Mariana Gurza: „Decebalus rex – Drăgan fecit“

Azi am un sentiment ciudat…Poate din cauza stirii auzite la radio…”Plecarea” dintre noi a unui brav roman, IOSIF CONSTANTIN DRAGAN.Un nume cu rezonanta, o adevarata istorie si mandrie nationala, pentru „ambasadorul” nostru .Am in fata pentru o clipa statuia lui Decebal de pe malul Dunarii, si parca alaturi privea sfios, cel ce a pretuit NATIUNEA.

„DECEBALUS REX – DRAGAN FECIT” Un OM AL FAPTEI MARI, un ziditor in istorie si credinta culturala. In urma sa, edificii culturale, pagini scrise din dragoste de neam si tara. Va reveni acasa, la Lugoj, acolo unde ii este locul. A iubit viata, si-a iubit vatra, si-a adorat poporul. Nu, nu a fost un simplu ‘trecator”… si-a lasat emblema in lumea afacerilor dar in constiinta noastra va ramane un mare om de cultura, istoria cinstindu-i memoria, un „DRAGAN FECIT”. Dumnezeu sa-l odihneasca! >>>>

INSECTAR DE BUZUNAR – Cristian Neagu: „Petre, Flueraş(i) a pagubă!“

Motto: „grăbeşte-te, se aud / bolovanii căzând / din marile basculante / ale timpului”... (Romulus Bucur)

Orizontul cultural autohton, este ameninţat de asteroizi anonimi care, profitând de faptul că-i haos pe traiectoriile valorilor spirituale, cu geana aţintită asupra generaţiilor crude vor, – printr-un impact dezastruos- a însămânţa cultul resemnării, emiţând regulamentul lui „nu avem ce face” , şi al lui „trebuie să” , scopul fiind acela de a dilua spiritualitatea românească. Auzisem eu o Muză bârfitoare cum că, un subtil curent masonic (ramură orientală) ne-a purtat grija manualelor şcolare alternative, a finanţat punerea în scenă (teatrul din Iaşi) a unei piese cu temă blasfemică, (regizoarea, căci femeie pare, nu va avea cinstea să-i pomenesc numele) iar în literatură, simbriaşii aceluiaşi curent „maso” au decis că lirismul este desuet, conceptul filosofic –de esenţă spirituală – inutil, noţiunea de patriotism, alergică (pentru ei) aşa că, mai bine promovăm, premiem, vulgul, nesimţirea, determinând tinerii creatori să creadă în valoarea poemei chiloţilor pe sârmă; (vezi revista Poezia nr.4 (42) /2007,pag. 118)

Răsfoind revista „Dunărea de Jos” nr.75/mai 2008, m-am oprit asupra titlului „Poezia modernă sau sentimentul ca argument” de la pag. nr. 8. În contextul celor arătate mai sus, m-a frapat motto-ul ales de autor: „Dansează! Nu există altă cale….” >>>>

BILANT LITERAR – Cezarina Adamescu: Zilele revistei „Lumină Lină“

În vechiul Porto Franco, la Mila 80, unde se află situat, pe malul fluviului, oraşul Galaţi, în ziua de 20 august curent, a avut loc un eveniment cultural remarcabil iniţiat de Uniunea Scriitorilor din România şi de Biblioteca Judeţeană „V.A.Urechia”.Este vorba despre lansarea ultimelor numere ale prestigioasei reviste new-yorkeze a românilor din diaspora LUMINĂ LINĂ, care a împlinit 15 ani de la prima apariţie. Deşi în urbea noastră, rare sunt asemenea prilejuri de sărbătoare a spiritului românesc, iată că, graţie unor oameni de cultură remarcabili, cum e Pr. prof. dr. Theodor Damian, – directorul revistei, personalitate complexă şi animator cultural, promotor neobosit al culturii, spiritualităţii, datinilor şi tradiţiilor româneşti în lume, acest eveniment a putut să se desfăşoare în condiţiile cele mai fericite, spre bucuria, împlinirea şi comuniunea spirituală a românilor de pretutindeni. Scriitori remarcabili de peste ocean au venit să-şi prezinte prinosul muncii lor, să-l ofere confraţilor din România, într-un turneu de promovare a valorilor româneşti, din acest colţişor de lume, dar şi a creaţiilor scriitorilor din diasporă, care, prin intermediul revistei, sunt cunoscuţi, apreciaţi, citiţi aici, în ţară. Fiindcă orice pod are două capete, fluidul energetic se transmite pe toată lungimea lui, dintr-o parte în alta, în cel mai fericit chip, spre bucuria tuturor, deopotrivă. >>>>

Gheorghe Păun: „Dicţionarul lui George Baciu“

…Evenimente sângeroase: agresiuni, bătălii, campanii, războaie… Cinci mii de ani cuprinşi în patru sute de pagini. Numite modest „dicţionar”, dar constituind mult mai mult de atât. O mică enciclopedie, cu subiect bine delimitat. Sute de mici lecţii de istorie, spuse cu luciditate şi pasiune, cu acurateţe şi dragoste de adevăr. Inedită este cartea profesorului de istorie – şi omului de cultură şi literatului (a se vedea, de pildă, editorialele din „Pietrele Doamnei”, revista lunară pe care o editează la Domneşti, alături de un alt mare domnişan, profesorul Ion C. Hiru) George Baciu. Inedită de la concept la realizare. Nu ştiu să mai existe o carte (hai să-i zicem dicţionar) asemănătoare.Ideea în sine poate să ne dea fiori. Agresiuni, bătălii, campanii (întâmplător vor fi fiind alfabetic?), războaie. Un şir neîntrerupt de morţi ţinându-se de mână de-a lungul mileniilor, parcă una dintre preocupările constante ale omului. Ucişi cu piatra, cu lancea, cu săgeata, glonţul, şrapnelul, atomul. Pentru hrană şi libertate, pentru petrol şi principii. Ca şi cum nu ar fi destul grâu şi cer, waţi şi dumnezeire pe Pământ. >>>>