Ion Drăguşanul: „Regândiri şi reformulări ale adevărurilor deja încetăţenite“

Gasesc initiativa paginii web despre ” monografiile locale ” (www.monografii-locale.com ) extrem de utila, pentru ca, astfel, va circula informatia mult mai lesne, iar aparentele puncte de vedere „prea indraznete” pot stimula si provoca regandiri si reformulari ale adevarurilor deja incetatenite. Va dau un exemplu: Simion Florea Marian spune, in prima „Traditie” cum ca „costumele stramosilor nostri daci au fost rosii”. Cautand informatii, am constatat ca toate statuetele nobililor daci, de la Paris, Roma sau Florenta, sunt facute din porfir rosu si marmura alba; Columna a fost, cum s/a descoperit recent, vopsita, iar costumele dacilor fusesera vopsite in rosu. Mergand si mai departe, la Hesiod (sec. VII i.e.n), descoperim o descriere fidela a costumului romanesc de astazi, de la opinca, la caciula, ca fiind costum taranesc in Balcani („al numerosilor pelasgi”, cum spune Herodot). Ovidius, la randul sau, vorbeste despre „cioarecii persienesti” ai „scitilor si getilor”. >>>>

Alexandru Nemoianu: „Exprimarea românească; un simptom“

In Octombrie,2004 am ascultat,doar pentru putina vreme, o emisiune de televiziune in Romania. Era un soi de dialog purtat de catre un reporter si istoricul Ad. Pppd. Tema discutata era in jurul oportunitatii ridicarii “Catedralei Neamului” in Parcul Carol,in Bucuresti. (“Catedrala Neamului” este un proiect al Bisericii Ortodoxe Romane de a ridica o biserica monumentala in Bucuresti,ca sediu al Patriarhiei si memorial al victimelor regimului bolsevic.) Istoricul era gras,de fapt umflat dizgratios, cu fata buhaita si acoperita de o barba saracacioasa, foarte multumit de sine si raspandind un duh lumesc neplacut. Cu cea mai mare nepasare se exprima impotriva ridicarii acestui monument si cu aceiasi nepasare si nesimtire repeta “argumentul lui Iuda”.(Nu este bine sa se risipeasca bani care ar putea fi folositi la ajutarea saracilor.) Acestui argument umflatul istoric adauga si inexactitati jalnice gen,”imi pare ca se imita exemplul vecinului de la rasarit”. >>>>

ISTORIE RECITITA – Maria Ciornei: „Pornind de la N. Densuşianu“

Pornind de la o informatie gasita la N. Densusianu privind relatiile de rudenie cu familia Cornellia de la Roma, de origine danubiana ca si Regalian, am aflat ca se formase in jurul acesteia un grup de indivizi de „aceeasi credinta” – spune autorul, de aceasi etnie, dar fara caracter discriminatoriu din punct de vedere social, care se-ntilneau periodic. Daca mai adaugam la acestea si ca cei din familia Cornelii ii dispretuiau pe romani, dar si ca cei din urma ii considerau de rang inferior pe Cornelii, si daca luam in considerare si perioada de maxima criza in care intrase Roma si din cauza inmultirii numarul soldatilor martiri crestini, ori a persecutiilor lor intarite de un edict special venit din partea unui imparat ce viza direct eliminarea si pedepsirea din armata a crestinilor, si avand in vedere ca in zona Dunarii, unde a fost proclamat imparat Regalian de armata, in primul rand, au fost cei mai multi martiri daci, atunci putem avansa ipoteza, daca nu a unui Regalian crestin, cel putin a unui general foarte tolerant sau al unui aparator al soldatilor crestini, ori chiar al locuitorilor din aceeasi zona de asemenea crestini, care l-au sustinut la inceput. >>>>

ORASE SI SEMNE – Mariana Popa: „Hermeshaus – Castelul Elisabetei, Împărăteasa Austriei“

O pasaruie, o cotofana zburda prin iarba; ba i se vede, ba nu i se vede capsorul negru; coada unduieste pe deasupra ierbii… Liniste…dar o asteptare se percepe in aer… Doi tineri plimba un copilas intr-un carucior ce scartaie; dupa un timp, obositi de aleile intortocheate, se asaza pe banca vecina cu a mea. Copilul este coborat din carucior si acum isi face de joaca impingand carutul. Carutul, avand roti si fiind mai batran decat copilul, aluneca destul de repede asa incat micutul fuge din ce in ce mai tare, pana ce, realizand ca pierde teren dar nevrand sa dea drumul carutului, reuseste sa-l rastoarne cazand si el in iarba. Incep tipetele; printre lacrimi copilul se vaita; cuvintele lui imi par a fi intr-o limba cunoscuta. Papa, tata, mami…da, imi zic, sunt romani. Infine copilu bea apa si incepe goana prin tufisuri; se lasa din nou linistea. Mama striga: geraide! Si eu inteleg ca nu sunt romani. >>>>

CULTURA SI „LOC ” – Prof. dr. Ion Buzaşi: „Monografia satului Bucerdea Grânoasă“

M-am întrebat adeseori de ce se scriu monografiile unor sate, comune (şi mai puţin ale oraşelor). Şi răspunsul l-am găsit în Amintirile din copilărie ale celebrului humuleştean; cu acele rânduri de frumoasă trăire nostalgică după satul natal şi raiul copilăriei: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti … parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie … şi satul Humuleşti, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, lipsit de priveliştea lumii ca alte sate …”. În fond, Amintirile din copilărie sunt şi ele o monografie, e drept poetică, a satului românesc de odinioară, adică o privire cuprinzătoare, de ansamblu, în resorturile principale ale vieţii, asupra unei aşezări. Dar cum nu toţi avem harul scrisului evocator precum Creangă, dar toţi care ne-am născut la sat, purtăm icoana lui în sufletul nostru, ne îndreptăm cu dragoste şi recunoştinţă spre amintirea lui. Pentru că satul natal şi al copilăriei este unic şi inconfundabil pentru fiecare dintre noi. >>>>

RATIUNEA DE A FI – Cezarina Adamescu: „Cuvinte pentru urmaşii altora“

Când am scris pentru prima pentru un bărbat un mănunchi de versuri de dragoste, am avut surpriza că, citindu-i-le, stând frumos noi pe scaune, la biblioteca pe care, cu mult drag o „păstoream”, bărbatul căruia i le dedicasem, să adoarmă subit şi să înceapă să sforăie uşor, cu tâmpla rezemată pe umărul meu. „E clar că nu i-au plăcut” – m-am oprit eu din lectura aceea în care căzusem ca într-o dulce reverie, rostită cu glas monoton, cu inflexiuni şi modulaţii specifice stării de graţie, pentru că tocmai absolvisem şcoala de teatru şi îmi plăcea să dau expresie fiecărui gest, fiecărui gând şi cuvânt. Fiecărei intenţii. Dintr-o delicateţe care mi-a adus în viaţă numai ponoase, nu l-am trezit. Am închis caietul şi nu m-am mişcat preţ de o jumătate de oră, ca să nu-i stric binecuvântatul somn, ce-l lovise, în plin vers clasic, cu care eu îi şopteam numele, ca pe al Făt-Frumosului pe cal alb, pe care-l aşteptam încă. >>>>

Al Florin Ţene: „Un spectacol de teatru-manifest al prieteniei dintre România şi Suedia“

La Teatrul Dramatic „I.D. Sârbu” din Petroşani a căpătat contur o iniţiativă care de mai bine de un an de zile a prins viaţă. Este vorba de „construirea unei punţi spirituale”, prin teatru, între România şi Suedia. Această coagulare spirituală a fost posibilă datorită colaborării dintre doi oameni dedicaţi trup şi suflet teatrului. Este vorba de „construirea unei punţi spirituale”, prin teatru, între România şi Suedia. Această coagulare spirituală a fost posibilă datorită colaborării dintre doi oameni dedicaţi trup şi suflet teatrului. Este vorba de regizorul clujean, stabilit în Suedia, Dr. Zoltan Schapira (şeful catedrei de artă teatrală la Liceul „Knut mans” din Ronneby-Suedia, membru al Consiliului de Cultură al provinciei Blekinge) şi scriitorul Dumitru Velea, directorul Teatrului din „capitala aurului cenuşiu”. >>>>

REZISTENTA INTELECTUALA – Prof. dr. Francis Dessart (Belgia) : „Religie şi politologie“

Poate nu atât căderea globală a comunismului în URSS şi în ţările asociate ei, cât alte evenimente mai tragice şi mai sângeroase au determinat o nouă conştientizare a creştinilor ortodocşi în ansamblul Europei şi chiar, fapt singular, în Europa occidentală… In ciuda inconfortului intelectual pe care îl suscită faptul de a pune alături o analiză religioasă cu o abordare geopolitică, acest demers pare nu numai necesar, ci chiar realmente util. Evenimentele care au însângerat unul după altul teritoriile fostei Iugoslavii (şi mai ales Serbia şi Kosovo) în ultimii ani, i-au obligat pe mulţi creştini (şi pe creştinii ortodocşi în primul rând) să măsoare cât este de incompatibil creştinismul cu formele adoptate de războiul modern: un război al ţărilor bogate şi super-industrializate împotriva popoarelor sărace.Războiul lansat de principalele puteri occidentale (sub conducerea Pentagonului) a dovedit un dispreţ total pentru deciziile ONU şi pentru bazele juridisdicţiei internaţionale. >>>>

Dan Ghelase: „O aniversare Marcel Iancu“

Am participat miercuri 16 iulie la Libraria Carturesti la o lansare de publicatie – mult recomandata pe Internet – privind opera arhitectului Marcel Iancu… Toata copilaria am trecut zilnic, spre gradinita si scoala, pe langa o vila de pe str.Silvestru care ma fascina prin modernitate, geamurile luminoase si.. o lavicioara langa intrare…
Apoi m-am indragostit de opera pictorului Marcel Iancu, pe care-l situez ca primul intre modernistii nostri.
Uluit am descoperit ca era la baza arhitect, chiar cel care facuse lavicioara cu vila si inca alte traznai minunate prin Vatra Luminoasa…
Colindand Bucurestii, am aflat si alte case Marcel Iancu, toate distingandu-se printr-un modernism cuminte si proportionat la stilul locului, sobre ca mijloace, luminoase si functionale. Chiar am citit ca si Strandul Tineretului ar fi cu acelas autor, iar eu sunt convins ca si Cinematograful Muncii (Ateneu Vergului) ii apartine… >>>>

Aurel Pop: „Studii de istorie locală sătmăreană“

Acum citeva luni a iesit de sub tipar cartea: Folclor muzical din Tara Codrului: Taraful codrenesc, melodii instrumentale de joc din zona etnografica „Codru” , autor Dumitru Iederan, Editura „Risoprint”, Cluj Napoca 2008, Format B5,pag 270. Consilier literar Aurel Pop.
La ora actuala se afla in lucru la editura lucrarea: „Corneliu Balla – studiu monografic”, autori: Aurel Pop si Viorel Campean. Corneliu Balla personalitate marcanta a dizidentei romanesti a facut ani grei de puscarie pentru crezul sau. A facut parte din org. „Fratia de Cruce”. Se afla in cercetare o alta personalitate marcanta a locurilor, e vorba de prof. Valentin Barbosu care are o inportanta deosebita alaturi de Traian Cavassi si Atanasie Doros la stabilirea granitelor deintre Romania si statele invecinate in acesta parte de tara. >>>>

Constantin-Traian Cheveresan: ” Monografia Pecica”

Va semnalez aparitia,in 2007,cu lansare in 1 decembrie ,la Pecica,a: MONOGRAFIA PECICA, scrisa de un colectiv de autori ,coordonati stiintific de subsemnatul,Constantin-Traian Cheveresan,Conf,univ.dr.la Universitatea de Vest din Timisoara,profesor de engleza,nascut in Pecica,in 1947,si mereu pecican(mama si un frate locuiesc in oras).Monografia s-a bucurat de frumoase aprecieri-vezi cotidianul Observator,Arad,joi,3 ianuarie,2008. Monografia a aparut in editura Concordia,Arad,in conditii grafice deosebite,si are ISBN:978-973-1745-28-2.Monografia are 600 de pagini+o Anexa,in coperta identica,incluzand o serie de harti realizate cu mare grija si acuratete.

CULTURA SI „LOC ” : „Satul Poiana Sărată“

As dori sa va semnalez existenta sitului www.poianasarata.xhost.ro, sit care cuprinde monografia satului Poiana Sarata, comuna Oituz, judetul Bacau asa cum am reusit sa o reconstitui din documentele gasite in sat si prin arhive. Desigur ca este departe de cartile monografice scrise de profesionisti, dar este un instrument de lucru pentru cineva care va dori sa scrie o carte despre acest sat.
De asemenea, va semnalez aparitia cartii „Poiana Sarata-monografia unui sat” scrisa de domnul etnograf Ichim Dorinel din Bacau (actualmente la Centrul de Cultura din Bacau), carte al carei tiraj este deocamdata epuizat dar care se va reedita in cursul acestei veri.
CIPRIAN HUGIANU

Revista „Tribuna Noastră“, din Canada, la numărul 60

Cu putin timp in urma, a aparut numarul 60 al revistei „Tribuna Noastra”. Numarul acesta este un numar aniversar, fiindca anul acesta, „Tribuna Noastra” a implinit 10 ani de existenta. Aparuta pentru prima data in aprilie 1998, „Tribuna Noastra” este editata in prezent de Fundatia Romana din Montreal si apare cu o frecventa trimestriala ; condusa de scriitorul Basil Gliga , un poet si un eseist de valoare , revista s-a afirmat puternic printr-o atitudine independenta si perspective constructive , care ar merita o atentie suplimentara . Arhiva revistei se poate citi aici >>>>

Marcel Turcu: „Omul cel Mare şi Demn“

Omul cel Mare si Demn sau Patericul : model de civilizatie profana – azi ! / v. si Patericul sau apoftegmele Parintilor din pustiu – Ed. Polirom, Iasi, 2OO3 /

“Asezati “ intr-o ordine simpla in fata trapezei ( rogojina pentru servit partea din bucate vegetale ) putem distinge – ca dupa impartasanie – citeva din trasaturile “umane “ continute in acest compendiu al jertfei de sine intru curatenie spirituala si sacralitate,numit originar Pateric ! Asemenea trasaturi pot fi desfasurate dupa cum urmeaza : Acedia schimnicului :”retragerea de la lucrare “ – otium pasiv: spleenul vs optimismul; antrepriza ; spiritual active; atitudinea pozitiva, existind si o “tristete folositoare “, aceea de “a nu cadea din hotarire”! >>>>