul din capul locului. Am deoscoperit falsitati. Ma indoiesc ca am avut de-a face cu un raport profesionist. Dupa parerea mea, presedintele Traian Basescu a facut un lucru foarte bun condamnand comunismul, insa nu trebuia sa-si asume acest raport inainte de a lua cunostinta de esenta lui, o esenta care este, dupa parerea mea, indreptata impotriva natiunii romane.

Reporter: Pe de alta parte, concluzia raportului, esenta lui, adica „sistemul comunist este ilegitim si criminal” poate provoca o dilema. Academicianul Dinu C. Giurescu, membru al Societatii academice, nu pune punctul pe „i”, ci semnul intrebarii pe Raportul Tismaneanu.

Dinu C. Giurescu: Fata de oameni, fata de zecile de mii de morti, sutele de mii de oameni care au fost inchisi este un regim criminal. ªi fata de natie, fiindca oamenii acestia au fost inchisi fara lege, de fapt, intr-un sistem represiv nemaiintalnit in istorie. Dar reprosul il fac pentru ca acelasi regim a fost recunoscut de toate forurile internationale, de toate cabinetele importante ale lumii, a schimbat ambasadori, a schimbat vizite la nivel inalt. Ce le spunem acestor tari, Franta, Anglia, SUA, China? Ca a fost un regim criminal? ªi cum ii punem pe sefii acestor state, regi, presedinti, in ce situatie ii punem cand noi declaram „Pai, voi ati stat de vorba cu niste criminali”?

Interviu cu academicianul Dinu C. Giurescu pe tema raportului Tismaneanu

RADIO ROMANIA ACTUALITATI (29 martie, ora 18:23) – Realizator: Victor Caraculacu – Raportul Tismaneanu, analizat in plenul parlamentului, in prezenta presedintelui Traian Basescu, pe data de 18 decembrie a anului trecut, se constituia atunci intr-un tablou al perioadei comuniste cu detaliile sale, victimele si responsabilii de abuzuri. Astazi insa, Asociatia „Civic Media” si Societatea academica pentru adevar istoric au contestat valoarea de document a acestui raport, acuzandu-l de fals, iar pe cei care l-au intocmit, de amatorism. Academicianul Dinu C. Giurescu nu pune punctul pe i, ci semnul intrebarii pe raportul Tismaneanu, intr-un interviu realizat cu reporterul nostru.

Reporter: Anda Marin – Ati citit raportul Tismaneanu?

Dinu C. Giurescu: Am citit din el 10%-12% cu creionul in mana, si peste rest m-am uitat, asa ca astept sa citesc in continuare.

Reporter: Si experienta dvs de istoric ce va spune?

Dinu C. Giurescu: Este un raport cu tinta, nu este un raport facut ca sa analizeze regimul comunist, ci ca sa-l condamne. Ca atare, a selectat din toate documentele pe care le avem acelea care slujesc scopului proclamat, si anume condamnarea regimului comunist. O analiza presupune sa examinezi toate componentele temei. În momentul in care iau in considerare numai cateva dintre ele, nu mai este o analiza, ci o prezentare critica a unei parti din realitatea respectiva.

Reporter: Ce reprosati acestui raport?

Dinu C. Giurescu: Nu-i vorba de reprosuri, e vorba ca trebuie sa raspunda anumitor cerinte si, in primul rand, fiecare autor sa semneze in dreptul capitolului sau subcapitolului pe care l-a redactat. În al doilea rand, perspectiva politica sa fie eliminata. Cand fac un raport, sa arat exact ce a reprezentat si partidul, si Biserica, si agricultura, si represiunea, si tot. Adica, in momentul in care pornesc pe o anumita directie cu tinta de la inceput, evident ca realitatea este trunchiata.

Reporter: Credeti ca a fost nevoie neaparat de condamnarea comunismului? Este singurul si cel mai rau aspect al istoriei?

Dinu C. Giurescu: E adevarat ca, dintre toate regimurile prin care am trecut, este regimul care a marcat cel mai profund si a rasturnat nu numai o natie, dar fiecare constiinta individuala. Protestele vehemente de astazi ale unor oameni bine intentionati tradeaza aceeasi mentalitate bolsevica: „Daca nu gandesti ca mine, esti impotriva mea”. Si lucrul se petrece in fiecare zi si astazi. Nu e nevoie de o condamnare, e nevoie de o cunoastere reala a acestui regim si de difuzarea lui in constiintele tuturor oamenilor. Sa nu uitam ca tinerii care au astazi 20 de ani aveau trei ani in ’89. Or, masa aceasta de tineri care au pana la 30 de ani constituie, cred, 40% din populatie.

Reporter: Stiti ca tocmai acesti tineri acum il considera pe Ceausescu cel mai mare roman?

Dinu C. Giurescu: Ar fi interesant de avut o discutie cu ei – cu un om si cu altii dintre noi care am trait in acest regim fata de zecile de mii de morti, sutele de mii de oameni care au fost inchisi. Este un regim criminal si fata de natie, fiindca oamenii acestia au fost inchisi fara lege, de fapt. Dar reprosul il fac pentru ca acelasi regim a fost recunoscut de toate forurile internationale, de toate cabinetele importante ale lumii, cu care a schimbat ambasadori, a schimbat vizite la nivel inalt. Ce le spunem acestor tari: Franta, Anglia, SUA, China? Ca a fost un regim criminal? Si pe sefii acestor state – regi, presedinti – in ce situatie ii punem cand le declaram: „Pai voi ati stat de vorba cu niste criminali…”?

Data: 2007-03-29 – ora: 19:22:22

Raportul Tismaneanu contestat de universitari si la Constanta

RADIO ROMANIA ACTUALITATI (16 martie, ora 18:25) – „O zi intr-o ora” – Realizator: Victoria Stangescu – Academicieni, istorici si oameni de stiinta au participat astazi la Constanta la dezbateri pe marginea raportului Tismaneanu. Vorbitorii au criticat modul cum a fost intocmit raportul prezentat de presedintele Basescu in sesiunea speciala a parlamentului din 18 decembrie, in urma lucrarii cunoscutului om de cultura si sefului Comisiei omonime, Vladimir Tismaneanu. Cu mai multe detalii, corespondenta noastra la Constanta, Mona Constantinescu.

Reporter: Istorici, reprezentanti ai mediului academic, scriitori si fosti detinuti politici au discutat astazi despre raportul Tismaneanu. Toti cei prezenti la discutii au evidentiat faptul ca raportul este doar un manifest politic.

-: Pot fi si cateva sincope legate de aceasta zona, sunt inerente, exista factori de o parte si de cealalta a baricadei. Lucrarea trebuia sa fie intr-un fel de o reflectare a realitatii; nici lucrare stiintifica, nici politica, pur si simplu a fost… nici lucrare politica nu este. Ea nu transmite un mesaj politic. Nici pe asta nu-l transmite…

-: Asa-zisul raport Tismaneanu este prevalent o lucrare politica, fara caracter stiintific, acoperitor pentru o lucrare de stiinta. Cine citeste in intregime acest raport, asa cum l-am citit eu, constata ca este un raport incomplet, ca nu are unitate de vederi, ca nu are calitatea notiunilor, ca nu face istorie asa cum s-ar cuvenit, pe etape, ci ca confuzioneaza lucrurile amestecand anii ’80 cu anii ’60, ca are chiar condamnari de persoane, unele in viata, absolut nemotivate, si ca se cam joaca cu notiunile.